/ Language: România / Genre:antique

Harry_Potter Si Talismanele_Mortii

Joanne K Rowling


Joanne Kathleen Rowling

Harry Potter şi Talismanele Morţii

Harry Potter and the Deathly Hallows

O înnăscută patimă, Amară, sângeratică A minţii lovitură Nespusă, jalnică

tortură, Fărăndurare şi fără măsură! Din casă, nu din ţări străine Mântuitorul nostru vine Şi vindecă puroi de rană În luptă sângeros avană. Slăviţi să fie zeii Puternici sub pământ! Auzimi cel din urmă strigăt, tată, Priveşte pe copiii tăi de pe mormânt, Îndurăte de fiul tău şi dea ta fată.

Eschil, Hoeforele (Purtătoarele de prinoase)

Capitolul I.

Ascensiunea Lordului Întunecat.

Cei doi bărbaţi apărură din senin pe drumul îngust, luminat de lună, la distanţă de câţiva metri unul de altul. Rămaseră nemişcaţi preţ de o clipă, fiecare cu bagheta îndreptată către pieptul celuilalt; apoi se recunoscură şi îşi vârâră baghetele sub pelerine, pornind întrun ritm alert în aceeaşi direcţie.

— Ai veşti? întrebă cel mai înalt dintre cei doi.

— Da, chiar foarte bune, răspunse Severus Plesneală.

Drumul era încadrat, pe partea stângă, de nişte tufe sălbatice pitice, iar pe dreapta, de un gard viu înalt şi tuns cu grijă. Mergeau cu pelerinele lungi fluturândule în dreptul gleznelor.

— Credeam co să întârzii, zise Yaxley, trăsăturile aspre ale feţei sale fiind când luminate de lună, când umbrite de crengile copacilor pe sub care treceau.

A fost ceva mai dificil decât mă aşteptam. Dar sper că va fi mulţumit. Eşti absolut convins că vei fi bine primit?

Plesneală încuviinţă din cap, dar nu intră în amănunte. Cotiră la dreapta, pe o alee largă, care dădea în drum. Gardul viu se unduia odată cu ei, continuânduse în depărtare, dincolo de două porţi impunătoare din fier forjat, care se iviră deodată în calea celor doi. Niciunul dintre ei nu se opri din mers: ridicară amândoi mâna stângă, ca întrun fel de salut, şi trecură direct prin ele, ca şi când metalul negru ar fi fost din fum. Arbuştii de tisă de pe margine înăbuşeau zgomotul paşilor celor doi bărbaţi. Se auzi ceva foşnind undeva, în dreapta lor.

Yaxley îşi scoase din nou bagheta, îndreptândo peste capul tovarăşului său, dar sursa zgomotului nu se dovedi nimic altceva decât un păun alb ca laptele, care se plimba maiestuos dea lungul gardului viu.

— Lucius a vrut mereu să iasă în evidenţă. Păuni… pufni Yaxley, băgânduşi bagheta înapoi sub pelerină.

La capătul alei drepte se putea distinge un conac arătos, iar prin ochiurile în formă de romb ale ferestrelor de la parter sclipeau nişte luminiţe.

Undeva în grădina întunecată care se întindea dincolo de gărduleţul viu susura o fântână. Pietrişul sfârâia sub picioarele lor, în timp ce Yaxley şi Plesneală se grăbeau să ajungă la uşa de la intrare, care începu să se deschidă spre interior pe măsură ce se apropiau, deşi nimeni nu părea so fi atins.

Holul slab luminat era spaţios şi somptuos decorat, cu un covor splendid acoperind aproape în întregime podeaua de piatră. Portretele palide de pe pereţi îi urmăreau cu ochi iscoditori, în timp ce bărbaţii treceau prin dreptul lor.

Plesneală şi Yaxley se opriră în faţa unei uşi din lemn masiv, care dădea în camera alăturată, ezitară preţ de o clipă şi, apoi, Plesneală învârti mânerul de bronz.Salonul era ticsit cu oameni tăcuţi, aşezaţi în jurul unei mese lungi şi sculptate. Mobila care decora în mod obişnuit camera fusese împinsă la întâmplare pe lângă pereţi. Lumina venea de la flăcările care trosneau întrun şemineu frumos de marmură, deasupra căruia se afla o oglindă poleită cu aur.

Plesneală şi Yaxley zăboviră în prag câteva clipe. Pe măsură ce se acomodau cu lipsa luminii, privirea le fu atrasă în sus, către cel mai straniu detaliu din peisaj: o siluetă umană aparent inconştientă, suspendată cu capul în jos deasupra mesei, rotinduse încet, de parcă ar fi atârnat de o funie invizibilă, şi reflectânduse în oglindă şi în suprafaţa lustruită a mesei de dedesubt. Nimeni dintre cei aflaţi în dreptul acestei privelişti neobişnuite nu părea săi dea vreo importanţă, în afara unui tânăr palid, care se nimerise exact dedesubt. El părea să nu se poată abţine şi nu trecea nici un minut fără să mai arunce câte o privire în sus.

— Yaxley, Plesneală! se auzi o voce stridentă din capul mesei. Nu mai aveaţi mult şi întârziaţi.

Cel care vorbea era poziţionat chiar în faţa şemineului, astfel încât noilor veniţi le fu greu la început săi distingă altceva decât silueta. Totuşi, în momentul în care ajunseră mai aproape, putură săi observe chipul spân care îi strălucea în întuneric, ca al unui şarpe, cu fante în loc de nări şi ochi roşietici scânteietori, cu pupile verticale. Era atât de palid, încât parcă răspândea o lumină sidefie.

— Severus, aici, zise CapdeMort, arătând spre locul din dreapta sa.

Yaxley – lângă Dolohov.

Cei doi ocupară locurile care le fuseseră indicate. Aproape toate privirile se fixară asupra lui Plesneală şi tot lui i se adresă întâi CapdeMort.

— Deci?

— Stăpâne, Ordinul Phoenix intenţionează să îl mute pe Harry Porter din locul unde se află acum în siguranţă, sâmbăta viitoare, la căderea nopţii.

În jurul mesei, interesul crescu în mod vădit: unii se îndreptară de spate, alţii începură să se foiască, ochii fiindule aţintiţi în direcţia lui Plesneală şi a lui CapdeMort.

— Sâmbătă… la căderea nopţii, repetă CapdeMort.

Pupilele sale roşii se pironiră cu atâta ardoare asupra lui Plesneală, încât unii dintre cei care erau de faţă se uitară în altă parte, de teamă să nu fie pârjoliţi de cruzimea care răzbătea din adâncuri. Cu toate acestea, Plesneală se uită calm în ochii lui CapdeMort şi, după câteva clipe, gura lipsită de buze a acestuia se chirci întrun fel de zâmbet.

— Bun. Excelent. Şi această informaţie vine…

— De la sursa despre care am vorbit, spuse Plesneală.

— Stăpâne!

Yaxley se aplecase în faţă, ca săi vadă mai bine pe CapdeMort şi pe Plesneală, aflaţi la celălalt capăt al mesei. Toate feţele se întoarseră către el.

— Stăpâne, eu am auzit altceva.

Yaxley aşteptă, dar CapdeMort nu rosti nici un cuvânt, aşa că îşi luă

libertatea să continue:

— Aurorului Dawlish ia scăpat că Potter va fi mutat pe data de treizeci, în noaptea de dinainte ca băiatul să împlinească şaptesprezece ani.

Plesneală zâmbea.

— Sursa mea mia spus că se pune la cale lansarea unei piste false, despre asta trebuie să fie vorba. Mai mult ca sigur că Dawlish este victima unei Vrăji Confundus. Nu ar fi pentru prima dată, se ştie că este susceptibil de aşa ceva.

— Stăpâne te asigur, că Dawlish părea foarte sigur, zise Yaxley

— Fireşte că părea sigur, dacă fusese victima unei Vrăji Confundus, spuse Plesneală. Eu te asigur, Yaxley, că Oficiul Aurorilor nu va mai juca nici un rol în protejarea lui Harry Potter. Ordinul crede că avem spioni la minister.

— Înseamnă că a nimerito şi Ordinul cu ceva, nu? se trezi un bărbat îndesat, care stătea la mică distanţă de Yaxley; el râse pe înfundate şi câţiva dintre cei de la masa lungă îl imitară.

CapdeMort nu râse. Îşi plimba privirea dea lungul corpului care se învârtea încet deasupra şi părea cufundat în gânduri.

— Stăpâne, continuă Yaxley, Dawlish este de părere că o întreagă

escadrilă de Aurori va fi implicată în transferarea băiatului…

CapdeMort ridică o mână mare şi albă şil reduse pe Yaxley la tăcere, acesta aruncândui acum priviri duşmănoase, când îl văzu că se întoarce iar către Plesneală.

— Unde vor ascunde băiatul de aici încolo?

— La unul dintre membrii Ordinului, zise Plesneală. Conform spuselor sursei, casa beneficiază de toate mijloacele de protecţie ale Ordinului şi Ministerului Magiei la un loc. Stăpâne, cred că nu îl vom putea captura odată

ajuns acolo, desigur, în afara cazului în care va cădea ministerul până sâmbăta viitoare, dândune poate ocazia să descoperim şi să desfacem destul de multe vrăji, pentru a trece şi de celelalte.

— Ei bine, Yaxley? strigă CapdeMort din capul mesei, în timp ce lumina focului sticlea straniu în ochii săi roşii. Spunemi, va cădea ministerul până

sâmbăta viitoare?

Toate capetele se mai întoarseră o dată spre Yaxley; el îşi îndreptă umerii şi zise:

— Stăpâne, am veşti bune în această privinţă. Am reuşit – cu mare dificultate şi eforturi considerabile – să arunc un blestem Imperius asupra lui Pius Thicknesse.

Mulţi dintre cei care stăteau în apropierea lui Yaxley părură impresionaţi.

Vecinul său, Dolohov, un bărbat cu faţa prelungă şi schimonosită, îl bătu pe umăr.

— Este un început, spuse CapdeMort. Dar Thicknesse este un singur om. Este nevoie ca Scrimgeour să fie înconjurat de oamenii noştri, înainte ca eu să acţionez. Un atentat eşuat la viaţa ministrului mar da mult înapoi.

— Da, Stăpâne, aşa este, dar ştiţi, ca şef al Departamentului de Punere în Vigoare a Legilor Magice, Thicknesse intră în mod regulat în contact nu numai cu însuşi ministrul, ci şi cu şefii tuturor celorlalte departamente ale ministerului. Acum, că avem sub control un oficial atât de suspus, cred că ne va fi uşor să îi subjugăm pe ceilalţi, ca apoi toţi să conlucreze pentru înlăturarea lui Scrimgeour.

— Atâta timp cât prietenul nostru Thicknesse nu este descoperit înainte să îi fi atras şi pe ceilalţi de partea lui, zise CapdeMort. În orice caz, este puţin probabil ca ministerul să cadă în mâinile mele până sâmbăta viitoare. Dacă nu ne putem atinge de băiat la destinaţie, atunci va trebui să acţionăm în timp ce călătoreşte.

— Aici suntem în avantaj, Stăpâne, spuse Yaxley, care părea hotărât să

obţină măcar o fărâmă de aprobare. În momentul de faţă, avem mai mulţi oameni infiltraţi în Departamentul de Transport Magic. Vom afla imediat dacă

Potter va Apărea sau va folosi Reţeaua Zvrr.

— Nu va face niciuna, nici alta, zise Plesneală. Ordinul evită orice mijloc de transport care este controlat sau reglementat de minister. Nu au încredere în nimic din ce are legătură cu locul acela.

— Cu atât mai bine, spuse CapdeMort. Va trebui să călătorească în spaţiu deschis, deci va fi mult mai uşor de capturat.

CapdeMort mai aruncă o privire către corpul care se învârtea încet şi adăugă:

— Mă voi ocupa eu însumi de băiat. Sau făcut prea multe greşeli în ceea ce îl priveşte pe Harry Potter. Unele dintre ele au fost ale mele. Faptul că Harry Potter este în viaţă se datorează în mai mare măsură greşelilor mele, decât victoriilor lui.

Oamenii din jurul mesei îl priveau pe CapdeMort temători; judecând după expresia lor, fiecare dintre ei părea săşi facă probleme că ar putea fi învinuit pentru faptul că Harry Potter era încă viu. Însă CapdeMort vorbea mai mult cu sine decât cu ei, adresânduse în continuare corpului inert de deasupra sa.

— Am fost neglijent şi, drept urmare, am fost ocolit de noroc şi oportunitate. Asta duce de râpă până şi planurile cele mai bine construite. Dar am învăţat din greşeli. Înţeleg lucruri pe care nu le înţelegeam până acum.

Harry Potter trebuie să moară de mâna mea şi aşa va fi! După ce aceste cuvinte fură rostite, aproape ca un răspuns, se auzi brusc un vaiet teribil, izvorât din deznădejde şi durere. Mulţi dintre cei de la masă se uitară în jos, speriaţi, pentru că vaietul părea să fi venit de sub picioarele lor.

— Şobo, zise CapdeMort, fără nici o schimbare în tonul său calm şi meditativ, în timp ce nuşi desprinsese încă ochii de la corpul suspendat. Nu ţiam spus să ai grijă ca prizonierul nostru să păstreze liniştea.

— Ba dda, Stăpâne, zise cu respiraţia întretăiată un omuleţ scund, aşezat pe la jumătatea mesei, care alunecase atât de mult în scaun, încât, la prima vedere, locul părea să fie liber. Se ridică grăbit şi ieşi în fugă, lăsând în urmă doar o bizară sclipire argintie.

— După cum spuneam, continuă CapdeMort, uitânduse din nou la chipurile tensionate ale adepţilor săi, acum înţeleg mai bine. De exemplu, va trebui să împrumut bagheta unuia dintre voi înainte de a mă duce să îl omor pe Potter.

Cei din jurul lui rămaseră înmărmuriţi, de parcă lear fi cerut împrumut vreun braţ sau cine ştie ce.

— Nici un voluntar? întrebă CapdeMort. Să vedem… Lucius, nu văd de ce ar trebui să mai ai baghetă.

Lucius Reacredinţă ridică privirea. La lumina focului, pielea îi părea galbenă ca ceara, iar ochii îi erau adânciţi în orbite şi avea cearcăne. Când vorbi, vocea i se auzi răguşită:

— Stăpâne?

— Bagheta, Lucius. Vreau sămi dai bagheta ta.

— Eu…

Reacredinţă se uită cu coada ochiului la soţia sa. Aceasta privea drept înainte, la fel de palidă ca şi el; avea părul lung şi blond dat pe spate, iar sub masă, degetele ei subţiri îl strânseră pentru o clipă de încheietură. La atingerea ei, Reacredinţă îşi vârî mâna în interiorul robei, scoase o baghetă şi io dădu lui CapdeMort, care o ridică în faţa ochilor săi roşii, examinândo cu atenţie.

— Din ce este?

— Din ulm, Stăpâne, şopti Reacredinţă.

— Şi miezul?

— Fragment… fragment din inimă de dragon.

— Bun, spuse CapdeMort.

Scoase bagheta sa şi le compară lungimea. Lucius Reacredinţă făcu o mişcare involuntară; pentru o fracţiune de secundă, păru că se aştepta să

primească în schimb bagheta lui CapdeMort. CapdeMort sesiză gestul şi ochii i se măriră răutăcioşi.

— Cum săţi dau bagheta mea, Lucius? Bagheta mea?

Câţiva râseră batjocoritor.

— Team lăsat în libertate, Lucius, şi nu îţi este de ajuns? Dar am observat că tu şi familia ta nu păreţi tocmai fericiţi în ultima vreme… Spunemi, Lucius, ce anume te deranjează la prezenţa mea în casa ta?

— Nimic… nimic, Stăpâne!

— Lucius… minţi de îngheaţă apele.

Vocea calmă părea să se audă ca un şuierat, chiar şi după ce gura necruţătoare încetă să se mai mişte. Unul sau doi vrăjitori abia reuşiră săşi reprime tremuratul, când şuieratul începu să se audă din ce în ce mai tare; ceva greu se târşâia pe podea, pe sub masă.

Un şarpe uriaş ieşi de acolo şi se caţără încet pe scaunul lui Capde

Mort. Se tot înălţa, părând să nu se mai termine, şi, până la urmă, se opri pe umerii Lordului; era gros cât coapsa unui adult, iar ochii cu pupile verticale nu clipeau absolut deloc. CapdeMort mângâie animalul oarecum absent, cu degetele sale lungi şi subţiri, fără săşi ia ochii de la Lucius Reacredinţă.

— De ce este oare familia Reacredinţă atât de nemulţumită de rolul pe care îl are? Nu este revenirea mea, faptul că am ajuns la putere exact ce au susţinut că şiau dorit cu ardoare în toţi anii ăştia?

— Desigur, Stăpâne, spuse Lucius Reacredinţă şi îşi şterse buza de sus de transpiraţie, cu mâna tremurândă. Am dorito… Şi o dorim.

În stânga lui Reacredinţă, soţia sa încuviinţă din cap straniu şi cu răceală, evitând să se uite la CapdeMort şi la şarpe. În dreapta sa, Draco, fiul, care se tot holbase până atunci la corpul inert de deasupra îi aruncă pe furiş o privire lui CapdeMort, dar îşi întoarse capul imediat, îngrozit de un posibil contact vizual.

— Stăpâne, spuse o femeie brunetă de la jumătatea mesei, cu vocea sugrumată de emoţie, este o onoare să va avem aici, în casa familiei noastre.

Nu există plăcere mai mare.

Era aşezată alături de sora ei, la fel de diferită ca înfăţişare, cu părul ei brunet şi ochii străjuiţi de pleoape grele, cum era şi în privinţa comportamentului; în timp ce Narcissa stătea dreaptă şi impasibilă, Bellatrix se apleca înspre CapdeMort cât putea de mult, de teamă că nişte simple cuvinte no ajutau prea mult săşi exprime marea dorinţă de apropiere.

— Nu există plăcere mai mare de atât, repetă CapdeMort, cu capul aplecat puţin întro parte, cercetândo pe Bellatrix. Venind din partea ta, Bellatrix, asta înseamnă foarte mult.

Bellatrix roşi şi ochii i se umplură de lacrimi de încântare.

— Stăpânul meu ştie că spun doar purul adevăr!

— Nu există plăcere mai mare de atât… chiar şi în comparaţie cu fericitul eveniment despre care am auzit că a avut loc în familia ta săptămâna aceasta?

Femeia îl privi fix, cu gura întredeschisă, în mod evident nedumerită.

— Nu ştiu la ce te referi, Stăpâne.

— Mă refer la nepoata ta, Bellatrix. Şi la a voastră, Lucius şi Narcissa.

Tocmai sa căsătorit cu vârcolacul Remus Lupin. Trebuie să fiţi nespus de mândri.

În jurul mesei se auzi o explozie de râsete batjocoritoare. Mulţi se aplecară în faţă, schimbând priviri voioase, câţiva bătură cu pumnul în masă.

Şarpele cel gigantic deschise gura larg, şuierând furios, deranjat de zgomote, însă Devoratorii Morţii erau atât de încântaţi de umilirea lui Bellatrix şi a familiei Reacredinţă, încât nici nu îl auziră. Chipul femeii, îmbujorat nu de mult de bucurie, devenise acum de un roşu neuniform, urâţinduse.

— Nu ne este nepoată, Stăpâne, strigă ea peste şuvoiul de râsete. Noi –

Narcissa şi cu mine – nu am mai văzuto deloc pe sora noastră de când sa măritat cu SângeMâlul. Copila asta nare nici o legătură cu noi, la fel ca şi dihania cu care sa măritat.

— Tu ce zici Draco! întreba CapdeMort şi, cu toate că vorbea încet, vocea sa reuşi să răzbată prin mulţimea de huiduieli şi batjocuri. O să ai grijă

de pui?

Amuzamentul crescu; Draco Reacredinţă îşi ridică privirea îngrozit spre tatăl său, dar acesta îşi ţinea ochii fixaţi în poală, apoi întâlni privirea mamei sale. Aceasta clătină din cap imperceptibil, apoi continuă să fixeze cu o privire inexpresivă peretele de vizavi.

— Ajunge! spuse CapdeMort, izbind şarpele furios. Ajunge!

Râsetele amuţiră numaidecât.

— Mulţi dintre arborii noştri genealogici cei mai vechi au fost infestaţi în decursul timpului, zise el, în timp ce Bellatrix îl privea rugător, cu respiraţia tăiată. Pentru a vii menţine sănătoşi pe ai voştri, trebuie să retezaţi crengile uscate, nui aşa! Să tăiaţi părţile care ameninţă sănătatea celorlalte.

— Da, Stăpâne, şopti Bellatrix, iar ochii i se umplură din nou de lacrimi de recunoştinţă. Cu prima ocazie!

— O vei avea, spuse CapdeMort. În familia ta, ca şi în toată lumea…

vom înlătura parazitul care ne infectează, până când nu vor mai rămâne decât cei cu sânge adevărat…

CapdeMort ridică bagheta lui Lucius Reacredinţă, o îndreptă direct către silueta care se învârtea suspendată deasupra mesei şi o mişcă scurt.

Silueta prinse viaţă, scoase un geamăt şi începu să se zbată în nişte legături invizibile.

— Severus, îl recunoşti pe oaspetele nostru? întrebă CapdeMort.

Plesneală ridică ochii spre chipul răsturnat. Acum, toţi Devoratorii Morţii se uitau la victimă, de parcă li sar fi dat voie să îşi manifeste curiozitatea.

Când se întoarse cu faţa spre lumina focului, vocea femeii se auzi spartă şi îngrozită:

— Severus! Ajutămă!

— A, da, spuse Plesneală, în timp ce prizoniera se învârti încet, înapoi cu spatele la el.

— Dar tu, Draco? întrebă CapdeMort, arătând cu mâna în care nu ţinea bagheta. Draco dădu hotărât din cap. Se părea că nu mai putea să se uita la ea acum, că era trează. Dar tu nai avuto ca profesoară, zise CapdeMort. Pentru aceia dintre voi care nu ştiu, în seara aceasta o avem printre noi pe Charity Burbage, care a predat până de curând la Şcoala Hogwarts de Magie, Farmece şi vrăjitorii.

Se auziră câteva sunete în jurul mesei, semn că lumea înţelesese. O

femeie masivă şi cocoşată, cu dinţi ascuţiţi, râse pe înfundate.

— Da… Doamna profesoară Burbage ia învăţat pe copiii vrăjitorilor şi vrăjitoarelor totul despre încuiaţi… cum nu sunt ei atât de diferiţi de noi…

Unul dintre Devoratorii Morţii scuipă pe podea. Charity Burbage se întoarse din nou cu faţa spre Plesneală. Severus… te rog… te rog…

— Linişte! spuse CapdeMort, mişcând iar bagheta lui Reacredinţă, iar Charity tăcu, de parcă i sar fi pus un căluş.

Nemulţumită de coruperea şi contaminarea minţilor copiilor cu puteri vrăjitoreşti, doamna profesoară Burbage a scris, săptămâna trecută, o pledoarie înflăcărată în apărarea SângeMâlilor, în Profetul zilei. Vrăjitorii, scrie ea, trebuie să accepte aceşti hoţi care le fură cunoştinţele şi magia. Diluarea sângelui pur este, după părerea doamnei profesoare, o împrejurare foarte dezirabilă… mai mult ca sigur că ar vrea să ne împerechem cu toţii cu încuiaţi… sau cu vârcolaci…

Nimeni nu râse de data aceasta – în vocea lui CapdeMort se distingeau clar furia şi dispreţul. Charity Burbage se învârti cu faţa spre Plesneală pentru a treia oară. Lacrimile îi curgeau şiroaie în păr. Plesneală se uită la ea, perfect impasibil, în timp ce aceasta se întorcea încet iar cu spatele la el.

— Abracadabra.

Scânteia fulgerului verzui lumină fiecare colţ al camerei. Cu un zgomot asurzitor, Charity căzu pe masa de dedesubt, care se cutremură cu un scârţâit îngrozitor. Mai mulţi Devoratori ai Morţii se dădură brusc înapoi cu scaunele.

Draco se prăbuşi de pe scaun pe podea.

— Cina e servită, Nagini, zise CapdeMort încet şi şarpele uriaş se undui şi coborî de pe umerii săi pe suprafaţa lucioasă a mesei.

Capitolul II.

În Memoriam.

Harry sângera. Ţinânduşi mâna dreaptă cu stânga şi înjurând în gând, deschise uşa de la cameră cu umărul. Se auzi un zgomot de porţelan spart: călcase pe o ceaşcă cu ceai rece, care se afla pe jos, în faţa uşii camerei sale.

— Ce…?

Se uită în jur, dar holul casei din Aleea Boschetelor, numărul patru, era complet gol. Poate că ceaşca de ceai fusese un fel de capcană ingenioasă a lui Dudley. Ţinând ridicată mâna care sângera, Harry strânse bucăţile de porţelan

cu cealaltă mână şi le aruncă în coşul de gunoi deja plin, care se zărea dincolo de uşa camerei sale. Apoi merse cu paşi mari până la baie, ca săşi bage degetul sub apă rece.

Ce lucru stupid, inutil şi enervant la culme… Încă patru zile în care nu avea voie să facă vrăji… Dar trebuia să recunoască faptul că tăietura aceea de la deget lar fi dat gata. Nu învăţase niciodată cum să repare răni şi acum, că

se gândea mai bine – mai ales în lumina planurilor sale pentru viitorul apropiat

, aceasta părea să fie o lacună destul de gravă în educaţia sa magică.

Punânduşi în minte să nu uite să o întrebe pe Hermione cum se făcea, folosi o rolă întreagă de hârtie igienică pentru a şterge cât mai bine ceaiul, apoi se întoarse în camera sa şi trânti uşa după el.

Harry îşi petrecuse toată dimineaţa golinduşi de tot cufărul de şcoală, pentru prima oară de când îl împachetase, cu şase ani în urmă. La începutul celorlalţi ani şcolari, cotrobăise repede prin trei sferturi din conţinut şi înlocuise unele lucruri sau le schimbase cu altele noi, lăsând o amestecătură

de diverse alte lucruri pe fund. Pene vechi, ochi de cărăbuş, şosete desperecheate care îi rămăseseră mici. Cu câteva minute în urmă, Harry îşi băgase mâna în mijlocul acelui strat şi simţi deodată o durere puternică în al patrulea deget de la mâna dreaptă; când şio retrase de acolo, văzu cum îi şiroia sângele.

Îşi continuă treaba dar cu mai multă precauţie. Îngenunche din nou lângă cufăr, pipăi iarăşi fundul şi, după ce scoase o insignă veche, care pâlpâia slab, alternând între Hai, Cedric Diggory! şi Huo, Potter!, un Tradar spart şi uzat şi un medalion de aur, în care fusese ascuns un bileţel semnat „R. A. B.”, descoperise în sfârşit marginea ascuţită în care se tăiase. O recunoscu imediat.

Era o bucată de cinci centimetri din oglinda fermecată pe care io dăduse naşul său care murise, Sirius. Harry o puse deoparte şi pipăi cu grijă prin cufăr după

restul, dar, din ultimul cadou pe care îl primise de la naşul său, nu mai rămase nimic în afară de sticlă pisată, care se lipise de celelalte lucruri ca un strat de sclipici.

Harry se ridică şi examină bucata neregulată în care se tăiase, dar nu văzuse decât reflexia propriului ochi, verde scânteietor. Apoi puse bucata peste exemplarul din ziua aceea al Profetului zilei, care rămăsese necitit pe pat, şi încercă săşi controleze şuvoiul subit de amintiri neplăcute, regretele amare şi nostalgia pe care i le trezise bucata de oglindă, luând cu asalt restul gunoaielor din cufăr.

Mai trecu încă o oră până îl goli complet, aruncă obiectele inutile şi sortă

restul pe categorii, după cât de folositoare aveau săi fie de acum înainte.

Robele de vâjthaţ şi de şcoală, ceaunul, pergamentele, penele de scris, şi majoritatea manualelor erau strânse întrun colţ, pentru a fi lăsate în urmă. Se întreba ce urmau să facă mătuşa şi unchiul său cu ele; probabil că aveau să le ardă în miez de noapte, ca pe nişte dovezi ale unei crime teribile. Hainele sale Încuiate, Pelerina Invizibilă, trusa de făcut porţiuni, anumite cărţi, albumul cu fotografii pe care il dăduse Hagrid odată, un teanc de scrisori şi bagheta sa

fuseseră împachetate din nou întrun rucsac vechi. Întrun buzunar din faţă

erau Harta Ştrengarilor şi medalionul cu biletul semnat „R. A. B.” în interior.

Medalionul ocupa acest loc de cinste nu pentru că era valoros – nu făcea doi bani, din orice punct de vedere obişnuit lai fi privit , ci pentru preţul plătit ca săl obţină. Nu mai rămăsese decât un teanc mărişor de ziare pe birou, lângă

bufniţa sa albă, Hedwig – câte un ziar pentru fiecare zi pe care o petrecuse Harry în Aleea Boschetelor vara aceasta.

Se ridică de pe podea, se întinse şi se duse la birou. Hedwig rămase nemişcată, în timp ce Harry începu să răsfoiască ziarele, aruncândule unul câte unul peste grămada de gunoi; bufniţa dormea sau se prefăcea că doarme; era supărată pe Harry pentru că, momentan, o lăsa să petreacă doar foarte puţin timp afară din colivie.

Când se apropie de numerele de la sfârşitul teancului, Harry încetini, căutândul pe unul anume, care ştia că sosise la scurt timp după ce se întorsese în Aleea Boschetelor pentru petrecerea verii; îşi aduse aminte că pe copertă era un titlu mic despre demisia lui Charity Burbage, profesoara de Studii despre Încuiaţi, de la Hogwarts. Îl găsi, în sfârşit. Deschizând la pagina zece, se aşeză la birou şi reciti articolul pe care îl căutase.

ÎN AMINTIREA LUI ALBUS DUMBLEDORE, de Elphias Doge.

Lam cunoscut pe Albus Dumbledore la unsprezece ani, în prima noastră

zi la Hogwarts. Fără îndoială, afinitatea dintre noi sa datorat faptului că ne simţeam amândoi ca nişte străini. Eu făcusem vărsat de dragon cu puţin timp înainte de începerea şcolii şi, cu toate că nu mai era contagios, faţa mea cu cicatrice şi paloarea verzuie nu îi încurajau pe alţii să se apropie de mine. Cât despre Albus, el sosise la Hogwarts purtând povara celebrităţii nedorite. Abia dacă trecuse un an de când tatăl său, Percival, fusese condamnat pentru un atac sângeros şi îndelung mediatizat asupra a trei tineri încuiaţi.

Albus nu a încercat niciodată să nege că tatăl său (care avea să moară în Azkaban) era vinovat de acea crimă, din contră, când am avut destul curaj să îl întreb de asta, ma asigurat că ştia cu siguranţă că tatăl său era vinovat.

Dumbledore a refuzat să spună mai multe despre acest subiect delicat, deşi mulţi au încercat să îl convingă să vorbească. Întradevăr, unii erau dispuşi să

laude faptele tatălui său, presupunând că şi Albus îi detesta pe Încuiaţi. Nici că

ar fi putut fi mai departe de adevăr: aşa cum poate confirma oricine care la cunoscut pe Albus, nu a dat niciodată dovadă de cea mai mică tendinţă anti

Încuiaţi. Mai mult, susţinerea constantă a drepturilor Încuiaţilor ia adus numeroşi duşmani în anii care au urmat.

În decurs de câteva luni însă, propria faimă a lui Albus a început să o eclipseze pe cea a tatălui său. Înainte de sfârşitul primului an de studiu, nu mai avea să fie cunoscut niciodată drept fiul cuiva care ura Încuiaţii, ci ca –

nici mai mult, nici mai puţin – cel mai strălucit elev din istoria şcolii. Cei dintre noi care am avut privilegiul de ai fi prieteni am beneficiat de exemplul său, ca să nu mai spun de ajutorul şi încurajările sale, pe care le oferea mereu cu

generozitate. Mia mărturisit, după nişte ani, că ştia încă de pe atunci că marea sa plăcere era să predea.

Nu numai că a câştigat fiecare premiu important acordat de şcoală, dar, cât de curând, coresponda în mod regulat cu cele mai marcante nume din lumea magiei de la acea vreme, inclusiv cu celebrul alchimist Nicolas Flamel, vestita autoritate în istorie Bathilda Bagshot şi teoreticianul în magie Adalbert Waffling. Mai multe dintre lucrările sale au fost tipărite în publicaţii erudite, ca de exemplu Transfigurarea la Zi, Cheia farmecelor şi Poţiuni Practice. Viitoarea carieră a lui Dumbledore se anunţa a fi una fulminantă şi nu mai era decât o singură întrebare: când avea să devină ministrul Magiei. Deşi mai târziu sa zvonit că era pe cale să accepte funcţia, Dumbledore nu a aspirat niciodată la postul de ministru.

La trei ani după ce Albus şi cu mine începuserăm şcoala, a sosit şi fratele lui, Aberforth. Erau diferiţi: Aberforth nu a fost niciodată un tânăr studios şi, spre deosebire de Albus, a preferat să rezolve neînţelegerile alegând duelul în locul discuţiilor raţionale. Cu toate acestea, ar fi greşit să insinuez, aşa cum au făcuto alţii, că cei doi fraţi nu au fost prieteni. Se înţelegeau cât de bine era posibil, dat fiind că erau nişte băieţi atât de diferiţi. Trebuie să recunosc că din punctul de vedere al lui Aberforth, nu avea cum să fi fost plăcut să trăiască în umbra lui Albus. Albus mă depăşea în mod constant, era un fel de risc al meseriei de prieten, bănuiesc că trebuie să fi fost la fel de neplăcut şi din perspectiva unui frate. Când eu şi cu Albus am plecat de la Hogwarts, intenţionam să facem împreună tradiţionalul pe atunci tur al lumii, să vizităm şi săi studiem pe vrăjitorii străini, pentru ca apoi să ne urmăm carierele alese.

Însă a avut loc o tragedie. Chiar în ajunul călătoriei noastre, mama lui Albus, Kendra, a murit, lăsândul pe Albus drept cap al familiei şi singurul care aducea pâinea în casă. Miam amânat plecarea destul cât să iau parte la înmormântarea Kendrei, iar apoi am plecat în ceea ce avea să fie o călătorie solitară. Nu mai exista posibilitatea ca Albus să mă însoţească, dat fiind că îi rămăseseră în grijă un frate şi o soră mai mici, cât şi o situaţie financiară

dificilă.Aceea a fost perioada din viaţa noastră când am comunicat cel mai rar. Iam scris lui Albus, descriind, poate fără să mă gândesc la sentimentele lui, minunile întâlnite în drumul meu, de la cum scăpasem ca prin urechile acului de himere în Grecia la experimentele alchimiştilor egipteni. Din scrisorile lui aflam puţin din viaţa sa de zi cu zi, care bănuiam că era frustrant de monotonă

pentru un vrăjitor atât de strălucit ca el. Absorbit de propriile mele experienţe, am fost şocat când am aflat, spre sfârşitul anului dedicat călătoriilor mele, că

se petrecuse încă o tragedie în familia Dumbledore, şi anume moartea surorii lui, Ariana.

Deşi Ariana avea probleme de sănătate de multă vreme, pierderea ei, la atât de scurt timp după moartea mamei lor, a avut un efect devastator asupra celor doi fraţi. Toţi cei care au fost foarte apropiaţi de Dumbledore – şi mă

consider norocos să mă număr printre ei – susţin că moartea Arianei şi faptul

că Albus sa simţit direct responsabil (deşi era nevinovat, bineînţeles) şiau lăsat amprenta asupra lui pentru totdeauna.

Când mam întors acasă, am găsit un om care suferise cât cineva având de trei ori vârsta lui. Albus era mai rezervat decât înainte şi cu mult mai multe griji. Îi era greu şi pentru că pierderea Arianei nu îi apropiase pe cei doi fraţi, ci, din contră, îi îndepărtase şi mai mult unul de celălalt. (Aceasta avea să se schimbe odată cu trecerea timpului – mai târziu, au avut o relaţie cordială, dacă nu una apropiată.) Cu toate acestea, din acel moment, a vorbit doar rareori despre părinţii săi sau despre Ariana, iar prietenii lui au învăţat să nu amintească de ei.

Sa scris mult despre triumfurile din anii care au urmat. Contribuţiile nenumărate ale lui Dumbledore în domeniul ştiinţei vrăjitoreşti, printre care şi descoperirea celor douăsprezece întrebuinţări ale sângelui de dragon, vor servi generaţiilor viitoare, la fel ca şi înţelepciunea de care a dat dovadă în numeroasele hotărâri pe care lea luat ca VrăjitorŞef al Vrăjustiţiei.

Încă se mai spune, după atâţia ani, că nu a mai fost nici un duel vrăjitoresc care să se măsoare cu cel dintre Dumbledore şi Grindelwald, din anul 1945. Cei care au fost de faţă au descris groaza şi admiraţia pe care leau simţit în timp ce urmăreau confruntarea dintre acei doi vrăjitori de excepţie.

Triumful lui Dumbledore şi consecinţele acestuia asupra lumii vrăjitoreşti sunt considerate un punct de răscruce în istoria magiei, comparabil cu instituirea Statutului Internaţional de Tăinuire sau înlăturarea CeluiCeNuTrebuie

Numit.Albus Dumbledore nu a fost niciodată mândru sau vanitos, putea să

găsească ceva demn de admirat în oricine, oricât de neînsemnat sau mizerabil, şi cred că pierderile suferite în tinereţe lau înzestrat cu multă compasiune şi omenie faţă de ceilalţi. Prietenia sa îmi va lipsi nespus, dar pierderea mea este nimic pe lângă cea pe care a suferito lumea vrăjitorească. Nu încape nici o îndoială că a fost cel mai admirabil şi cel mai iubit dintre directorii Şcolii Hogwarts. A murit la fel cum a trăit: luptând pentru binele celor mulţi, rămânând până în ultima clipă la fel de dispus săi vorbească unui băieţel cu vărsat de dragon cum era în prima zi când lam cunoscut.

Harry termină de citit, dar continuă să privească la fotografia care însoţea necrologul. Dumbledore zâmbea binevoitor, aşa cum îi stătea în obicei, dar cum se uita el aşa pe deasupra ochelarilor în formă de semilună, dădea impresia că îl examinează pe Harry, a cărui tristeţe era amestecată cu sentimentul că era oarecum umilit.

Până să citească necrologul, credea că îl cunoscuse destul de bine pe Dumbledore, dar, de când îl citise, fusese nevoit să accepte că abia dacă îl cunoscuse cu adevărat. Niciodată nu îşi imaginase cum fusese Dumbledore în copilărie sau în tinereţe, era ca şi când sar fi născut aşa cum îl întâlnise Harry, venerabil, bătrân şi cu părul argintiu. Imaginea unui Dumbledore adolescent era, pur şi simplu, ciudată, la fel ca cea a unei Hermione proaste sau a unui Homar cu capăt exploziv prietenos.

Niciodată nu se gândise să îl întrebe pe Dumbledore despre trecutul său.

Fără îndoială că sar fi simţit nelalocul lui, obraznic chiar, dar, până la urmă, toată lumea ştia că Dumbledore luptase în duelul legendar cu Grindelwald, iar Harry nu se gândise să îl întrebe cum fusese, aşa cum nu îl întrebase nici despre celelalte succese renumite ale lui. Nu, întotdeauna discutaseră despre Harry, despre trecutul lui Harry, despre viitorul lui Harry, despre planurile lui Harry… şi acum, lui Harry i se părea, în ciuda faptului că viitorul său era atât de nesigur şi primejdios, că ratase nişte ocazii unice când nu îl întrebase pe Dumbledore mai multe despre el, chiar dacă singura întrebare personală pe care io pusese fusese singura la care Harry bănuia că acesta nu răspunsese sincer:— Ce vedeţi dumneavoastră când vă uitaţi în oglindă?

— Eu? Mă văd cu o pereche de ciorapi de lână, călduroşi.

După câteva minute de reflexie, Harry rupse necrologul din Profet, îl împături cu grijă şi îl puse în primul volum de Magie defensivă practică şi folosirea ei împotriva magiei negre. Apoi aruncă ziarul peste grămada de gunoi şi se întoarse cu faţa la cameră. Era mult mai ordonată. Singurele lucruri care nu stăteau la locul lor erau ediţia din ziua aceea a Profetului zilei, care rămăsese pe pat, şi bucata de oglindă de deasupra lui.

Harry traversă camera, dădu la o parte bucata de oglindă de pe Profet şi desfăşură ziarul. Abia dacă se uitase la titlul de pe prima pagină în dimineaţa aceea, când o bufniţă îi livrase ziarul rulat, şi îl aruncase când văzuse că nu scria nimic despre Capdemort. Harry era convins că cei de la minister făceau presiuni asupra Profetului să treacă sub tăcere ştirile despre CapdeMort.

Drept urmare, abia acum văzu ce îi scăpase. Pe prima pagină, în partea de jos, era un titlu mai mic, plasat deasupra unei fotografii cu Dumbledore, care se plimba cu paşi mari, arătând foarte chinuit: Dumbledore – adevărul şi numai adevărul?

În curând, povestea şocanta a geniului neînţeles, considerat de mulţi ca fiind cel mai remarcabil vrăjitor al generaţiei sale. Năruind imaginea populară a înţeleptului senin, cu barbă argintie, Rita Skeeter dezvăluie copilăria agitată, tinereţea răzvrătită, certurile de o viaţă şi secretele ruşinoase pe care Dumbledore lea luat cu el în mormânt. DE CE a ales să fie un simplu director, când se spunea că ar fi putut să fie ministru al Magiei? CARE a fost adevăratul scop al organizaţiei secrete cunoscute sub numele de Ordinul Phoenix? CUM a murit, de fapt, Dumbledore?

Răspunsurile la aceste întrebări şi la multe altele sunt explorate în uluitoarea biografie, recent apărută, intitulată Viaţa şi minciunile lui Albus Dumbledore, de Rita Skeeter, intervievată în exclusivitate de Betty Braithwaite, la pagina 13.

Harry dădu paginile una după alta şi se opri la pagina 13.

Articolul era încadrat în partea de sus de o fotografie din care îl privea tot o figură familiară: o femeie cu ochelari cu rame bătute cu pietre preţioase, cu părul blond aranjat în bucle elaborate, cu dinţii dezveliţi întrun zâmbet care se

voia în mod sigur cuceritor, făcând cu mâna vioi. Străduinduse să ignore imaginea dezgustătoare, Harry citi mai departe.

Rita Skeeter este mult mai caldă şi mai gingaşă în persoană decât portretul sugerat de articolele sale, renumite pentru cruzimea lor. Poftindumă

în holul casei ei primitoare, ea mă conduce direct în bucătărie, unde îmi oferă o cană de ceai, o prăjitură şi, în mod evident, o porţie generoasă de bârfe nounouţe.— Ei, îţi dai seama, Dumbledore este visul oricărui biograf, spune Skeeter. A avut o viaţă atât de lungă şi de tumultuoasă… Sunt convinsă că

biografia mea va fi prima dintro lungă serie.

Skeeter a fost, fără îndoială, extrem de rapidă. Cartea ei de nouă sute de pagini a fost terminată la doar patru săptămâni de la misterioasa moarte a lui Dumbledore, din iunie. Am întrebato cum a reuşit să o scrie întrun timp atât de scurt.

— Ah, când ai o experienţă în jurnalism atât de bogată ca a mea, termenele limită devin ca o a doua natură a ta. Ştiam că lumea vrăjitorilor era dornică să afle întreaga poveste şi am vrut să fiu prima care să le răspundă la întrebări. Amintesc recenta remarcă, îndelung mediatizată, a lui Elphias Doge, Consilier Special al Vrăjustiţiei şi prieten statornic al lui Albus Dumbledore, şi anume că „biografia scrisă de Skeeter conţine mai puţine date decât o surpriză

dintro broscuţă de ciocolată.

Skeeter îşi dă capul pe spate, izbucnind în hohote:

— Drăguţul de Dodgy! Îmi amintesc cum lam intervievat acum câţiva ani despre drepturile oamenilor mării. Era complet dus, părea să creadă că eram pe fundul lacului Windermere şi îmi tot spunea să mă uit după peşti răpitori…

Totuşi, acuzaţiile lui Elphias Doge de lipsă de acurateţe şiau făcut simţite ecoul şi în alte părţi. Oare chiar crede Skeeter că patru săptămâni au fost de ajuns pentru o privire de ansamblu asupra vieţii lungi şi extraordinare a lui Dumbledore?

— Vai, draga mea, a spus Skeeter zâmbind şi lovindumă uşor peste mână, ştii şi tu la fel de bine ca mine cât de multe informaţii pot fi scoase la lumină cu un săculeţ de galioni, când nu te mulţumeşti cu un refuz şi când ai o Pană pentru Citate Rapide perfect ascuţită! Oricum, oamenii stăteau la coadă

să povestească lucruri de rău despre Dumbledore. Să ştii că nu toată lumea credea că era atât de extraordinar, ia deranjat pe mulţi la viaţa lui. Iar bătrânul Dodgy Doge nare decât să nu mai fie aşa cu nasul pe sus, pentru că

am avut acces la o sursă pentru care majoritatea ziariştilor şiar da propriile baghete, una care nu a mai vorbit niciodată în public şi care ia fost apropiată

lui Dumbledore în perioada cea mai agitată şi mai frământată a tinereţii sale.

Publicitatea de dinaintea lansării biografiei lui Skeeter a sugerat în mod clar că

cei care cred că Dumbledore a dus o viaţă fără pată vor fi şocaţi. Am întrebato care au fost surprizele cele mai mari pe care lea descoperit.

— Fugi de aici, Betty, cum să dezvălui punctelecheie înainte ca cineva să

fi cumpărat cartea? surâde Skeeter. Dar îţi promit că toţi cei care cred că

Dumbledore era bun ca pâinea caldă se vor trezi brusc la realitate! Să zicem că

nimeni dintre cei care lau auzit vorbind împotriva ŞtimNoiCui nu ar fi visat vreodată că Dumbledore a avut şi el câte ceva dea face cu Magia Neagră în tinereţe! Şi pentru un vrăjitor care şia petrecut ultimii ani din viaţă pledând pentru toleranţă, nu era tocmai deschis la minte la începuturi! Da, Albus Dumbledore a avut un trecut extrem de tulbure, ca să nu mai vorbesc de familia aia mai mult decât suspectă, pe care sa străduit din răsputeri să o ţină

ascunsă.

Am întrebato pe Skeeter dacă sa referit la fratele lui Dumbledore, Aberforth, a cărui condamnare, cu cincisprezece ani în urmă, de către Vrăjustiţie pentru folosirea nepermisă a magiei a generat un scandal de mici proporţii.

— A, Aberforth este doar vârful aisbergului, râde Skeeter. Nu, nu, eu vorbesc despre lucruri mult mai grave decât plăcerea unui frate de a umbla creanga cu caprele sau decât un tată care a mutilat încuiaţi… Oricum, Dumbledore nu a putut săi controleze pe niciunul dintre ei, amândoi fiind condamnaţi de Vrăjustiţie. Nu, pe mine mau intrigat mama şi sora lui şi, după

ce am făcut câteva săpături, am descoperit un cuib de dubioşenii – dar, aşa cum ţiam zis, va trebui să aşteptaţi să citiţi capitolele 912, pentru a afla detaliile. Tot ce pot să spun acum este că nici nu este de mirare că Dumbledore nu a vorbit niciodată despre cum şia spart nasul.

Lăsând la o parte secretele familiei sale, neagă oare Skeeter geniul care la condus pe Dumbledore către numeroasele sale descoperiri magice?

— Omul era deştept, admite ea, deşi acum, mulţi se întreabă dacă

succesele sale i se datorează lui în întregime.

După cum dezvălui în capitolul 16, Ivor Dillonsby susţine că el descoperise deja opt întrebuinţări ale sângelui de dragon când Dumbledore ia

„împrumutat” însemnările. Dar îndrăznesc să spun că importanţa unora dintre reuşitele lui Dumbledore nu poate fi trecută cu vederea. Ce părere aveţi de celebra înfrângere a lui Grindelwald?

— Ah, mă bucur că ai amintit de Grindelwald, spune Skeeter, zâmbind cu subînţeles. Mă tem că cei cărora li se umezesc ochii de lacrimi la gândul victoriei spectaculoase a lui Dumbledore trebuie să se pregătească pentru un şoc de proporţii. O afacere foarte murdară… Tot ce pot să spun este să nu fiţi prea siguri că duelul a fost chiar atât de spectaculos cum se spune. După ce vor citi cartea, oamenii sar putea să fie nevoiţi să ajungă la concluzia că

Grindelwald a scos, pur şi simplu, o batistă albă din capătul baghetei sale şi sa predat de bunăvoie!

Skeeter a refuzat să dea mai multe detalii despre acest subiect captivant, aşa că ne îndreptăm atenţia spre relaţia care mai mult ca sigur că îi va fascina pe cititori mai mult decât orice altceva.

— O, da, spune Skeeter, încuviinţând veselă din cap, am dedicat un capitol întreg relaţiei dintre Potter şi Dumbledore. Sa spus că este nesănătoasă, ba chiar funestă. Din nou, cititorii Profetului vor trebui să

cumpere cartea ca să afle toată povestea, dar nu încape nici o îndoială că

Dumbledore a fost deosebit de interesat de Potter, chiar din prima clipă. Dacă

această relaţie a fost, întradevăr, spre binele băiatului… asta rămâne de văzut.

Desigur, adolescenţa frământată a lui Potter este un secret public.

Am întrebato pe Skeeter dacă a păstrat legătura cu Harry Potter, căruia ia luat un interviu de notorietate cu un an în urmă: un articol de senzaţie, în care Potter vorbea în exclusivitate despre convingerea sa că ŞtimNoiCine sa întors.

— A, da, am devenit foarte apropiaţi, spune Skeeter. Bietul Potter are foarte puţini prieteni adevăraţi şi neam întâlnit în unul dintre cele mai grele momente din viaţa lui – Turnirul celor Trei Vrăjitori. Probabil că sunt una dintre singurele persoane rămase în viaţă, care poate spune că îl cunoaşte pe adevăratul Harry Potter.

Ajungem astfel la numeroasele zvonuri care încă mai circulă despre ultimele ore ale lui Dumbledore. Oare Skeeter crede că Potter a fost acolo când a murit Dumbledore!

— Ei bine, nu vreau să spun prea multe – totul este în carte, dar martori oculari din castelul Hogwarts lau văzut pe Potter fugind de la locul crimei la câteva clipe după ce Dumbledore a căzut, a sărit sau a fost împins. Potter a adus mai târziu dovezi împotriva lui Severus Plesneală, cineva pe care toată

lumea ştie că îl detestă. Oare chiar este totul aşa cum pare? Asta rămâne să

hotărască cei din comunitatea vrăjitorească – după ce vor citi cartea mea.

Îmi iau la revedere cu aceste cuvinte care stârnesc curiozitatea. Nu încape nici o îndoială că Rita Skeeter a scris un bestseller garantat. Între timp, armata de admiratori ai lui Dumbledore sar putea să tremure în faţa secretelor care urmează să apară legate de eroul lor.

Harry ajunse la sfârşitul articolului, dar continuă să se uite în gol la pagină. Simţi cum greaţa şi furia puseră stăpânire pe el, făcu ziarul ghemotoc şi îl aruncă în perete cu toată forţa, lângă restul gunoaielor strânse în jurul coşului arhiplin.

Începu să se plimbe absent prin cameră, deschizând sertare goale şi ridicând cărţi doar pentru a le pune la loc pe aceeaşi grămadă, fără să îşi dea seama exact ce făcea, amintinduşi diverse fraze din articolul Ritei Skeeter: „Un capitol întreg despre relaţia dintre Potter şi Dumbledore… Sa spus că este nesănătoasă, ba chiar funestă… A avut şi el câte ceva dea face cu Magia Neagră în tinereţe… Am avut acces la o sursă pentru care majoritatea ziariştilor şiar da propriile baghete…”

— Minciuni! strigă Harry şi îl văzu pe geam pe vecinul de alături, care era pe cale să pornească din nou maşina de tuns iarba, cum îşi ridică privirea intrigat.

Harry se aşeză furios pe pat. Bucata de oglindă zbură cât colo; o ridică şi o învârti între degete, gândinduse la Dumbledore şi la minciunile cu care îl ponegrea Rita Skeeter.

Văzu o sclipire de albastru deschis. Harry rămase înmărmurit, degetul rănit alunecândui iar pe marginea tăioasă. Probabil că era imaginaţia lui. Se uită peste umăr, dar peretele avea o culoare dezagreabilă de piersică, aleasă de mătuşa Petunia: nu era nimic albastru care să se fi putut reflecta în oglindă. Se uită din nou, drept în fragmentul de oglindă, şi nu văzu nimic altceva în afară

de ochiul său verde. I se păruse, nu avea cum să fie altă explicaţie; îşi imaginase asta pentru că se gândise la directorul său, care murise. Dacă ceva era sigur, acesta era faptul că Albus Dumbledore nu avea săl mai străpungă

niciodată cu ochii săi albaştri strălucitori.

Capitolul III.

Plecarea familiei Dursley.

Uşa de la intrare se trânti, zgomotul răsunând în sus pe scări, şi o voce strigă:— Alo! Băi!

După şaisprezece ani în care i se vorbise aşa, Harry îşi dădu seama imediat la cine se referea unchiul său; cu toate acestea, nu răspunse de îndată.

Privea în continuare în bucata de oglindă în care avusese senzaţia că văzuse, pentru o fracţiune de secundă, ochii lui Dumbledore. Abia când unchiul său strigă „Băiete!”, Harry se ridică încet şi se duse spre uşa camerei sale, oprinduse să pună bucata de oglindă în rucsacul plin cu lucruri pe care avea să le ia cu el. — Dar ştiu că nu teai prea grăbit! răcni Vernon Dursley când Harry apăru în capul scărilor. Vino imediat aici, vreau să vorbesc cu tine!

Harry coborî încet, cu mâinile băgate adânc în buzunarele pantalonilor.

Ajunse în sufragerie, unde îi găsi pe toţi cei trei membri ai familiei Dursley.

Erau îmbrăcaţi de drum: unchiul Vernon purta o jachetă din piele întoarsă cu fermoar, mătuşa Petunia purta o haină imaculată de culoarea somonului, iar Dudley, vărul mai mare, blond şi musculos al lui Harry, purta o jachetă din piele. — Ce este? întrebă Harry.

— Stai jos! spuse Unchiul Vernon. Harry ridică din sprâncene.

— Te rog! adăugă unchiul Vernon, tresărind puţin, ca şi când cuvintele lar fi zgâriat în gât.

Harry luă loc. Bănuia ce avea să urmeze. Unchiul său începu să se plimbe prin cameră, în timp ce mătuşa Petunia şi Dudley îl urmăreau cu nişte expresii neliniştite. Până la urmă, cu chipul său mare şi vineţiu contorsionat de concentrare, unchiul Vernon se opri în faţa lui Harry, zicând:

— Mam răzgândit.

— Ce surpriză, spuse Harry.

— Nu vorbi pe tonul ăsta… începu mătuşa Petunia cu o voce ascuţită, dar Vernon Dursley îi făcu semn să tacă.

— E o brambureală, zise unchiul Vernon, uitânduse urât la Harry, cu ochii săi mici. Am decis că nu cred un cuvânt din toată tărăşenia. Rămânem aici, nu plecăm absolut nicăieri.

Harry ridică privirea spre unchiul său şi simţi un amestec de exasperare şi amuzament. Vernon Dursley se răzgândise o dată la fiecare douăzeci şi patru de ore în ultimele patru săptămâni, umplând şi golind portbagajul maşinii după

cum se răzgândea.

Momentul preferat al lui Harry fusese când unchiul Vernon, fără să fi ştiut că Dudley îşi pusese şi halterele în bagaj după ultima despachetare, încercase să îi aşeze bagajul înapoi în portbagaj şi căzuse lat, urlând de durere şi înjurând de mama focului.

— Conform spuselor tale, zise acum Vernon Dursley, plimbânduse în continuare prin sufragerie, noi – Petunia, Dudley şi cu mine – suntem în pericol. Suntem sub ameninţarea… ameninţarea…

— Unora „dintre ai mei”, da, spuse Harry.

— Ei bine, nu cred o iotă, repetă unchiul Vernon, oprinduse din nou în faţa lui Harry. Nam putut să dorm aproape toată noaptea, cântărind situaţia, şi cred că este un vicleşug, ca să rămâi cu casa.

— Casa? repetă Harry. Care casă?

— Casa asta! strigă unchiul Vernon, începând săi zvâcnească vena de la tâmplă. Casa noastră! Preţurile caselor din zona asta cresc pe zi ce trece! Vrei să scapi de noi, pentru ca apoi să faci nişte vrăji şi, înainte să ne dăm seama, o să ne trezim că e pe numele tău şi…

— Ai înnebunit? întrebă Harry. Un vicleşug ca să pun mâna pe casa asta? Chiar eşti atât de prost pe cât pari?

— Cum îndrăzneşti?! chiţăi mătuşa Petunia, dar unchiul Vernon îi făcu din nou semn să tacă: comentariile la adresa înfăţişării sale păreau să fie o nimica toată pe lângă pericolul pe care îl întrezărise.

— În caz că ai uitat, spuse Harry, eu am deja o casă, lăsată moştenire de naşul meu. Aşa că, de ce aş vrea să o am pe asta? Pentru toate amintirile frumoase de aici?

Se lăsă tăcerea. Harry bănui că îl impresionase pe unchiul său cu acest argument.

— Susţii, spuse unchiul Vernon, plimbânduse din nou, că lordul ăsta…

— Lordul CapdeMort, zise Harry nerăbdător, şi am mai vorbit deja despre asta de cel puţin o mie de ori. Nu este doar o idee, este un fapt, ţia spuso şi Dumbledore anul trecut, şi Kingsley, şi domnul Weasley…

Vernon Dursley îşi îndreptă umerii mânios şi Harry bănui că unchiul său încerca să alunge amintirea vizitei neanunţate a doi vrăjitori adulţi, în primele zile ale vacanţei de vară. Apariţia lui Kingsley Shacklebolt şi Arthur Weasley în faţa uşii lor fusese un şoc cât se poate de neplăcut pentru familia Dursley.

Totuşi, Harry trebuia să recunoască faptul că vizita domnului Weasley nu avea cum să fie pe placul unchiului Vernon după ce îi demolase la un moment dat jumătate din sufragerie.

— … vau explicat şi Kingsley, şi domnul Weasley, insistă Harry fără

remuşcare. Când voi împlini şaptesprezece ani, farmecele protectoare care îmi asigură siguranţa se vor desface şi atunci veţi fi şi voi expuşi odată cu mine. Cei

din Ordin sunt siguri că Lordul CapdeMort va pune ochii pe voi, ori pentru a vă tortura pentru a afla unde sunt, ori pentru că presupune că, dacă vă va ţine ostatici, voi veni să încerc să vă salvez.

Privirea unchiului Vernon se încrucişa cu cea a lui Harry. Harry era convins că, în acel moment, amândoi se întrebau acelaşi lucru.

Apoi, unchiul Vernon îşi continuă plimbarea şi Harry adăugă:

— Trebuie să vă ascundeţi şi Ordinul vrea să vă ajute. Vi se oferă o protecţie de excepţie, cea mai sigură dintre toate.

Unchiul Vernon tăcu, dar se plimbă în continuare întro parte şi în alta.

Afară, soarele cobora dincolo de gardurile vii de pe alee. Maşina de tuns iarba a vecinului de alături se opri din nou.

— Nu ziceai că există un Minister al Magiei? întrebă dintrodată Vernon Dursley.

— Ba da, spuse Harry surprins.

— Atunci, de ce nu ne poate proteja ministerul? Sunt de părere că, în calitate de victime nevinovate, al căror singur păcat este că am adăpostit un om căutat, ar trebui să fim demni de protecţia guvernului!

Harry nu reuşi să se abţină şi râse. Era atât de tipic pentru unchiul lui să îşi pună speranţele în guvern, încât nu mai conta că era o lume pe care o dispreţuia şi în care nu avea încredere.

— Ai auzit ce au spus domnii Weasley şi Kingsley, răspunse Harry.

Credem că sunt spioni la minister.

Unchiul Vernon se duse până la şemineu şi înapoi, respirând atât de greoi, încât mustaţa mare şi neagră îi flutura, iar chipul îi deveni vânăt de la atâta concentrare.

— În ordine, spuse el, oprinduse iar în faţa lui Harry. Să presupunem prin absurd că acceptăm protecţia lor. Tot nu înţeleg de ce nu ne poate apăra individul ăla, Kingsley.

Harry reuşi cu greu să nuşi dea ochii peste cap. Era cel puţin a şasea oară când i se punea această întrebare.

— După cum ţiam spus, rosti el printre dinţi, Kingsley îl apără pe primul ministru al Înc… al vostru.

— Exact – este cel mai bun! spuse unchiul Vernon, arătând spre ecranul gol al televizorului.

Familia Dursley îl zărise pe Kingsley la ştiri, mergând discret în spatele primuluiministru Încuiat, în timpul unei vizite la un spital. Aceasta şi faptul că

Kingsley ştia să se îmbrace ca un încuiat, pe lângă nota de siguranţă care răzbătea din vocea sa domoală şi joasă, îi făcuse pe cei din familia Dursley să îl îndrăgească pe Kingsley mai mult decât pe oricare alt vrăjitor, adevărul fiind că

nu îl văzuseră niciodată purtânduse întrun fel ieşit din comun.

— Ei bine, e luat, spuse Harry. Dar Hestia Jones şi Dedalus Diggle sunt mai mult decât pregătiţi pentru…

— Poate dacă leam fi văzut C. V.urile… începu unchiul Vernon, dar Harry îşi pierdu răbdarea.

Se ridică şi se apropie de unchiul său, arătând el însuşi către televizor.

— Toate accidentele astea nu sunt accidente – exploziile, accidentele rutiere, deraierile şi cine ştie ce so mai fi întâmplat de când neam uitat ultima dată la ştiri. Oamenii dispar şi mor din vina lui – a lui CapdeMort. Ţiam spuso de o mie de ori, CapdeMort îi omoară pe Încuiaţi de plăcere. Chiar şi ceaţa – este generată de Dementori şi, dacă nu mai ţii minte cine sunt, întreabăţi fiul!

Dudley îşi acoperi automat gura cu mâinile. Sub privirile părinţilor săi şi ale lui Harry, le coborî încet şi întrebă:

— Mai sunt… şi alţii?

— Alţii? râse Harry. Alţii în afară de cei doi care neau atacat atunci?

Sigur că da, mai sunt sute, poate mii în momentul ăsta, având în vedere că se hrănesc cu teamă şi disperare…

— Bine, bine, bolborosi Vernon Dursley. Am înţeles unde vrei să ajungi…

— Sper să fie aşa, spuse Harry, pentru că, imediat ce voi împlini şaptesprezece ani, toţi… Devoratorii Morţii, Dementorii, poate chiar Inferii –

adică nişte cadavre fermecate de un vrăjitor întunecat vor putea să vă găsească

şi cu siguranţă vor încerca să vă atace. Şi dacă vă aduceţi aminte de ultima dată când aţi încercat să vă măsuraţi cu vrăjitorii, cred că veţi recunoaşte că

aveţi nevoie de ajutor.

Urmă un moment de tăcere, în care zgomotele şi amintirea îndepărtată a lui Hagrid dărâmând o uşă de intrare din lemn părură să reverbereze până în prezent. Mătuşa Petunia se uita la unchiul Vernon, Dudley se holba la Harry.

Până la urmă, unchiul Vernon bolborosi:

— Şi cum rămâne cu serviciul meu? Dar cu şcoala lui Dudley? Bănuiesc că toate astea nu înseamnă nimic pentru nişte trântori de vrăjitori…

— Chiar nu înţelegi? strigă Harry. O să vă tortureze la fel cum iau torturat pe părinţii mei!

— Tată, spuse Dudley, ridicând vocea, tată… eu plec cu oamenii ăştia din Ordin.

— Dudley, remarcă Harry, e primul lucru raţional pe care lai spus în viaţa ta.

Ştia că bătălia fusese câştigată. Dacă Dudley era destul de speriat pentru a accepta ajutorul Ordinului, părinţii săi aveau să îl însoţească: nici nu se punea problema să se despartă de Dudiţă. Harry aruncă o privire spre ceasul vechi de voiaj de pe şemineu.

— Trebuie să ajungă peste cinci minute, spuse el şi, când familia Dursley nu răspunse nimic, ieşi din cameră.

Ideea despărţirii – poate pentru totdeauna – de mătuşa, unchiul şi vărul său era chiar plăcută, dar, cu toate acestea, atmosfera era destul de stranie. Ce puteau să îşi spună unii altora după şaisprezece ani de antipatie totală?

Întors în camera lui, Harry umblă absent la rucsac şi apoi băgă nişte ghinde printre barele coliviei lui Hedwig. Acestea căzură zgomotos pe fundul coliviei, dar Hedwig nu le dădu nici o atenţie.

— Plecăm în curând, cât de curând, îi spuse Harry. Şi atunci, o să poţi zbura din nou.

Se auzi soneria. Harry ezită, apoi ieşi din nou din cameră şi coborî la parter: era puţin probabil ca Hestia şi Dedalus să se descurce de unii singuri cu familia Dursley.

— Harry Potter! chiţăi o voce entuziasmată.

În clipa în care Harry deschise uşa, un bărbat scund cu un joben mov făcu o plecăciune în faţa lui.

— Este o onoare, ca întotdeauna!

— Mulţumesc, Dedalus, spuse Harry, zâmbindui jenat brunetei Hestia.

Sunteţi foarte amabili să faceţi asta… Mătuşa, unchiul şi vărul meu sunt aici…

— Ziua bună, rude ale lui Harry Potter! zise Dedalus bucuros, intrând în sufragerie cu paşi mari.

Familia Dursley nu păru deloc entuziasmată de modul în care li se adresase; Harry aproape că se aştepta să se răzgândească din nou. La vederea celor doi vrăjitori, Dudley se făcu mic lângă mama sa.

— Văd că aveţi bagajele făcute şi sunteţi gata. Excelent! După cum va spus Harry, planul este unul simplu, spuse Dedalus, scoţând un ceas imens de buzunar din redingota sa şi verificând cât era ora. Vom pleca înaintea lui Harry. Dat fiind că este foarte periculos să folosim magia în casa dumneavoastră – Harry fiind încă minor, ministerul ar putea avea un pretext pentru al aresta , vom merge cu maşina cam şase kilometri, înainte de a Dispărea către locul sigur pe care vi lam ales. Să înţeleg că ştiţi să conduceţi?

îl întrebă politicos pe unchiul Vernon.

— Dacă ştiu să…? Bineînţeles că ştiu să conduc! bolborosi unchiul Vernon.

— Tot respectul, domnule, tot respectul. Pe mine unul mar deruta complet toate butoanele şi indicatoarele acelea, spuse Dedalus.

Era evident că avea impresia că îl flata pe Vernon Dursley, care se vedea cum îşi pierdea încrederea în plan cu fiecare cuvânt pe care îl zicea Dedalus.

— Nici măcar nu ştie să conducă, mormăi el încet, mustaţa fluturândui indignat, dar, din fericire, nici Dedalus, nici Hestia nu părură săl fi auzit.

— Harry, continuă Dedalus, tu vei rămâne aici, să aştepţi garda. Au avut loc câteva modificări privind organizarea.

— La ce te referi? spuse Harry numaidecât. Nu era vorba ca OchiNebun să vină şi să mă ia prin Apariţie îngemănată?

— Nu se mai poate, spuse Hestia sec. O săţi explice OchiNebun.

Familia Dursley, care ascultase discuţia cu chipuri pe care se citea deruta, tresări când o voce ascuţită urlă: „Grăbiţivă!”. Harry se uită prin toată

încăperea, înainte săşi dea seama că vocea se auzise din ceasul de buzunar al lui Dedalus.

— Aşa este, trebuie să fim foarte precişi, spuse Dedalus, care încuviinţă

din cap spre ceas, vârândul înapoi în interiorul redingotei. Vrem să

sincronizăm plecarea ta din casă cu dispariţia familiei tale, Harry; astfel, vraja se va rupe în clipa în care veţi fi cu toţii în drum spre un loc sigur.

Şi, întorcânduse către familia Dursley, spuse:

— Hmm… suntem cu toţii pregătiţi de plecare?

Niciunul dintre ei nui răspunse: unchiul Vernon se holba în continuare, îngrozit, la umflătura din buzunarul redingotei lui Dedalus.

— Dedalus, poate ar fi mai bine să aşteptăm pe hol, şopti Hestia.

Era evident că avea senzaţia că ar fi fost oarecum nepoliticos să rămână

în cameră în timp ce Harry şi familia Dursley îşi luau rămasbun. Se aştepta la îmbrăţişări şi lacrimi.

— Nu este nevoie, bolborosi Harry, dar orice altă explicaţie nu mai fu necesară când unchiul Vernon spuse tare:

— Ei bine, a sosit momentul despărţirii, băiete.

Întinse mâna dreaptă, pentru a io strânge lui Harry, dar, în ultimul moment, păru să nu o poată duce până la capătul drumului, aşa că îşi strânse pumnul şi începu să îl mişte înainte şi înapoi, ca un metronom.

— Eşti gata, Diduţ? întrebă mătuşa Petunia, verificânduşi închizătoarea genţii, ca să nu se uite deloc la Harry.

Dudley nu răspunse, ci rămase acolo cu gura întredeschisă, amintindui oarecum lui Harry de uriaşul Grawp.

— Atunci, să mergem, spuse unchiul Vernon.

Ajunseseră deja la uşa sufrageriei, când Dudley bolborosi:

— Nu înţeleg.

— Ce anume nu înţelegi, scumpete? întrebă mătuşa Petunia, ridicând privirea spre fiul ei.

Dudley îşi ridică mâna mare, ca un jambon, şi arătă spre Harry.

— El de ce nu vine cu noi?

Unchiul Vernon şi mătuşa Petunia rămaseră înmărmuriţi, holbânduse la Dudley de parcă acesta tocmai ar fi zis că vrea să se facă balerină.

— Poftim? zise unchiul Vernon, ridicând vocea.

— De ce nu vine şi el? repetă Dudley.

— Păi, pentru că… pentru că nu vrea, spuse unchiul Vernon, întorcânduse spre Harry.

Se uită urât la el şi adăugă:

— Nu vrei să vii, nui aşa?

— În nici un caz, spuse Harry.

— Iată răspunsul, îi spuse unchiul Vernon lui Dudley. Haide acum, să

plecăm.

Ieşiră din sufragerie: auziră uşa de la intrare deschizânduse, dar Dudley rămase locului şi, după câţiva paşi nesiguri, mătuşa Petunia se opri şi ea.

— Acum ce mai e? strigă unchiul Vernon, apărând din nou în cadrul uşii.

Se părea că Dudley se lupta cu nişte noţiuni care erau prea greu de formulat în cuvinte. După câteva clipe în care părea că este sfâşiat de un conflict interior, se exprimă:

— Dar unde o să se ducă?

Mătuşa Petunia şi unchiul Vernon se uitară unul la celălalt. Era limpede că erau speriaţi. Hestia Jones rupse tăcerea.

— Dar… nu aveţi cum să nu ştiţi unde se duce nepotul dumneavoastră, nui aşa? întrebă ea foarte uimită.

— Sigur că da, spuse Vernon Dursley. Se duce cu unii dintre ai voştri, nu? Bun, haide, Dudley, să ne urcăm în maşină, ai auzit ce a spus omul, trebuie să ne grăbim.

Din nou, Vernon Dursley ajunse până la uşa de la intrare, dar Dudley nu îl urmă nici acum.

— Se duce cu unii dintre ai noştri?

Hestia părea jignită. Harry mai întâlnise şi altă dată atitudinea aceasta: vrăjitoarele şi vrăjitorii erau uluiţi de faptul că celor mai apropiate rude în viaţă

ale lui Harry le păsa atât de puţin de vestitul Harry Potter.

— Este în ordine, o asigură Harry. Nu contează, sincer.

— Nu contează? repetă Hestia, ridicând vocea considerabil. Oamenii aceştia chiar nu realizează prin ce ai trecut? Sunt conştienţi de locul unic pe care îl ocupi în inimile mişcării antiCapdeMort?

— Aă… nu, nu sunt, făcu Harry. Ei cred că fac umbră pământului degeaba, dar mam obişnuit cu…

— Eu nu cred că faci umbră pământului degeaba.

Dacă nu ar fi văzut buzele lui Dudley mişcânduse, lui Harry nu iar fi venit să creadă. Se holbă la Dudley pentru câteva clipe înainte de a accepta că

cel care vorbise fusese chiar vărul lui; unul dintre indicii era faptul că Dudley se înroşise. Însuşi Harry era stânjenit şi uimit.

— Păi… ăă… mersi, Dudley.

Încă o dată, Dudley păru să se confrunte cu gânduri prea greu de exprimat în cuvinte; în cele din urmă, murmură:

— Miai salvat viaţa.

— Nu chiar, răspunse Harry. Dementorii nu ţiar fi luat viaţa, ci sufletul…

Se uită intrigat la vărul său. Nu vorbiseră aproape deloc în ultimele două

veri, dat fiind că Harry se întorsese pentru puţin timp în Aleea Boschetelor şi stătuse mai mult în camera lui. Însă acum, lui Harry îi veni ideea că poate ceaşca plină cu ceai rece pe care călcase în dimineaţa aceea nu era o capcană, aşa cum crezuse. Cu toate că era destul de impresionat, se simţi totuşi uşurat că Dudley părea să nu mai fie în stare să îşi exprime sentimentele şi mai departe. După ce mai deschise gura o dată sau de două ori, Dudley se cufundă

în tăcere, roşind.

Mătuşa Petunia izbucni în lacrimi. Hestia Jones îi aruncă o privire aprobatoare, care se transformă în indignare când mătuşa Petunia fugi şi îl îmbrăţişa pe Dudley, şi nu pe Harry.

— VVai, Dudiţă… cât de frumos… plânse ea pe pieptul lui masiv, cce frumos din partea tta… ssăi mulţumeşti…

— Dar nu ia mulţumit! spuse Hestia indignată. Nu a spus decât că

Harry nu făcea umbră pământului degeaba!

— Da, dar venind din partea lui Dudley, este ca şi când ar fi zis „te iubesc”, explică Harry, oscilând între iritare şi dorinţa de a râde, în timp ce mătuşa Petunia îşi strângea în continuare fiul la piept, de parcă tocmai lar fi salvat dintro clădire în flăcări.

— Mai plecăm sau nu?! urlă unchiul Vernon, apărând din nou în cadrul uşii de la sufragerie. Parcă aveam un program fix!

— Da, da, aşa este, spuse Dedalus Diggle, care privise scena uşor amuzat, iar acum părea să îşi revină. Chiar este timpul să plecăm. Harry…

Înaintă grăbit şi îi strânse mâna lui Harry cu ambele mâini.

— Noroc. Sper să ne reîntâlnim. Speranţele lumii vrăjitoreşti sunt pe umerii tăi.

— Aă… da, spuse Harry. Mulţumesc.

— La revedere, Harry, spuse Hestia, strângândui şi ea mâna. Suntem alături de tine.

— Sper să nu aveţi probleme, spuse Harry, aruncând o privire spre mătuşa Petunia şi Dudley.

— A, sunt sigură că până la urmă vom fi buni prieteni, spuse Diggle vesel, ieşind din cameră în timp ceşi flutura pălăria.

Hestia îl urmă.

Dudley se eliberă cu grijă din strânsoarea mamei sale şi se apropie de Harry, care fu nevoit să îşi înfrâneze instinctul de al ameninţa cu vrăji. Apoi, Dudley îi întinse o mână mare şi rozalie.

— Firaş al naibii, Dudley, spuse Harry, în timp ce mătuşa Petunia începuse să plângă din nou, crezi că Dementorii ţiau insuflat o altă

personalitate?

— Nu ştiu, murmură Dudley. Pe curând, Harry.

— Da… spuse Harry, dând mâna cu Dudley. Poate că da. Ai grijă de tine, Big D.

Dudley aproape că zâmbi şi ieşi din cameră călcând greoi. Harry îi auzi paşii adâncinduse în pietrişul de pe alee, iar apoi o portieră trântinduse. La auzul sunetului, mătuşa Petunia, care stătuse până atunci cu faţa ascunsă în batistă, ridică privirea. Părea să nu se fi aşteptat să se trezească singură cu Harry. Băgânduşi grăbită batista udă în buzunar, zise:

— Atunci… la revedere, şi se îndreptă spre uşă fără să se uite la el.

— La revedere, zise Harry.

Petunia se opri şi privi înapoi. Pentru o clipă, Harry avu ciudata senzaţie că mătuşa Petunia voia săi spună ceva: îi aruncă o privire stranie, neliniştită, părând să fie pe punctul de a vorbi, dar apoi scutură uşor din cap şi ieşi repede din cameră, urmânduşi soţul şi fiul.

Capitolul IV.

Cei şapte Potter.

Harry fugi înapoi în camera sa şi ajunse la fereastră exact la timp ca să

vadă maşina familiei Dursley ieşind de pe alee şi rulând pe şosea. Pe bancheta din spate se zărea jobenul lui Dedalus, între mătuşa Petunia şi Dudley. Maşina coti la dreapta chiar la capătul Aleii Boschetelor, parbrizul reflectă pentru o clipă lumina roşiatică a asfinţitului şi, apoi, maşina dispăru.

Harry luă colivia lui Hedwig, Fulgerul şi rucsacul, aruncă o ultimă privire spre camera sa, neobişnuit de curată, şi apoi coborî cu greu înapoi la parter, lăsând colivia, mătura şi sacul lângă capătul scărilor. Începuse să se întunece repede şi holul era scăldat în umbrele înserării. Se simţea ciudat stând acolo, învăluit de tăcere, ştiind că avea să plece pentru ultima dată. Cu mult timp în urmă, când rămânea singur în timp ce familia Dursley se ducea să se distreze, orele de singurătate erau o plăcere rar întâlnită: oprinduse doar ca să fure ceva gustos din frigider, fugea la etaj să se joace pe calculatorul lui Dudley sau dădea drumul la televizor şi schimba canalele după pofta inimii. Amintirea acelor vremuri îi trezi un sentiment ciudat, de goliciune interioară, ca şi când şiar fi adus aminte de un frate mai mic, pe care îl pierduse.

— Nu vrei să mai arunci o ultimă privire pe aici? o întrebă pe Hedwig, care stătea în continuare bosumflată, cu capul sub aripă. Nu o să ne mai întoarcem niciodată. Nu vrei să îţi aduci aminte de vremurile bune? Uităte la preşul acesta, de exemplu. Ce amintiri… Dudley a vomitat pe el după ce lam salvat de Dementori… Se pare că până la urmă a fost recunoscător, îţi vine să

crezi? Şi vara trecută, Dumbledore a păşit peste pragul acela…

Harry îşi pierdu şirul gândurilor pentru o clipă şi Hedwig nu îl ajută să

şil recupereze, ci rămase cu capul ascuns sub aripă în continuare. Harry se întoarse cu spatele la uşa de la intrare.

— Şi aici, Hedwig… Harry deschise uşa de sub scară… Aici dormeam eu!

Nu mă cunoşteai pe vremea aceea… Doamne, uitasem cât e de mică…

Harry se uită în jur, la grămezile de pantofi şi umbrele, amintinduşi cum obişnuia să se trezească în fiecare dimineaţă cu partea de dedesubt a scărilor în faţa ochilor, decorată mai mereu cu doitrei păianjeni. Pe vremea aceea, nu ştia nimic despre cine era cu adevărat; era înainte să fi aflat cum muriseră

părinţii săi sau de ce i se tot întâmplau lucruri ciudate. Dar Harry nu uitase visele care îl chinuiau, încă de pe atunci: vise confuze, cu străfulgerări verzi şi, o dată, cu o motocicletă zburătoare – unchiul Vernon aproape că făcuse un accident de maşină când le povestise de ea.

Se auzi dintrodată un zgomot asurzitor de undeva din apropiere. Harry se îndreptă brusc şi se lovi cu capul de tocul jos al uşii. Oprinduse doar cât să

spună câteva dintre cele mai alese înjurături ale unchiului Vernon, se întoarse ameţit în bucătărie, ţinânduşi capul în mâini, şi se uită pe geam, în grădina din spatele casei.

Întunericul părea să freamăte, iar aerul vibra. Apoi, pe măsură ce li se desfăceau Vrăjile de Deziluzionare, începură să apară siluete, una câte una.

Scena era dominată de Hagrid, care purta cască şi ochelari de protecţie şi stătea călare pe o motocicletă enormă, cu ataş negru. Peste tot în junii lui, alţi

vrăjitori şi vrăjitoare descălecau de pe mături şi, în două cazuri, de pe cai negri înaripaţi.

Deschizând uşa cu forţă, Harry fugi în mijlocul lor. Se auziră multe strigăte de întâmpinare, în timp ce Hermione îl luă în braţe, Ron îl bătu pe spate şi Hagrid spuse:

— Totui bine, Harry? Eşti gata de plecare?

— Sigur că da, spuse Harry, zâmbindule tuturor. Dar nu mă aşteptam să fiţi atât de mulţi!

— Am schimbat un pic planul, mormăi OchiNebun, care ţinea doi saci enormi, umpluţi până la refuz, în timp ce ochiul său magic se uita când la cerul care se întuneca, când la casă, când la grădină, cu o viteză ameţitoare. Hai să

mergem la adăpost şi să te punem la curent. Harry îi conduse pe toţi înapoi în bucătărie, unde se aşezară pe scaune, pe suprafeţele de lucru sclipitoare ale mătuşii Petunia sau se sprijiniră de obiectele imaculate de bucătărie, râzând şi vorbind între ei:

Ron, înalt şi deşirat; Hermione, cu părul stufos prins întro coadă groasă

împletită; Fred şi George, cu zâmbete identice; Bill, plin de cicatrice şi cu părul lung; domnul Weasley, cu o expresie binevoitoare, început de chelie şi ochelarii puţin strâmbi; OchiNebun, cu răni de război, şchiop, cu ochiul magic învârtinduse ameţitor în orbită; Tonks, cu părul roz, aşa cum îi plăcea ei cel mai mult; Lupin, mai cărunt, mai ridat; Fleur, mlădioasă şi frumoasă, cu părul lung, blondargintiu; Kingsley, chel, de culoare, lat în umeri; Hagrid, cu părul şi barba neîngrijite, stând aplecat, ca să nu dea cu capul de tavan, şi Mundungus Fletcher, scund, murdar, cu o privire de câine bătut, cu pleoapele căzute, ca ale unui basset, şi părul lipsit de strălucire. Lui Harry părea săi crească inima de bucurie la vederea lor: îi era foarte drag de ei, chiar şi de Mundungus, pe care încercase să îl sugrume ultima dată când îl văzuse.

— Kingsley, credeam că aveai grijă de primministrul Încuiat, strigă el dintro parte a camerei în cealaltă.

— Se poate descurca fără mine pentru o noapte, spuse Kingsley. Tu eşti mai important.

— Harry, ghici ce sa întâmplat? spuse Tonks de unde era cocoţată pe maşina de spălat, arătândui degetul inelar de la mâna stângă, pe care sclipea un inel.

— Vaţi căsătorit? strigă Harry, uitânduse la ea şi la Lupin.

— Îmi pare rău că nu ai putut fi de faţă, Harry, a fost foarte restrâns.

— E extraordinar, felici…

— Bine, bine, vom avea timp de poveşti mai târziu! Tună Moody, acoperind vocile celorlalţi.

În bucătărie se lăsă tăcerea. Moody puse sacii la picioare şi se întoarse spre Harry.

— După cum trebuie săţi fi spus Dedalus, am fost nevoiţi să renunţăm la planul iniţial. Pius Thicknesse este de partea lor, ceea ce reprezintă o mare problemă. A făcut în aşa fel încât conectarea acestei case la Reţeaua Zvrr,

plasarea unui Portal sau Apariţia să devină fărădelegi pedepsite cu închisoarea.

Şi totul în numele protejării tale, pentru al împiedica pe ŞtimNoiCine să

ajungă la tine. Ceva complet inutil, având în vedere că eşti deja protejat de farmecele mamei tale. De fapt, sa asigurat că nu vei putea pleca în siguranţă.

A doua problemă este că eşti minor, ceea ce înseamnă că încă mai ai Identificatorul.

— Nu am niciun…

— Identificatorul, Identificatorul! spuse OchiNebun nerăbdător. Vraja care detectează activitatea magică din jurul celor sub şaptesprezece ani, modul în care ministerul află când minorii fac vrăji! Dacă tu sau oricine altcineva din jurul tău face o vrajă ca să te scoată de aici, Thicknesse va afla imediat, la fel ca şi Devoratorii Morţii. Nu putem aştepta până se va anula Identificatorul, pentru că, în clipa în care vei împlini şaptesprezece ani, vei pierde în întregime protecţia pe care ţia transmiso mama ta. Pe scurt: Pius Thicknesse crede că

tea prins la înghesuială. Harry nu putu să nu fie de aceeaşi părere cu acest Thicknesse, pe care nu îl cunoştea.

— Şi ce e de făcut?

— Vom folosi singurele mijloace de transport care neau mai rămas, singurele nedetectate de Identificator, pentru că nu este nevoie să le vrăjim: mături, Thestrali şi motocicleta lui Hagrid.

Harry îşi dădu seama că planul avea şi puncte slabe, dar, cu toate acestea, tăcu şi îi dădu lui OchiNebun ocazia să le prezinte el.

— Deci vraja mamei tale se va rupe doar în două situaţii: când vei deveni major sau – Moody gesticula, arătând spre bucătăria imaculată – când nu vei mai numi acest loc acasă. Tu, mătuşa şi unchiul tău veţi porni pe drumuri diferite în această seară, fiind conştienţi că nu veţi mai locui niciodată

împreună, corect?

Harry încuviinţă din cap.

— Aşa că, de data aceasta, când vei pleca, nu va mai fi cale de întoarcere şi vraja se va rupe în clipa în care vei ieşi din aria de acoperire a casei. Am ales să o rupem mai devreme, pentru că alternativa ar fi să îl aşteptăm pe ŞtimNoi

Cine să vină şi să te captureze imediat ce vei împlini şaptesprezece ani.

Singurul lucru în avantajul nostru este că ŞtiiTuCine nu ştie că te mutăm în seara aceasta. Am lansat o pistă falsă la minister, ca să creadă că vom pleca abia pe data de treizeci. Totuşi, avem dea face cu ŞtimNoiCine, aşa că nu ne putem baza doar pe faptul că nu ştie data corectă, mai mult ca sigur că a trimis câţiva Devoratori ai Morţii să patruleze cerul în zona asta, pentru orice eventualitate. Aşa că am pus douăsprezece case diferite sub cele mai bune vrăji de protecţie pe care le ştim. Toate arată ca şi când am intenţiona să te ascundem acolo, toate au legătură cu Ordinul: casa mea, casa lui Kingsley, casa mătuşii Muriel… Înţelegi despre ce este vorba.

— Da, spuse Harry, oarecum nesincer, pentru că încă mai vedea o scăpare în cadrul planului.

— Vei merge la părinţii lui Tonks. Odată ajuns în aria vrăjilor protectoare pe care leam aruncat asupra casei, vei putea folosi un Portal care te va duce la Vizuină. Ai vreo întrebare?

— Aă… da, spuse Harry. Poate că la început nu vor şti spre care dintre cele douăsprezece case mă duc, dar nu va fi destul de evident odată ce –

numără repede în gând – vom zbura toţi paisprezece spre casa părinţilor lui Tonks?— A, spuse Moody. Am uitat săţi precizez care este elementulcheie. Nu vom zbura toţi paisprezece spre casa părinţilor lui Tonks. În această seară vor zbura şapte Harry Potteri, fiecare dintre ei cu un însoţitor, fiecare pereche îndreptânduse spre o altă casă protejată.

Acum, Moody scoase din interiorul pelerinei un termos, care părea să

conţină noroi. Nu mai fu nevoie să spună nimic – Harry înţelese imediat care era restul planului.

— Nu! zise el răspicat, iar vocea îi răsună în toată bucătăria. În nici un caz!

— Leam spus că o so iei aşa, spuse Hermione, părând un pic mulţumită

de sine.

— Doar nu credeţi că o să las şase oameni să îşi rişte viaţa…!

— De parcă ar fi prima dată când o facem, spuse Ron.

— E altceva, să vă prefaceţi că sunteţi eu…

— Păi, să ştii, Harry, că nu ne prea înnebunim nici noi după asta, spuse Fred pe un ton sincer. Imagineazăţi ce sar întâmpla dacă nu merge ceva cum trebuie şi rămânem nişte ochelarişti slăbănogi pentru totdeauna.

Harry nu zâmbi.

— Nu puteţi să o faceţi fără acordul meu, aveţi nevoie să vă dau nişte fire de păr.— Na, că sa dus planul pe apa sâmbetei, spuse George.

Sigur că nu avem cum săţi luăm câteva fire de păr fără acordul tău, e evident.

— Da, suntem treisprezece contra unuia care nu are voie să facă vrăji, navem absolut nici o şansă, zise Fred.

— Amuzant, spuse Harry. Foarte amuzant.

— Dacă e nevoie să le luăm cu forţa, o vom face, mormăi Moody, cu ochiul magic tremurândui un pic în orbită, în timp ce se uita la Harry. Potter, toţi cei de aici sunt majori şi sunt pregătiţi să îşi asume acest risc.

Mundungus ridică din umeri şi se strâmbă, iar ochiul magic se învârti întro parte, uitânduse urât la el prin tâmpla lui Moody.

— Să nu ne mai contrazicem. Nu mai avem mult timp. Băiete, vreau nişte fire din părul tău, acum.

— Dar este o nebunie, nu e nevoie să…

— Nu este nevoie! se răsti Moody. Cu ŞtiiTuCine în libertate şi cu jumătate din minister de partea lui? Potter, dacă avem noroc, a muşcat momeala falsă şi pune la cale o ambuscadă pentru data de treizeci, dar ar

trebui să fie nebun să nu aibă unudoi Devoratori ai Morţii de pază – eu aşa aş

face. Chiar dacă nu pot ajunge la tine sau la această casă atâta timp cât farmecele mamei tale rămân în vigoare, acestea sunt pe cale să se ridice şi ştiu în mare în ce zonă se află casa. Singura noastră şansă este să folosim sosii.

Nici măcar ŞtimNoiCine nu se poate împărţi în şapte părţi.

Harry întâlni privirea Hermionei şi se uită repede în altă parte.

— Deci, Potter, fii amabil şi dămi nişte fire de păr.

Harry aruncă o privire spre Ron, care se strâmbă, părând săi spună să o facă şi gata.

— Acum! strigă Moody.

Cu toate privirile aţintite asupra lui, Harry ridică mâna, apucă un smoc de păr şi trase.

— Bun, spuse Moody, şchiopătând spre el şi desfăcând termosul cu Poţiunea. Punele aici, te rog.

Harry dădu drumul firelor în lichidul care semăna a noroi. În clipa în care atinseră lichidul, Poţiunea începu să facă spume şi să scoată fum şi apoi deveni brusc aurie, strălucitoare şi limpede.

— Ooo, pari mult mai gustos decât Crabbe şi Goyle, Harry, spuse Hermione, înainte de al vedea pe Ron ridicând din sprâncene, roşind un pic şi spunând: „Ştiţi voi ce vreau să spun, Poţiunea lui Goyle avea gust de… muci.”

— Bun, Potteri falşi, aliniaţivă aici, vă rog, spuse Moody.

Ron, Hermione, Fred, George şi Fleur se aliniară în faţa chiuvetei sclipitoare a mătuşii Petunia.

— Mai trebuie unul, spuse Lupin.

— Aici, spuse Hagrid pe un ton aspru, ridicândul pe Mundungus de guler şi dândui drumul lângă Fleur, care strâmbă din nas ostentativ şi se mută între Fred şi George.

— Vam spus că aş prefera să fiu protector, spuse Mundungus.

— Taci din gură, mormăi Moody. Aşa cum ţiam mai zis, vierme laş ce eşti, Devoratorii Morţii vor încerca săl captureze pe Potter, nu săl omoare.

Dumbledore a zis întotdeauna că ŞtimNoiCine va vrea să îl ucidă el însuşi pe Potter. Protectorii vor fi cei mai vizaţi, pe ei vor dori săi omoare Devoratorii Morţii.Mundungus nu păru mult mai liniştit, dar Moody scotea deja din interiorul pelerinei şase pahare de mărimea suporturilor de ou, împărţindule şi turnând apoi puţină Polipoţiune în fiecare dintre ele.

— Toţi odată…

Ron, Hermione, Fred, George, Fleur şi Mundungus băură. Toţi rămaseră

cu respiraţia tăiată şi se strâmbară când Poţiunea le ajunse în gât; imediat, trăsăturile începură să le bolborosească şi să li se deformeze ca ceara fierbinte.

Hermione şi Mundungus se înălţau, Ron, Fred şi George se făceau mai mici, părul li se închidea la culoare, în timp ce părul lui Hermione şi Fleur părea să

le intre înapoi în cap.

Moody, fără să pară deloc îngrijorat, deschidea acum gurile sacilor mari pe care îi adusese cu el şi, când se îndreptă, văzu şase Harry Potteri gâfâind în faţa lui.

Fred şi George se întoarseră unul spre celălalt şi ziseră în cor:

— Oau – suntem identici!

— Nu ştiu ce să zic, cred că tot eu sunt mai chipeş, spuse Fred, examinânduşi reflexia în ceainic.

— Vai, spuse Fleur, privinduse în uşa de la cuptorul cu microunde, Bill, nu te uita la mine – arrrăt grrroaznic.

— Pentru cei cărora le sunt largi hainele, am unele mai strâmte aici, spuse Moody, arătând spre primul sac, şi viceversa. Nu uitaţi de ochelari, sunt şase perechi în buzunarul lateral. Şi, după ce vă îmbrăcaţi, aveţi bagajele în celălalt sac.

Adevăratul Harry se gândi că acesta trebuia să fie cel mai ciudat lucru pe care îl văzuse vreodată – şi văzuse nişte lucruri mai mult decât stranii la viaţa lui. Privea cum cele şase dubluri cotrobăiau prin saci, scoţând haine, punându

şi ochelari şi lăsânduşi deo parte lucrurile lor. Ar fi vrut să îi roage să îi respecte ceva mai mult intimitatea, când toţi începură să se dezbrace fără jenă, fiind evident că erau mult mai puţin reţinuţi cu dezgolirea corpului lui decât ar fi fost cu al lor.

— Ştiam eu că Ginny a minţit în legătură cu tatuajul acela, spuse Ron, privinduşi pieptul dezgolit.

— Harry, tu chiar ai vederea foarte proastă, spuse Hermione, punânduşi ochelarii. După ce se îmbrăcară, dublurile lui Harry îşi luară din al doilea sac bagaje şi colivii cu bufniţe albe împăiate.

— Bun, spuse Moody, având în sfârşit în faţa ochilor şapte Harry îmbrăcaţi, cu ochelari şi bagaje. Perechile vor fi următoarele: Mundungus va merge cu mine, pe mătură…

— De ce să merg eu cu tine? mormăi un Harry, aflat cel mai aproape de uşa din spate.

— Pentru că eşti singurul care trebuie supravegheat, mormăi Moody şi, întradevăr, ochiul său magic nu se dezlipi de Mundungus în timp ce continuă: Arthur şi Fred…

— Eu sunt George, spuse geamănul spre care arăta Moody. Nu poţi să ne deosebeşti nici când suntem Harry?

— Iartămă, George…

— Ei, glumeam şi eu, chiar sunt Fred…

— Terminaţi cu glumele! se răsti Moody. Celălalt – George sau Fred sau cine oi fi – tu mergi cu Remus. Domnişoara Delacour…

— Merg cu Fleur pe un Thestral, spuse Bill. Nu îi prea plac măturile.

Fleur se duse să stea lângă el, aruncândui o privire siropoasă, supusă, pe care Harry spera din tot sufletul să no aibă vreodată în ochi.

— Domnişoara Granger cu Kingsley, tot cu un Thestral…

Hermione păru mai liniştită, zâmbindui înapoi lui Kingsley;

Harry ştia că nici Hermione nu se simţea în largul ei pe mătură.

— Deci rămânem noi doi, Ron! spuse Tonks veselă, făcândui cu mâna şi răsturnând un suport de căni.

Ron nu păru la fel de mulţumit ca şi Hermione.

— Şi tu mergi cu mine, Harry. En ordine? spuse Hagrid, părând puţin neliniştit. O să mergem cu motocicleta, vezi tu, sunt prea greu pentru mături şi Thestrali. Însă nu prea mai e loc lângă mine, aşa că vei sta în ataş.

— Grozav, spuse Harry, nu tocmai sincer.

— Credem că Devoratorii Morţii se vor aştepta să fii pe mătură, spuse Moody, care părea să intuiască ce simţea Harry. Plesneală a avut timp berechet să le zică tot ce nu le spusese despre tine până acum, aşa că, dacă ne vom întâlni cu Devoratori ai Morţii, suntem siguri căl vor alege pe unul dintre Potterii care par să fie în largul lor pe mătură. În ordine, continuă el, legând sacii cu hainele sosiilor şi conducândui spre uşă, cred că ar trebui să plecăm peste trei minute. Nu are sens să închidem uşa din spate, Devoratorii Morţii vor trece oricum de ea când vor veni aici… Să mergem… Harry se duse repede în hol să îşi ia rucsacul, Fulgerul şi colivia lui Hedwig şi apoi li se alătură

celorlalţi, în grădina întunecată din spate.

Măturile săreau în mâinile călătorilor, deo parte şi de alta.

Hermione încălecase deja pe un Thestral negru masiv, ajutată de Kingsley, iar Fleur pe celălalt, ajutată de Bill. Hagrid stătea pregătit lângă

motocicletă, având la ochi ochelari de protecţie.

— Asta este? Asta e motocicleta lui Sirius?

— Chiar ea, spuse Hagrid, zâmbindui lui Harry. Şi ultima dată când ai mers cu ea, Harry, încăpeai în căuşul palmei mele!

Harry nu putu să nu se simtă puţin umilit când se aşeză în ataş. Era cu un metru şi ceva mai jos decât toţi ceilalţi; Ron zâmbi când îl văzu stând acolo, ca un copil întro maşinuţă de jucărie. Harry îşi înghesui rucsacul şi mătura la picioare şi îndesă colivia lui Hedwig între genunchi. Stătea extrem de incomod.

— Arthur a umblat la ea, spuse Hagrid, fără să realizeze disconfortul lui Harry.Încălecă pe motocicletă, care scârţâi puţin şi se adânci cu câţiva centimetri în pământ.

— Acum ştie să facă nişte şmecherii. Asta a fost ideea mea.

Indică un buton de lângă indicatorul de viteză.

— Te rog, Hagrid, ai grijă, spuse domnul Weasley, care stătea lângă ei, cu mătura în mână. Tot nu sunt convins că a fost o idee bună şi în mod clar nu trebuie folosit decât pentru urgenţe.

— În ordine, spuse Moody. Vă rog, toată lumea să fie gata de plecare; vreau să pornim exact în acelaşi timp, pentru că altfel se duce de râpă întregul scop al diversiunii.

Toţi încălecară pe mături.

— Ţinete strâns, Ron, spuse Tonks, şi Harry îl văzu pe Ron aruncândui o privire vinovată lui Lupin, înainte de a pune mâinile pe talia lui Tonks. Hagrid

trezi motocicleta la viaţă, aceasta şuieră ca un dragon şi ataşul începu să

vibreze.

— Noroc tuturor! le strigă Moody. Ne vedem cu toţii cam peste o oră, la Vizuină. La trei. Unu… doi… trei!

Motocicleta hurui puternic şi Harry simţi cum ataşul ţâşneşte din scurt: prindeau înălţime rapid, ochii începură săi lăcrimeze puţin şi părul îi fu dat pe spate de vânt. Măturile se ridicau şi ele în jurul lui, iar un Thestral trecu pe lângă ei, dând din coada lungă şi neagră. Picioarele blocate în ataş între colivia lui Hedwig şi rucsac îl dureau deja şi începuseră săi amorţească.

Stătea întro poziţie atât de incomodă, încât aproape că uită să mai arunce o ultimă privire casei de la numărul patru, Aleea Boschetelor; când se uită peste marginea ataşului, nu îşi mai dădu seama care dintre case era.

Zburară din ce în ce mai sus…

Şi apoi fură înconjuraţi din senin. Cel puţin treizeci de siluete cu glugi, suspendate în văzduh, formară un cerc mare, în mijlocul căruia se ridicaseră, fără să îşi dea seama, membrii Ordinului.

Ţipete, străfulgerări verzi deo parte şi de alta. Hagrid începu să strige şi motocicleta se răsturnă. Harry nu mai reuşi săşi dea seama deloc unde erau: deasupra lui vedea felinare, iar în jur se auzeau peste tot strigăte, el agăţânduse disperat de ataş. Colivia lui Hedwig, Fulgerul şi rucsacul îi alunecară dintre genunchi…

— Nu, ajutor!

Mătura căzu pe pământ, dar reuşi ca prin minune să prindă rucsacul de o bretea şi mânerul coliviei, în timp ce motocicleta se întoarse din nou cu faţa în sus. Urmă o clipă de uşurare şi apoi avu loc încă o străfulgerare de lumină

verde. Bufniţa ţipă şi căzu pe fundul coliviei.

— Nu, nu!

Motocicleta se avântă înainte; Harry îi zări pe Devoratorii Morţii cu glugile lor, împrăştiinduse, când Hagrid ţâşni din cerc.

— Hedwig, Hedwig!

Dar bufniţa zăcea inertă şi lipsită de viaţă, ca o jucărie, pe fundul coliviei ei. Nu îi venea să creadă şi se temea şi mai tare pentru vieţile celorlalţi. Aruncă

o privire peste umăr şi văzu un grup de oameni mişcânduse, străfulgerări verzi, patru oameni, câte doi pe mătură, depărtânduse în zbor, dar nu putu să

îşi dea seama cine erau…

— Hagrid, trebuie să ne întoarcem, trebuie să ne întoarcem! strigă el peste huruitul zgomotos al motorului, scoţânduşi bagheta şi înghesuind colivia lui Hedwig în ataş, refuzând să creadă că murise. Hagrid, întoarce!

— Datoria mea este să te duc acolo în siguranţă, Harry! strigă Hagrid, deschizând regulatorul de viteză.

— Opreşte – opreşte! strigă Harry.

Dar când se uită în urmă încă o dată, două jeturi de lumină verde trecură pe lângă urechea lui stângă: patru Devoratori ai Morţii ieşiseră din cerc şi îi urmăreau, ţintind în spatele lui Hagrid. Hagrid coti, dar Devoratorii Morţii

ţineau pasul cu motocicleta; aruncară în continuare blesteme după ei şi Harry trebui să se lase cât putu de jos în ataş, pentru a le evita.

Întorcânduse, strigă: „Stupefy!” şi o lumină roşie ţâşni din bagheta sa, croind un gol între cei patru Devoratori ai Morţii de pe urmele lor, în momentul în care se împrăştiară, ca să se ferească de vrajă.

— Ţinete bine, Harry, asta o să le vină de hac! strigă Hagrid şi Harry ridică privirea chiar la timp pentru al vedea pe Hagrid lovind cu un deget gros butonul verde de lângă indicatorul de benzină. Din ţeava de eşapament ţâşni un zid negru şi solid.

Lunginduşi gâtul, Harry îl văzu extinzânduse în aer. Trei dintre Devoratorii Morţii cotiră şi îl evitară, dar al patrulea nu fu la fel de norocos: dispăru şi apoi căzu ca un bolovan de dincolo de zid, cu mătura făcută bucăţi.

Unul dintre tovarăşii săi încetini, ca săl salveze, dar aceştia şi zidul suspendat fură înghiţiţi de întuneric, în timp ce Hagrid se aplecă peste ghidon şi acceleră.

Cei doi Devoratori rămaşi aruncară alte blesteme fatale, care zburară peste capul lui Harry; ţinteau în Hagrid.

Harry răspunse cu Vrăji de împietrire: luminile roşii şi verzi se ciocneau în aer ca o explozie de scântei multicolore şi Harry se gândi instinctiv la artificii şi la Încuiaţii de dedesubt, care habar nu aveau ce se întâmpla.

— Încă o dată, Harry, ţinete bine! strigă Hagrid, apăsând cu putere pe un al doilea buton. De data aceasta, din ţeava de eşapament ţâşni o plasă

mare, dar Devoratorii Morţii erau pregătiţi. Nu numai că schimbară cursul ca să o evite, dar tovarăşul care încetinise pentru al salva pe prietenul lor inconştient îi ajunsese din urmă pe ceilalţi: apăru brusc din întuneric şi, acum, toţi trei erau pe urmele motocicletei, aruncând blesteme după ea.

— Asta o să meargă, Harry, ţinete! strigă Hagrid şi Harry îl văzu cum apasă cu toată mâna pe un buton mov de lângă indicatorul de viteză. Se auzi un răget asurzitor şi din ţeava de eşapament izbucni foc de dragon, incandescent şi albalbăstrui, iar motocicleta se avântă înainte ca un glonţ, cu zgomot de metal zdrobit. Harry îi văzu pe Devoratorii Morţii cotind şi dispărând, pentru a evita dâra letală de flăcări şi, în acelaşi timp, simţi ataşul clătinânduse periculos: legăturile de metal cu care era prins de motocicletă se fisuraseră

din cauza forţei acceleraţiei.

— E în ordine, Harry! strigă Hagrid, fiind acum aplecat mult pe spate, din cauza vitezei; pierduse controlul asupra direcţiei şi ataşul începuse să se mişte violent pe lângă corpul motocicletei.

— Mă ocup eu, Harry, stai liniştit! strigă Hagrid şi scoase din buzunarul hainei umbrela sa roz cu flori.

— Hagrid! Nu! Lasămă pe mine!

— REPARO!

Se auzi o bufnitură asurzitoare şi ataşul se desprinse complet de motocicletă: Harry fu aruncat înainte, propulsat de viteza motocicletei, apoi ataşul începu să piardă din înălţime.

Harry îşi îndreptă disperat bagheta spre ataş şi strigă:

— Wingardium Leviosa!

Ataşul se înălţă ca un dop, necontrolabil, dar totuşi încă în zbor: nu avu însă decât o clipă de uşurare, pentru că mai multe blesteme trecură pe lângă

el: cei trei Devoratori ai Morţii erau din ce în ce mai aproape.

— Vin, Harry! strigă Hagrid din întuneric, dar Harry simţi cum ataşul începe să coboare din nou. Ghemuinduse cât putu de jos, el ţinti în mijlocul siluetelor care veneau spre el şi strigă:

— Impedimenta!

Blestemul îl lovi pe Devoratorul Morţii din mijloc în piept. Pentru o clipă, bărbatul rămase cu braţele în mod ciudat răstignite în aer, de parcă sar fi lovit de un obstacol invizibil. Lipsi puţin ca unul dintre tovarăşii săi să se izbească

de el.

Apoi, ataşul începu să cadă dea binelea şi ultimul Devorator al Morţii aruncă un blestem atât de aproape de Harry, încât acesta trebui să se lase în jos, sub marginea ataşului, pierzânduşi un dinte când se lovi de marginea scaunului.

— Vin, Harry, vin!

O mână uriaşă îl înşfacă pe Harry de robă şi îl trase în sus din ataşul care se prăbuşea; Harry îşi apucă rucsacul, se căţără pe scaunul motocicletei şi se trezi spate în spate cu Hagrid.

Zburând în sus şi depărtânduse de ultimii doi Devoratori ai Morţii, Harry scuipă sânge, îşi îndreptă bagheta către ataşul care cădea şi strigă:

„Confrigo!”

În momentul în care ataşul explodă, simţi o durere sfâşietoare pentru Hedwig. Devoratorul Morţii care se afla cel mai aproape de acesta fu aruncat de pe mătură şi dispăru, tovarăşul său se dădu înapoi şi dispăru şi el.

— Harry, îmi pare rău, îmi pare rău, gemu Hagrid, nar fi trebuit sa încerc să îl repar eu… nu mai ai loc…

— E în ordine, condu în continuare! strigă Harry, în timp ce încă doi Devoratori ai Morţii apărură din întuneric, apropiinduse vertiginos.

Blestemele umplură din nou spaţiul dintre ei, iar Hagrid coti şi merse în zigzag: Harry ştia că Hagrid nu îndrăznea să folosească din nou butonul pentru focul de dragon, pentru că Harry stătea întro poziţie foarte nesigură.

Harry trimise o Vrajă de Împietrire către urmăritori, reuşind cu greu să le ţină piept. Aruncă un alt blestem de oprire şi cel mai apropiat Devorator al Morţii acceleră, ca să îl evite. Exact în momentul acela îi căzu gluga, iar la lumina roşie a următoarei Vrăji de împietrire, Harry văzu figura cu o expresie ciudat de absentă a lui Stanley Shunpike – Stan…

— Expelliarmus! strigă Harry.

— El este, el este, el este cel adevărat!

Strigătul Devoratorului Morţii care purta glugă ajunse la Harry, acoperind chiar şi zgomotul motorului. O clipă mai târziu, amândoi urmăritorii se dădură înapoi şi dispărură.

— Harry, ce sa întâmplat? strigă Hagrid. Unde sau dus?

— Nu ştiu!

Lui Harry îi era frică. Devoratorul Morţii cu glugă strigase: „El este cel adevărat”. De unde ştiuse? Se uită în jur, la întunericul aparent pustiu, şi se simţi ameninţat. Oare unde erau?

Se întoarse în scaun, cu faţa înainte, şi îl apucă pe Hagrid de haină.

— Hagrid, apasă din nou pe butonul cu foc de dragon, hai să fugim de aici! — În regulă, Harry, ţinete bine!

Se auzi din nou un răget asurzitor, huruieli şi focul albalbăstrui ţâşni din ţeava de eşapament. Harry simţi cum aluneca în spate de pe minusculul loc de pe banchetă. În clipa următoare, Hagrid întinse mâna după el, abia ţinându

şio pe cealaltă pe ghidon…

— Cred că am scăpat de ei, Harry, cred că am reuşit! Strigă Hagrid.

Dar Harry nu era convins. Teama creştea în el în timp ce se uita în stânga şi în dreapta după urmăritorii care era sigur că vor veni. De ce rămăseseră în urmă? Unul dintre ei avea încă baghetă… El este, el este cel adevărat… o spuseseră imediat după ce încercase să îl dezarmeze pe Stan.

— Aproape am ajuns, Harry, aproape că am reuşit! Strigă Hagrid.

Harry simţi cum motocicleta pierde puţin din înălţime, deşi luminile de la sol păreau încă la fel de departe ca stelele.

Apoi, cicatricea de pe frunte începu săl usture ca o arsură: în timp ce câte un Devorator al Morţii îşi făcu apariţia de fiecare parte a motocicletei, două

blesteme fatale trimise din spate trecură la câţiva milimetri de Harry.

Şi atunci, Harry îl văzu. CapdeMort zbura ca fumul dus de vânt, fără o mătură sau un Thestral care să îl menţină în aer; chipul ca de şarpe îi strălucea în întuneric, în vreme ce îşi ridică din nou bagheta cu degetele albe.

Hagrid scoase un strigăt de groază şi antrenă motocicleta întro coborâre verticală. Temânduse pentru viaţa sa, Harry trimise Vrăji de împietrire la nimereală în noapte. Văzu un corp zburând pe lângă el şi realiză că îl lovise pe unul dintre ei, dar apoi auzi o bufnitură şi văzu scântei scăpărând din motor.

Motocicleta se învârtea, căzând în derivă, scăpată complet de sub control…

Jeturi de lumină verde ţâşniră din nou pe lângă ei. Harry nu ştia unde era cerul şi unde pământul, cicatricea îl ardea în continuare; se aştepta să

moară în orice clipă. O siluetă cu glugă, călare pe o mătură, era la câţiva metri de el, îl văzu cum ridică mâna…

— Nu!

Cu un răcnet de furie, Hagrid se aruncă de pe motocicletă asupra Devoratorului Morţii; spre groaza lui, Harry îl văzu pe Hagrid căzând şi dispărând împreună cu Devoratorul Morţii, căci greutatea lor era prea mare pentru mătură. Abia ţinânduse cu genunchii pe motocicleta care se prăbuşea, Harry îl auzi pe CapdeMort strigând: „Eal meu!”

Se terminase. Nu putea să vadă sau să audă unde era CapdeMort; zări un alt Devorator al Morţii dânduse la o parte şi auzi:

— Abraca…

Cicatricea îl duru atât de groaznic, încât Harry trebui să închidă ochii şi bagheta i se mişcă de la sine. Simţi cum îi trage mâna asemenea unui mare magnet, văzu printre gene flăcări aurii ţâşnind din ea, auzi o trosnitură şi un strigăt mânios.

Ultimul Devorator al Morţii ţipă, iar CapdeMort strigă „Nu!”. Fără să ştie cum, Harry se trezi cu butonul care controla focul de dragon la câţiva centimetri de nasul lui; îl apăsă cu putere cu mâna liberă şi motocicleta lansă

din nou flăcări, îndreptânduse direct spre pământ.

— Hagrid! strigă Harry, agăţânduse disperat de motocicletă, Hagrid –

Accio Hagrid!

Motocicleta acceleră, apropiinduse de sol. Cum se afla cu faţa la nivelul ghidonului, Harry nu vedea decât nişte lumini în depărtare, care se apropiau din ce în ce mai tare: avea să se prăbuşească şi nu ştia cum să evite acest lucru. Din spatele său se auzi un alt strigăt:

— Bagheta, Selwyn, dămi bagheta ta!

Înainte de al vedea pe CapdeMort, îi simţi prezenţa. Uitânduse întro parte, ajunse să se holbeze în ochii roşii şi fu sigur că aceştia vor fi ultimul lucru pe care îl mai vedea: CapdeMort pregătinduse să îl blesteme încă o dată. Deodată, CapdeMort dispăru. Harry se uită în jos şi îl văzu pe Hagrid dedesubt, întins pe pământ; trase tare de ghidon pentru a nu se lovi de el, încercă să găsească frâna pe pipăite, dar se prăbuşi cu un zgomot asurzitor întrun iaz noroios.

Capitolul V.

Războinicul căzut

— Hagrid?

Harry se strădui să se ridice dintre dărâmăturile de metal şi piele care îl înconjurau pe când încerca să revină la poziţia verticală, mâinile i se cufundară

cam cu cinci centimetri în noroi. Nu putea să înţeleagă unde se dusese Capde

Mort, se aştepta să îl vadă în orice clipă apărând din întuneric. Ceva cald şi umed i se prelingea de pe frunte şi de pe bărbie. Ieşi târâş din iaz şi se împiedică de masa mare şi întunecată de pe pământ care era Hagrid.

— Hagrid? Hagrid, spune ceva…

Însă masa întunecată rămase neclintită.

— Cinei acolo? Potter, tu eşti? Eşti Harry Potter?

Harry nu recunoscu vocea omului. Apoi, o femeie strigă:

— Ted, sau prăbuşit! Sau prăbuşit în grădină!

Harry simţi totul învârtinduse în jurul lui.

— Hagrid… repetă el absent, iar genunchii îi tremurau de mama focului.

Când se trezi, era întins pe spate, pe nişte perne; simţea cum îl ardeau coastele şi braţul drept. Dintele pierdut îi crescuse la loc. Cicatricea de pe frunte zvâcnea în continuare.

— Hagrid?

Deschise ochii şi văzu că stătea pe o canapea, întro sufragerie străină, la lumina lămpii. Rucsacul era pe podea, ceva mai încolo, ud şi plin de noroi. Un bărbat blond şi burtos îl urmărea neliniştit.

— Hagrid este bine, fiule, spuse bărbatul, soţia mea are grijă de el chiar acum. Cum te simţi? Mai ai şi altceva rupt? Ţiam vindecat coastele, dintele şi braţul drept. Apropo, eu sunt Ted Tonks… tatăl Dorei.

Harry se ridică prea repede: îi apărură luminiţe în faţa ochilor, i se făcu greaţă şi ameţi.

— CapdeMort…

— Uşurel, spuse Ted Tonks, punândui o mână pe umăr şi împingândul înapoi pe perne. Ai trecut printrun accident grav. Dar ce sa întâmplat de fapt?

Sa defectat ceva la motocicletă? A încercat cumva Arthur Weasley să facă mai mult decât e în stare, el şi invenţiile lui Încuiate?

— Nu, spuse Harry, în timp ce cicatricea îi zvâcnea ca o rană deschisă.

Devoratori ai Morţii, foarte mulţi… am fost urmăriţi…

— Devoratori ai Morţii? spuse Ted tăios. Cum adică Devoratori ai Morţii?

Credeam că nu ştiau că aveai să fii mutat în seara asta, credeam că…

— Au ştiut, spuse Harry.

Ted Tonks se uită în sus, de parcă ar fi putut vedea cerul de afară prin tavan.

— Ei bine, măcar ştim că funcţionează vrăjile de protecţie, nui aşa? Ar trebui să nu se poată apropia la mai mult de o sută de metri de locul acesta, din orice direcţie.

Acum, Harry înţelese de ce dispăruse CapdeMort; se întâmplase în clipa în care motocicleta trecuse bariera creată de vrăjile Ordinului. Tot ce spera era ca acestea să funcţioneze în continuare. Se gândi cum stătea CapdeMort la o sută de metri deasupra lor, în timp ce vorbeau, încercând să găsească o cale de a străpunge cupola mare şi transparentă pe care şio imagina Harry. Îşi dădu jos picioarele de pe canapea; trebuia să îl vadă pe Hagrid cu ochii lui, înainte să

creadă că era în viaţă.

Însă abia se ridicase, când o uşă se deschise şi Hagrid se înghesui prin cadrul ei, cu faţa plină de sânge şi noroi, puţin şchiopătând, dar în mod miraculos încă în viaţă.

— Harry!

Hagrid parcurse din doi paşi distanţa dintre ei, dărâmând două măsuţe delicate şi o plantă asiatică, Aspidistra, şi îl îmbrăţişă pe Harry maimai săi rupă coastele proaspăt sudate.

— Firaş al naibii, Harry, cum ai reuşit să scapi cu bine? Credeam că atât nea fost la amândoi.

— Da, şi eu la fel. E incredibil că…

Harry se întrerupse: tocmai o observase pe femeia care intrase în cameră

după Hagrid.

— Tu! strigă el, vârânduşi mâna în buzunar, dar acesta era gol.

— Bagheta ta este aici, fiule, spuse Ted, atingândul pe Harry pe mână

cu vârful acesteia. A căzut lângă tine şi am ridicato eu. Cea la care ţipi este soţia mea.

— Ah, îmi… Îmi pare rău…

În timp ce doamna Tonks înainta, asemănarea dintre ea şi sora sa Bellatrix deveni din ce în ce mai puţin pronunţată: avea părul castaniu deschis şi ochii mai mari şi mai binevoitori. Cu toate acestea, adoptase un aer superior în urma exclamaţiei lui Harry.

— Ce sa întâmplat cu fiica noastră? întrebă ea. Hagrid a spus că aţi căzut întro ambuscadă, unde este Nymphadora?

— Nu ştiu, spuse Harry. Nu ştim nimic despre ceilalţi.

Ei şi lui Ted li se încrucişară privirile. Harry fu cuprins de un amestec de teamă şi vinovăţie când văzu expresiile de pe chipurile lor. Dacă oricare dintre ceilalţi murise, era din vina lui, numai din vina lui. Fusese de acord cu planul, le dăduse fire din părul lui…

— Portalul, spuse Harry, amintinduşi dintrodată de el.

Trebuie să ne întoarcem la Vizuină şi să aflăm – atunci vom putea să vă

anunţăm sau… sau o să vă anunţe Tonks, când se va…

— Dromeda, Dora va fi bine, spuse Ted. Ştie să aibă grijă de ea, a trecut printro mulţime de situaţiilimită ca Auror. Portalul este aici, îi spuse el lui Harry. Ar trebui să plece peste trei minute, dacă vreţi să îl luaţi.

— Da, vrem, spuse Harry. Îşi luă rucsacul şi îl aruncă pe umăr. Vă… Se uită la doamna Tonks, dorind să îşi ceară scuze pentru teama pe care io provocase, simţinduse atât de îngrozitor de responsabil, dar nu îi trecu prin minte nimic care să nu i se pară fără substanţă şi nesincer.

— Îi voi spune lui Tonks – Dorei – să vă dea de veste, când se va…

mulţumesc că neaţi pus pe picioare, mulţumim pentru tot. Eu…

Fu bucuros să iasă din cameră şi îl urmă pe Ted Tonks dea lungul unui coridor mic, apoi intrară întrun dormitor. Hagrid veni după ei, aplecânduse mult, pentru a nu se lovi cu capul de tocul uşii.

— Uite, fiule. Acela este Portalul.

Domnul Tonks indica o perie micuţă, cu mânerul din argint, de pe măsuţa de toaletă.

— Mulţumim, spuse Harry, întinzând un deget spre ea, pregătit de plecare.

— Stai puţin, spuse Hagrid, uitânduse în jur. Harry, unde e Hedwig?

— A… a fost lovită, spuse Harry.

Fu copleşit de această realitate, îi dădură lacrimile, se simţi ruşinat.

Bufniţa fusese tovarăşul lui, singura sa legătură adevărată cu lumea magică de fiecare dată când fusese nevoit să se întoarcă la familia Dursley. Hagrid întinse o mână mare şi îl bătu cu putere pe umăr.

— Lasă, spuse el pe un ton convingător. Lasă! A avut o viaţă lungă şi frumoasă…

— Hagrid! îl avertiză Ted Tonks, când peria radie o lumină albăstruie, iar Hagrid abia dacă apucă să o atingă la timp cu degetul arătător.

Simţinduse tras în faţă ca de un cârlig, de buric, Harry fu absorbit în neant, unde începu să se învârtească necontrolat, cu degetul lipit de Portal, în timp ce el şi Hagrid se îndepărtau vâjâind de domnul Tonks; câteva secunde mai târziu, picioarele lui Harry se loviră de pământul tare şi el căzu în mâini şi în genunchi în curtea Vizuinei. Auzi ţipete. Aruncând la o parte peria care se stinsese, Harry se ridică, clătinânduse uşor, şi le văzu pe doamna Weasley şi pe Ginny coborând în fugă treptele de lângă uşa din spate, în timp ce Hagrid, care căzuse şi el la aterizare, abia dacă reuşi să se ridice.

— Harry? Tu eşti adevăratul Harry? Ce sa întâmplat? Unde sunt ceilalţi?

strigă doamna Weasley.

— Cum adică? Nu sa mai întors nimeni? gâfâi Harry.

Răspunsul se vedea clar întipărit pe chipul palid al doamnei Weasley.

— Devoratorii Morţii ne aşteptau, îi spuse Harry. Neau înconjurat din clipa în care neam ridicat – au ştiut că avea să fie în seara asta , nu ştiu ce sa întâmplat cu ceilalţi. Neau urmărit patru dintre ei, nu am avut ce să facem, şi apoi nea ajuns din urmă CapdeMort…

Era conştient că în vocea lui se simţea cum încerca să se justifice, rugândo pe doamna Weasley să înţeleagă de ce nu ştia ce se întâmplase cu fiii ei, dar…

— Slavă Domnului că eşti teafăr, spuse ea, dândui o îmbrăţişare pe care Harry nu simţi că o merita.

— Molly, ai cumva nişte coniac? întrebă Hagrid puţin ameţit. Ca medicament? Ar fi putut să îl aducă prin farmec, dar când o văzu întorcânduse grăbită spre casa cea strâmbă, Harry îşi dădu seama că voise să îşi ascundă

chipul. Se întoarse spre Ginny şi aceasta răspunse imediat rugăminţii nerostite a lui Harry de a i se împărtăşi şi lui nişte veşti.

— Ron şi Tonks trebuia să se fi întors primii, dar nu au ajuns la timp la Portal, iar acesta sa întors fără ei, spuse ea, arătând spre o cutie ruginită de ulei care zăcea în apropiere, pe pământ. Şi acela – indicând un pantof vechi din pânză – ar fi trebuit să fie al tatei şi al lui Fred, ei ar fi fost cea dea doua pereche care să se întoarcă. Tu şi cu Hagrid a treia şi – se uită la ceas , dacă

au ajuns la timp, George şi Lupin ar trebui să vină cam peste un minut.

Doamna Weasley apăru din nou, ţinând o sticlă de coniac, pe care io dădu lui Hagrid. Acesta scoase dopul şi o bău dintro singură sorbitură.

— Mamă! strigă Ginny, arătând spre un loc aflat la câţiva metri depărtare.

O lumină albastră îşi făcu apariţia în întuneric, deveni din ce în ce mai mare şi mai puternică şi Lupin şi George se iviră, învârtinduse şi apoi prăbuşinduse. Harry îşi dădu seama imediat că ceva nu era în ordine: Lupin îl sprijinea pe George, care îşi pierduse cunoştinţa şi avea faţa plină de sânge.

Harry fugi înspre ei şi îl apucă pe George de picioare. El şi cu Lupin îl duseră împreună în casă, trecură prin bucătărie şi ajunseră în sufragerie, unde

îl întinseră pe canapea. Când lumina lămpii se revărsă peste chipul lui George, Ginny rămase cu respiraţia tăiată, iar lui Harry i se făcu stomacul ghem: George îşi pierduse o ureche. O parte a capului şi a gâtului le avea pline de sânge, un roşu extrem de aprins.

Abia se aplecă doamna Weasley deasupra fiului ei, că Lupin îl şi înşfacă

pe Harry de braţ destul de violent, ducândul înapoi în bucătărie, unde Hagrid încă mai încerca să intre pe uşa din spate.

— Hei! spuse Hagrid indignat. Dăi drumul! Dăi drumul lui Harry!

Lupin îl ignoră.

— Ce creatură stătea întrun colţ prima dată când Harry Potter a intrat în biroul meu de la Hogwarts? întrebă el, scuturândul pe Harry. Răspundemi!

— Uun fluidem întrun bazin cu apă, nui aşa?

Lupin îi dădu drumul lui Harry şi se sprijini de un dulap de bucătărie.

— Cea fost asta? strigă Hagrid.

— Îmi pare rău, Harry, dar a trebuit să fiu sigur, spuse Lupin scurt. Am fost trădaţi. CapdeMort ştia că aveai să fii mutat în seara asta şi singurii care ar fi putut săi spună erau implicaţi direct în plan. Ai fi putut să fii un impostor.

— Atunci, pe mine de ce nu mă verifici? gâfâi Hagrid, care încă se chinuia să intre pe uşă.

— Tu eşti pe jumătate uriaş, spuse Lupin, uitânduse în sus la Hagrid.

Polipoţiunea este numai pentru oameni.

— Nimeni din Ordin nu iar fi spus lui CapdeMort că aveaţi să mă

imitaţi astăseară, spuse Harry – era un gând îngrozitor, nu lar fi crezut în stare de aşa ceva pe niciunul dintre ei. CapdeMort ma ajuns din urmă abia spre sfârşit, la început nu a ştiut care dintre noi eram. Dacă ar fi cunoscut planul, ar fi ştiut din prima că eram cu Hagrid.

— Va ajuns din urmă CapdeMort? spuse Lupin tăios. Ce sa întâmplat? Cum aţi scăpat?

Harry îi explică pe scurt cum Devoratorii Morţii, care îi urmăriseră, păruseră să îl recunoască şi cum se opriseră, cum îl chemaseră probabil pe CapdeMort, care apăruse chiar înainte ca el şi Hagrid să ajungă în siguranţă

la casa părinţilor lui Tonks.

— Teau recunoscut? Dar cum? Ce ai făcut?

— Am… Încercă să îşi aducă aminte Harry, dar întreaga călătorie părea un amestec de panică şi zăpăceală. Lam văzut pe Stan Sbunpike… ştii tu, tipul care conducea Autobuzul Salvator. Şi am încercat să îl dezarmez în loc să

– de fapt, habar nu avea ce se întâmplă cu el, nu? Cred că se afla sub Blestemul Imperius!

Lupin părea îngrozit.

— Harry, a trecut de mult vremea dezarmărilor! Oamenii ăştia încearcă

să te captureze şi să te omoare! Măcar împietreştei, dacă nu eşti pregătit săi omori!

— Eram la sute de metri înălţime! Stan nu era el însuşi şi, dacă laş fi împietrit şi ar fi căzut, ar fi murit ca şi cum aş fi folosit Abracadabra?

Expelliarmus ma salvat de CapdeMort acum doi ani, adăugă Harry pe un ton sfidător.

Lupin îi amintea de Zacharias Smith, un Astropuf care zâmbea de obicei dispreţuitor, cel care râsese de Harry când dorise să îi înveţe Vraja de Dezarmare pe membrii Armatei lui Dumbledore.

— Da, Harry, spuse Lupin, controlânduse cu greu, şi atunci au fost de faţă foarte mulţi Devoratori ai Morţii! Să mă ierţi, dar a fost o mişcare mai mult decât ciudată, mai ales că erai şi în pericol de moarte. Repetarea ei în seara asta în faţa unor Devoratori ai Morţii care ori au fost de faţă, ori au auzit prima dată despre asta a fost aproape sinucidere!

— Deci spui că ar fi trebuit săl omor pe Stan Shunpike?

Întrebă Harry mânios.

— Sigur că nu, spuse Lupin, dar Devoratorii Morţii – de fapt, majoritatea oamenilor! – sar fi aşteptat să contraataci! Expelliarmus este o vrajă

folositoare, Harry, dar Devoratorii Morţii par să creadă că este o vrajă tipică ţie şi te rog să nu o laşi să devină aşa! Lupin îl făcea să se simtă ca un prost, dar lui Harry îi mai rămăsese totuşi un grăunte de mândrie.

— Nu o să atac oameni doar pentru că îmi stau în cale, spuse Harry. Cu asta se ocupă CapdeMort.

Nu află ce răspunse Lupin pentru că, după ce reuşise să intre pe uşă, Hagrid ajunsese ameţit la un scaun şi se aşezase.

Tocmai atunci se nărui scaunul sub el. Ignorând scuzele amestecate cu înjurături ale lui Hagrid, Harry i se adresă din nou lui Lupin:

— George o să se facă bine?

Toate sentimentele de frustrare ale lui Lupin faţă de Harry păreau să fi dispărut la auzul acestei întrebări.

— Cred că da, deşi nu îi poate fi înlocuită urechea, pentru că a fost tăiată

de un blestem… Se auziră zgomote de afară.

Lupin se avântă spre uşa din spate, Harry sări peste picioarele lui Hagrid şi fugi în grădină. În curte apăruseră două siluete şi, în timp ce Harry începu să alerge spre ele, îşi dădu seama că erau Hermione, care revenea la înfăţişarea ei firească, şi Kingsley, amândoi ţinând un umeraş de haine îndoit. Hermione se aruncă în braţele lui Harry, dar Kingsley nu dădu nici un semn de bucurie la vederea celorlalţi. Harry îl văzu ridicând bagheta peste umărul Hermionei şi îndreptândo spre pieptul lui Lupin.

— Care au fost ultimele cuvinte pe care ni lea spus Dumbledore?

— Harry este speranţa noastră cea mai de preţ. Aveţi încredere în el, spuse Lupin calm.

Kingsley îndreptă bagheta spre Harry, dar Lupin zise:

— El este, lam verificat!

— În ordine, în ordine! spuse Kingsley, vârânduşi bagheta înapoi sub pelerină. Dar cineva nea trădat! Ştiau, ştiau că avea să fie astăseară!

— Aşa se pare, răspunse Lupin, dar nu cred că şiau dat seama că aveau să fie şapte dealde Harry.

— Nu este o mare consolare! se răsti Kingsley. Cine sa mai întors?

— Doar Harry, Hagrid, George şi cu mine.

Hermione duse mâna la gură, înăbuşinduşi un mic geamăt.

— Ce sa întâmplat cu voi? îl întrebă Lupin pe Kingsley.

— Am fost urmăriţi de cinci, am rănit doi, sar putea să fi ucis unul, turui Kingsley, şi lam văzut şi pe ŞtimNoiCine, sa alăturat urmăririi pe la mijloc, dar a dispărut destul de repede. Remus, poate să…

— Zboare, continuă Harry. Şi eu lam văzut, a venit după mine şi Hagrid.

— Deci deaia a plecat – ca să vă urmărească pe voi! Spuse Kingsley. Nu înţelegeam de ce dispăruse. Dar ce la făcut să schimbe ţinta?

— Harry sa purtat un pic prea frumos cu Stan Shunpike, spuse Lupin.

— Cu Stan? repetă Hermione. Dar nu ar trebui să fie în Azkaban?

Kingsley râse cu amărăciune.

— Hermione, este evident că a avut loc o evadare în masă, pe care ministerul a trecuto sub tăcere. Lui Travers ia căzut gluga când lam blestemat, şi el ar trebui să fie închis. Dar cu voi ce sa întâmplat, Remus?

Unde e George?

— Şia pierdut o ureche, spuse Lupin.

— O ureche…? repetă Hermione cu o voce subţire.

— Opera lui Plesneală, spuse Lupin.

— Plesneală? strigă Harry. Nai spus că…

— Ia căzut gluga în timpul urmăririi. Sectumsempra a fost mereu specialitatea lui Plesneală. Miar plăcea să pot spune că iam plătito, dar abia dacă am reuşit săl ţin pe George pe mătură după ce a fost rănit, pierdea foarte mult sânge.

Cei patru se uitară spre cer şi între ei se aşternu tăcerea. Nu era nici un semn de mişcare, stelele străluceau, neclintite, indiferente, fără a fi eclipsate de prieteni zburători. Unde era Ron? Unde erau Fred şi domnul Weasley? Unde erau Bill, Fleur, Tonks, OchiNebun şi Mundungus?

— Harry, dămi o mână de ajutor! strigă Hagrid răguşit din prag.

Rămăsese din nou blocat în cadrul uşii.

Bucuros că avea ceva de făcut, Harry îl eliberă şi apoi se întoarse în bucătăria goală şi în sufragerie, unde doamna Weasley şi Ginny aveau încă

grijă de George. Doamna Weasley oprise sângerarea şi, la lumina lămpii, Harry văzu o gaură curată în locul în care fusese urechea lui George.

— Cum se simte?

Doamna Weasley se întoarse şi spuse:

— Nu pot să o fac să crească la loc pentru că a fost tăiată prin Magie Neagră. Dar ar fi putut fi mult mai grav… E încă în viaţă.

— Da, spuse Harry. Slavă Domnului.

— Am mai auzit cumva pe cineva în grădină? întrebă Ginny.

— Hermione şi Kingsley, spuse Harry.

— Slavă Domnului, şopti Ginny.

Privirile li se întâlniră, Harry voia să o îmbrăţişeze şi să o protejeze şi nici măcar nu îi prea păsa că era acolo doamna Weasley. Dar, înainte să apuce să

îşi urmeze dorinţa, din bucătărie se auzi o bufnitură puternică.

— O săţi dovedesc cine sunt, Kingsley, după ce îmi văd fiul, dăte la o parte dacă îţi pasă de propria siguranţă! Harry nu îl mai auzise niciodată pe domnul Weasley strigând aşa. Acesta dădu buzna în sufragerie, cu chelia lucindui de transpiraţie şi cu ochelarii strâmbi. Fred venea imediat în urma lui

– amândoi erau palizi, dar teferi.

— Arthur! strigă doamna Weasley. Vai, Slavă Domnului!

— Cum se simte?

Domnul Weasley căzu în genunchi lângă George. Pentru prima dată de când îl ştia Harry, Fred părea să fi rămas fără cuvinte. Stătea în spatele canapelei, uitânduse cu gura căscată la rana fratelui său, şi de parcă nui venea săşi creadă ochilor.

George se mişcă, trezit poate de venirea lui Fred şi a tatălui lor.

— Cum te simţi, Georgie? şopti doamna Weasley.

George îşi pipăi tâmpla.

— Ţicnit, murmură el.

— Cea păţit? spuse Fred, destul de îngrozit. Ia fost afectată gândirea?

— Ţicnit, repetă George, deschizând ochii şi uitânduse în sus la fratele său. Vezi… sunt întro ureche. O ureche, Fred, teai prins? Doamna Weasley începu să plângă în hohote. Lui Fred îi reveni culoarea în obraji.

— Slab, îi spuse el lui George. Slab! Când puteai să alegi dintro groază

de glume despre urechi, so foloseşti tocmai pe asta…?

— Ei, spuse George, zâmbindui mamei sale, care nu se mai oprea din plâns. Mamă, acum chiar că no să mai poţi să ne încurci. Se uită în jur.

— Salut, Harry – eşti Harry, nu?

— Da, eu sunt, spuse Harry, apropiinduse de canapea.

— Ei, bine măcar că ai ajuns aici întro bucată, spuse George. Dar Ron şi Bill cum de nu sunt la căpătâiul patului meu de bolnav?

— Nu sau întors încă, George, spuse doamna Weasley.

Lui George îi pieri zâmbetul. Harry îi aruncă o privire lui Ginny şi îi făcu semn să îl urmeze afară. În timp ce trecură prin bucătărie, Harry zise răspicat:

— Ron şi Tonks ar fi trebuit să se întoarcă până acum. Nu aveau mult de mers, mătuşa Muriel stă destul de aproape.

Harry tăcu. Încercase să nu se lase cuprins de teamă din clipa în care ajunsese la Vizuină, dar acum îl învălui, părea săi intre pe sub piele, zbătânduise în piept şi înecândul. Ginny îl luă de mână în timp ce coborau treptele spre grădina întunecată.

Kingsley se plimba de colocolo, uitânduse în sus de fiecare dată când se întorcea. Harry îşi aduse aminte de cum se plimba unchiul Vernon prin sufragerie cu atât de mult timp în urmă.

Hagrid, Hermione şi Lupin stăteau aliniaţi, privind tăcuţi spre cer.

Niciunul dintre ei nu întoarse privirea când Harry şi Ginny se alăturară şi ei străjii lor mute.

Minutele păreau să se dilate, devenind ani, nu altceva. Cea mai mică pală

de vânt îi făcea pe toţi să tresară şi să se întoarcă spre tufişul sau copacul de unde se auzise zgomotul, sperând că unul dintre membrii Ordinului care lipseau avea să apară nevătămat dintre frunzele lui…

Apoi, chiar deasupra lor, o mătură se materializă din nimic, vâjâind spre pământ.

— Ei sunt! strigă Hermione.

Tonks ateriză întrun derapaj prelung, împrăştiind pământ şi pietriş

peste tot în jur.

— Remus! strigă Tonks.

Coborî clătinânduse de pe mătură şi se aruncă în braţele lui Lupin.

Acesta avea o expresie impasibilă, era alb ca varul şi părea să fi amuţit. Ron veni împiedicânduse spre Harry şi Hermione.

— Sunteţi bine, bolborosi el, înainte ca Hermione să fugă spre el şi săl strângă în braţe.

— Credeam… credeam…

— ‘s bine, spuse Ron, bătândo uşor pe umăr. ‘s bine.

— Ron a fost nemaipomenit, spuse Tonks cu afecţiune, dândui drumul lui Lupin. Minunat. La împietrit pe unul dintre Devoratorii Morţii, la nimerit direct în cap şi asta în cazul unei ţinte mobile, de pe o mătură în zbor…

— Chiar aşa? spuse Hermione, uitânduse în sus la Ron, în timp ce îşi ţinea în continuare braţele în jurul gâtului lui.

— De fiecare dată, acelaşi ton surprins, spuse el puţin morocănos, eliberânduse din strânsoare. Noi neam întors ultimii?

— Nu, spuse Ginny, trebuie să mai vină Bill şi Fleur, OchiNebun şi Mundungus. Ron, mă duc să le spun mamei şi tatei că eşti bine…

Fugi înapoi în casă.

— De ce aţi întârziat? Ce sa întâmplat?

Lupin părea să fie aproape supărat pe Tonks.

— Bellatrix, spuse Tonks. Mă vrea aproape la fel de mult ca pe Harry, Remus. A încercat din răsputeri să mă omoare. Îmi pare rău că nu am nimerito, îi sunt datoare. Dar lam rănit în mod sigur pe Rodolphus… apoi am ajuns la mătuşa lui Ron, Muriel, şi pierdusem deja Portalul, şi ea ne tot oferea diverse…

Lupin strângea din dinţi. Încuviinţă din cap, dar păru să nu mai poată

spune altceva.

— Cu voi toţi ce sa întâmplat? întrebă Tonks, întorcânduse spre Harry, Hermione şi Kingsley.

Povestiră fiecare prin ce trecuse, dar, în tot acest timp, întârzierea lui Bill, Fleur, OchiNebun şi Mundungus părea să se aştearnă peste ei ca o brumă, din ce în ce mai rece, mai înţepătoare şi mai greu de ignorat.

— Trebuie să mă întorc în Downing Street. Trebuia să fiu acolo de acum o oră, spuse Kingsley întrun sfârşit, după ce învălui cerul întro ultimă privire.

Anunţaţimă când se întorc.

Lupin dădu din cap că da. Făcândule cu mâna, Kingsley plecă spre poartă şi se adânci în noapte. Lui Harry i se păru că a auzit o mică pocnitură

când Kingsley Dispăru chiar dincolo de aria Vizuinei. Domnul şi doamna Weasley coborau în fugă treptele din dreptul uşii din spate, urmaţi de Ginny.

Ambii părinţi îl îmbrăţişară pe Ron înainte de a se întoarce spre Lupin şi Tonks.

— Vă mulţumim pentru fiii noştri, spuse Molly.

— Fii serioasă, Molly, spuse Tonks numaidecât.

— Cum se simte George? întrebă Lupin.

— Cea păţit? interveni Ron.

— Şia pierdut…

Dar sfârşitul propoziţiei doamnei Weasley fu acoperit de strigăte: tocmai apăruse un Thestral, care ateriza la câţiva metri de ei. Bill şi Fleur descălecară, bătuţi de vânt, dar nevătămaţi.

— Bill! Slavă Domnului, Slavă Domnului…

Doamna Weasley fugi spre ei, dar Bill o îmbrăţişa automat. Cu ochii ţintă

la tatăl său, spuse:

— A murit OchiNebun.

Toţi tăcură, pironiţi locului. Harry simţi cum ceva înăuntrul lui se prăbuşeşte, trecând în pământ, părăsindul pentru totdeauna.

— Am văzut când sa întâmplat, spuse Bill şi Fleur încuviinţă din cap. La lumina ferestrei de la bucătărie, urmele lacrimilor îi scânteiau pe obraji.

— Sa întâmplat imediat după ce am ieşit din cerc; OchiNebun şi Dung erau aproape de noi şi se îndreptau şi ei spre nord. CapdeMort – care poate să

zboare – sa dus direct spre ei. Dung a intrat în panică, lam auzit strigând, OchiNebun a încercat să îl oprească, dar a Dispărut. Blestemul lui Capde

Mort la nimerit pe OchiNebun direct în faţă, a căzut de pe mătură pe spate şi… nu am putut face nimic, eram şi noi urmăriţi de şase Devoratori. Bill nu mai rezista.

— Bineînţeles că nu aţi fi avut ce face, spuse Lupin.

Toţi se uitară unii la alţii. Harry nu putea să înţeleagă. OchiNebun murise, era imposibil… OchiNebun, atât de rezistent, de curajos, un supravieţuitor prin excelenţă…

Deşi nu scoaseră nici un cuvânt, în cele din urmă, toţi înţeleseră că nu mai aveau de ce să aştepte în curte şi îi urmară în tăcere pe domnul şi doamna Weasley înapoi în Vizuină, apoi în sufragerie, unde Fred şi George râdeau împreună.

— Ce sa întâmplat? întrebă Fred, cercetândule feţele, când îi văzu că au intrat. Ce e? Cine a…?

— OchiNebun, spuse domnul Weasley. A murit.

Din cauza şocului, gemenilor li se şterseră zâmbetele. Nimeni nu părea să

ştie ce are de făcut. Tonks plângea încet în batistă – Harry ştia bine că fusese

apropiată de OchiNebun, era preferata şi protejata lui la Ministerul Magiei.

Hagrid, care se aşezase pe podea în colţul cel mai spaţios, se ştergea la ochi cu o batistă cât o faţă de masă. Bill se duse la dulap şi scoase o sticlă de whiskyfoc şi nişte pahare.

— Poftiţi, spuse el, împărţindule în zbor douăsprezece pahare, cu o mişcare din baghetă, lăsândul suspendat pe un al treisprezecelea, în cinstea lui OchiNebun.

— În amintirea lui OchiNebun, spuseră toţi în cor şi băură.

— În amintirea lui OchiNebun, repetă Hagrid puţin prea târziu, sughiţând.

Harry simţi cum băutura îi arde gâtul; fierbinţeala părea să îl trezească la realitate, risipind amorţeala şi starea de confuzie şi dândui un fel de curaj.

— Deci Mundungus a dispărut? întrebă Lupin, care îşi golise paharul dintro sorbitură.

Atmosfera se schimbă dintrodată: toţi erau încordaţi, îl urmăreau pe Lupin, dorinduşi ca acesta să continue şi, în acelaşi timp, lui Harry i se păru că le era şi teamă de ce aveau să audă.

— Ştiu la ce vă gândiţi, spuse Bill, şi eu mam întrebat când mă

întorceam, pentru că păreau să ne aştepte, nui aşa? Dar Mundungus nu se poate să ne fi trădat. Nu ştiau că aveau să fie şapte Harry, asta ia derutat când am apărut şi, în caz că aţi uitat, Mundungus a fost cel care a sugerat vicleşugul cu pricina. De ce nu lear fi spus esenţialul? Cred că Dung a intrat în panică, pur şi simplu. Nu a vrut să vină de la bun început, dar la obligat OchiNebun şi ŞtimNoiCine sa dus direct spre ei. Oricine ar fi intrat în panică în locul lor.

— ŞtimNoiCine sa purtat exact aşa cum prevăzuse OchiNebun, suspină Tonks. OchiNebun a spus că era sigur că se aştepta ca adevăratul Harry să fie cu cei mai rezistenţi şi pricepuţi Aurori. Întâi la urmărit pe Ochi

Nebun şi, apoi, când Mundungus ia dat de gol, a trecut la Kingsley…

— Da, este perrrfect adevărrrat, se răsti Fleur, darrr nu explică cum de au ştiut că aveam să îl mutăm astăsearrră pe Harrry, nui aşa? Cineva trrrebuie să fi dat dovadă de neglijenţă. Cineva a lăsat săi scape data în faţa unui strrrăin. Numai aşa se explică faptul că au ştiut data, darrr nu şi planul complet.

Se uita urât la toţi cei din jur. Pe chipul ei frumos se mai vedeau încă

urmele lacrimilor. Acum tăcea, dar parcă îi provoca să o contrazică. Nimeni nu o făcu. Singurul zgomot care sparse tăcerea veni din partea lui Hagrid, care sughiţă în batistă. Harry aruncă o privire în direcţia lui, el care tocmai îşi riscase viaţa pentru al salva – Hagrid pe care îl iubea, în care avea încredere, pe care CapdeMort îl păcălise pentru a obţine informaţii esenţiale, oferindui în schimb un ou de dragon…

— Nu, spuse Harry răspicat şi toţi se uitară la el surprinşi – băutura de foc părea că îi amplificase vocea. Adică… dacă cineva a făcut o greşeală, continuă Harry, şi ia scăpat ceva, ştiu că nu a vrut să o facă. Nu este vina lui, repetă el, vorbind mult mai tare decât ar fi făcuto în mod normal. Trebuie să

avem încredere unii în alţii. Am încredere în voi toţi, nu cred că cineva din camera aceasta mar da vreodată pe mâna lui CapdeMort.

Cuvintele sale fură urmate din nou de tăcere. Toţi aveau privirile îndreptate spre el. Harry simţi un nou val de fierbinţeală şi, ca să nu stea degeaba, mai bău nişte whiskyfoc. În timpul acesta, se gândea la OchiNebun, care îl judecase întotdeauna foarte aspru pe Dumbledore pentru felul în care avea mereu încredere în oameni.

— Bine spus, Harry, îl aprobă Fred dintrodată.

— Da, o adevărată încântare pentru oricine are urechi să audă, spuse George, uitânduse cu coada ochiului la Fred, căruia i se mişcară un pic colţurile gurii.

Lupin se uită la Harry cu o expresie ciudată, părea că aproape îl compătimeşte.

— Crezi că sunt prost? întrebă Harry.

— Nu, spuse Lupin, cred că eşti ca James, care considera că nu există

nimic mai dezonorant decât să nu ai încredere în prieteni.

Harry ştia la ce se referea Lupin: la faptul că tatăl său fusese trădat de către un prieten, Peter Pettigrew. Se simţi deodată neobişnuit de mânios. Voia să se certe cu el, dar Lupin îi întorsese deja spatele, îşi pusese paharul pe o măsuţă şi îi spuse lui Bill:

— Avem ceva de făcut. Pot săl întreb pe Kingsley dacă nu ar…

— Nu, spuse Bill numaidecât, o fac eu, vin eu.

— Unde mergeţi? întrebară Tonks şi Fleur în acelaşi timp.

— După trupul neînsufleţit al lui OchiNebun, spuse Lupin. Trebuie săl recuperăm.

— Dar nu mai puteţi aş…? începu doamna Weasley, uitânduse rugător la Bill.— Să aşteptăm? se miră Bill. Doar dacă nu vrei cumva să ajungă la Devoratorii Morţii.

Toţi tăcură. Lupin şi Bill îşi luară la revedere şi plecară.

Ceilalţi se prăbuşiră în scaune, toţi, cu excepţia lui Harry, care rămase în picioare. Moartea plutea în aer ca o prezenţă concretă, secerătoare şi ireversibilă.

— Trebuie să plec şi eu, spuse Harry. Zece priviri speriate se opriră

asupra lui.

— Fii serios, Harry, spuse doamna Weasley. Ce vrei să spui?

— Nu pot rămâne aici.

Harry se frecă pe frunte – îl ustura din nou. Nu îl mai duruse atât de tare de mai mult de un an.

— Atâta timp cât eu sunt aici, sunteţi cu toţii în pericol…

— Te rog, nu vorbi prostii! spuse doamna Weasley. Tot ce sa întâmplat astăseară a fost pentru a te aduce aici în siguranţă şi slavă Domnului că a funcţionat. Iar Fleur a fost de acord să se mărite aici, şi nu în Franţa, am aranjat totul ca să putem rămâne cu toţii împreună, ca să avem grijă de tine…

Doamna Weasley nu înţelegea; îl făcea să se simtă mai rău, nu mai bine.

— Când CapdeMort va afla că sunt aici…

— Dar de ce să afle? întrebă doamna Weasley.

— Ai putea fi în alte douăsprezece locuri, Harry, spuse domnul Weasley.

Nu are cum să ştie în care dintre casele protejate te afli.

— Nu pentru mine îmi fac griji! spuse Harry.

— Ştim asta, spuse domnul Weasley încet, dar, dacă ai pleca, ai face ca toate eforturile noastre din seara aceasta să pară inutile.

— Nu pleci nicăieri, mormăi Hagrid. Firaş al naibii, Harry, după toate prin câte am trecut ca să te aducem aici?!

— Exact, cum rămâne cu urechea mea? spuse George, ridicânduse pe perne.

— Ştiu toate astea…

— OchiNebun nu ar fi vrut să…

— Ştiu! strigă Harry.

Se simţea încolţit şi şantajat: oare chiar credeau că nu ştia ce au făcut pentru el, chiar nu înţelegeau că tocmai din cauza asta voia să plece acum, înainte să mai aibă din nou de suferit din vina lui? Se lăsă o tăcere lungă şi plină de tensiune, timp în care cicatricea îl ustura şi îi zvâcnea în continuare.

Cea care rupse tăcerea până la urmă fu doamna Weasley:

— Harry, unde e Hedwig? spuse ea pe un ton mieros. Am putea să o ducem sus, lângă Pigwidgeon, şi săi dăm ceva de mâncare.

Lui Harry i se făcu stomacul ghem. Nu putea să îi spună adevărul. Bău ultima picătură de whiskyfoc, pentru a evita să răspundă.

— Harry, stai să vezi când so afla că ai izbândit din nou, spuse Hagrid.

Teai luptat cu el, ai reuşit săl învingi exact când te ataca mai abitir!

— Nu eu lam învins, spuse Harry scurt, ci bagheta mea. Bagheta mea a acţionat de una singură.

După câteva clipe, Hermione interveni cu blândeţe:

— Dar, Harry, e imposibil. Vrei să spui că ai făcut vrăji fără să vrei, că ai reacţionat din instinct.

— Nu, spuse Harry. Motocicleta se prăbuşea, nu puteam să îmi dau seama unde era CapdeMort, dar bagheta mi sa rotit în mână, la găsit şi a aruncat o vrajă asupra lui, şi nici măcar nu era o vrajă pe care să o fi cunoscut.

Eu nam mai creat niciodată flăcări aurii.

— De multe ori când cineva este întro situaţielimită, explică domnul Weasley, poate face vrăji la care nici cu gândul nar gândi. Se întâmplă ca deseori copiii mici, înainte de a învăţa…

— Nu a fost ceva de genul acesta, spuse Harry printre dinţi.

Îl ardea cicatricea, se simţea nervos şi frustrat, detesta ideea că toţi îşi imaginau că avea puteri pe măsura celor ale lui CapdeMort.

Nimeni nu spuse nimic. Ştia că nu îl credeau. Acum, că se gândi şi el mai bine, nu mai auzise niciodată de o baghetă care să facă vrăji de una singură.

Îl ardea foarte tare cicatricea, se abţinea cu greu să nu geamă de durere.

Bâiguind ceva despre o gură de aer, puse jos paharul şi ieşi din cameră.

În timp ce traversa curtea întunecată, Thestralul mare şi scheletic îşi ridică privirea, îşi înfoie aripile uriaşe ca de liliac şi apoi continuă să pască.

Harry se opri la poarta care dădea în grădină şi se uită la plantele crescute în voie, frecânduşi fruntea care îi zvâcnea şi gândinduse la Dumbledore.

Era convins că Dumbledore lar fi crezut. El ar fi ştiut cum şi de ce bagheta lui Harry funcţionase în mod independent, pentru că Dumbledore avea întotdeauna răspuns la orice; ştiuse de baghete, îi explicase lui Harry legătura ciudată dintre bagheta lui şi a lui CapdeMort… dar Dumbledore, la fel ca şi OchiNebun, ca Sirius şi părinţii lui, ca biata sa bufniţă, se duseseră undeva unde Harry nu mai putea să vorbească niciodată cu ei. Simţi în gât o usturime care nu avea nici o legătură cu whiskyulfoc.

Atunci, dintrodată, durerea din cicatrice îi slăbi. În timp ceşi ţinea mâinile apăsate pe frunte şi ochii închişi, din cap auzi o voce:

— Miai spus că se va rezolva problema dacă voi folosi bagheta altcuiva!

Îi apăru dintrodată în minte imaginea unui bătrân numai piele şi os, care zăcea printre zdrenţe pe o podea de piatră, ţipând, întro agonie insuportabilă.

— Nu! Nu! Te implor, te implor…

— Lai minţit pe Lordul CapdeMort, Ollivander!

— Ba nu… jur că nu…

— Ai încercat să îl ajuţi pe Potter, să îl ajuţi să scape de mine!

— Jur că nu… credeam că avea să funcţioneze cu o altă baghetă…

— Atunci, explicămi ce sa întâmplat. Bagheta lui Lucius este distrusă!

— Nu înţeleg. Legătura… există numai între baghetele voastre…

— Minciuni!

— Te rog… te implor…

Şi Harry văzu mâna albă ridicând bagheta, simţi furia crescândă a lui CapdeMort şi îl văzu pe bătrânul vlăguit zvârcolinduse în agonie.

— Harry?

Se termină la fel de repede cum începuse: Harry tremura în întuneric, ţinânduse strâns de poarta care dădea spre grădină, iar inima îi bătea în continuare cu putere şi cicatricea îl ustura.

Trecură câteva clipe până să îşi dea seama că Ron şi Hermione erau lângă el.

— Harry, hai înapoi în casă, şopti Hermione. Doar nu te gândeşti în continuare să pleci…

— Da, prietene, trebuie să rămâi, spuse Ron, bătândul pe Harry pe umăr.

— Te simţi bine? îl întrebă Hermione, care se afla acum destul de aproape cât săi vadă expresia de pe chip. Arăţi groaznic!

— Păi… spuse Harry cu vocea tremurândă, probabil că arăt mult mai bine decât Ollivander…

Capitolul VI.

Vârcolacul în pijamale.

Şocul pierderii lui OchiNebun fu resimţit în casă în zilele următoare; Harry se tot aştepta să îl vadă în timp ce intra şchiopătând pe uşa din spate, asemenea celorlalţi membri ai Ordinului, care veneau şi plecau, aducândule veşti. Simţea că singurul lucru care i ar fi putut alina senzaţia de vinovăţie şi durere ar fi fost să treacă la fapte, să plece cât mai curând posibil în misiunea sa de a găsi şi de a distruge Horcruxurile.

— Ei bine, nu poţi să faci nimic în legătură cu – Ron îşi mişcă buzele, formând cuvântul Horcruxurile – până nu împlineşti şaptesprezece ani. Încă

mai ai Identificatorul asupra ta. Putem să ne gândim la un plan aici la fel de bine ca în oricare altă parte, nui aşa? Sau – continuă în şoaptă – bănuieşti deja unde sunt ŞtiiTuCe?

— Nu ştiu, recunoscu Harry.

— Cred că Hermione a făcut nişte cercetări, continuă Ron. Spunea că

aşteaptă să vii tu, ca să ne comunice.

Stăteau la masă, la micul dejun; domnul Weasley şi Bill tocmai plecaseră

la lucru. Doamna Weasley urcase să le trezească pe Hermione şi Ginny, în timp ce Fleur se strecurase să facă o baie.

— Indicatorul se va anula pe treizeci şi unu, spuse Harry. Asta înseamnă

că nu mai trebuie să stau aici decât încă patru zile. Apoi voi putea să…

— Cinci zile, îl corectă Ron cu fermitate. Trebuie să rămânem la nuntă. O

să ne omoare dacă nu mergem.

Harry înţelese că era vorba de Fleur şi de doamna Weasley.

— Doar o zi în plus, spuse Ron, când Harry dădu semne de răzvrătire.

— Dar nu îşi dau seama cât este de important să…?

— Bineînţeles că nu, spuse Ron. Habar nu au. Şi acum, că ai adus vorba, vreau să am o discuţie cu tine despre asta.

Ron aruncă o privire spre uşa care dădea în hol, ca să se asigure că

doamna Weasley nu se întorsese încă, apoi se aplecă spre Harry.

— Mama tot încearcă să ne tragă de limbă pe mine şi pe Hermione. Vrea să afle unde plecăm. O să încerce şi cu tine, să fii pregătit. Tata şi cu Lupin neau întrebat şi ei, dar leam spus că Dumbledore ţia spus să nu zici nimănui, în afară de noi, şi au lăsato baltă. Mama însă, nu. E hotărâtă să afle.

Prezicerea lui Ron se adeveri cu doar câteva ore mai târziu. Cu puţin înainte de prânz, doamna Weasley îl luă pe Harry de lângă ceilalţi, rugândul să

o ajute să identifice o şosetă desperecheată, care credea că îi căzuse lui din rucsac. Imediat ce îl prinse singur în spălătoria micuţă de lângă bucătărie, deschise subiectul.

— Ron şi Hermione par să aibă impresia că voi trei renunţaţi la Hogwarts, începu ea pe un ton firesc, relaxat.

— A, spuse Harry. Păi, da. Aşa facem.

Storcătorul porni de unul singur întrun colţ, storcând ceva ce părea a fi o vestă a domnului Weasley.

— Şi pot să te întreb de ce anume renunţaţi la educaţia voastră?

continuă doamna Weasley.

— Păi, Dumbledore mia lăsat… ceva de făcut, murmură Harry. Ron şi Hermione ştiu despre ce este vorba şi vor să vină şi ei.

— Şi ce este acest „ceva”?

— Îmi pare rău, nu pot să…

— Ei bine, sinceră să fiu, cred că eu şi cu Arthur avem dreptul să ştim şi sunt convinsă că şi domnul şi doamna Granger ar fi de acord! spuse doamna Weasley. Harry se temuse de strategia „părintelui îngrijorat”. Se strădui să o privească în ochi şi, când o făcu, îşi dădu seama că aveau exact aceeaşi nuanţă

de căprui ca şi ai lui Ginny. Acest lucru nu îi uşura deloc situaţia.

— Dumbledore nu a vrut să mai ştie nimeni altcineva, doamnă Weasley.

Îmi pare rău. Ron şi Hermione nu sunt nevoiţi să vină, este alegerea lor…

— Mie mi se pare că nici tu nu eşti nevoit să mergi! se răsti ea, renunţând la orice fel de disimulare. Abia dacă sunteţi majori, oricare dintre voi! Este o nebunie, dacă Dumbledore avea ceva de rezolvat, avea tot Ordinul la dispoziţie! Harry, cred că nu ai înţeles bine ce a spus. Probabil că ţia zis că

voia ca lucrul acesta să fie făcut de cineva şi tu ai înţeles din greşeală că se referea la tine.

— Am înţeles exact ce mia spus, răspunse Harry scurt. Trebuie so fac eu.

Îi dădu înapoi şoseta cu un model din două fire de papură aurii, pe care se presupunea că ar fi trebuit să o identifice.

— Şi nu este a mea, eu nu ţin cu Puddlemere United.

— A, da, bineînţeles, spuse doamna Weasley, revenind dintrodată, întrun mod destul de enervant, la tonul de dinainte. Trebuia sămi dau seama. Ei bine, Harry, dacă tot eşti aici, nui aşa că o să ne ajuţi cu pregătirile pentru nunta lui Bill şi Fleur? Mai sunt încă o mulţime de lucruri de făcut.

— Ba da… sigur că da, spuse Harry, derutat de această trecere rapidă la un alt subiect.

— Ce drăguţ din partea ta, răspunse ea şi ieşi din spălătorie zâmbind.

Din acea clipă, doamna Weasley avu grijă ca Harry, Ron şi Hermione să

fie atât de ocupaţi cu pregătirile pentru nuntă, încât abia dacă mai avură timp să gândească. Cea mai inofensivă explicaţie a comportamentului doamnei Weasley era că voia să îi facă să nuşi mai amintească de OchiNebun Moody şi de grozăviile recentei călătorii. Însă după două zile de lustruire neîntreruptă a tacâmurilor, de asortare a fundiţelor şi a florilor, de dezpiticire a grădinii şi de ajutor dat doamnei Weasley la pregătirea unor cantităţi enorme de tartine, Harry începu să suspecteze că motivul era altul. Toate însărcinările pe care le dădea păreau să îi ţină pe Harry, Ron şi Hermione departe unul de altul; nu avusese ocazia să vorbească singur cu ei din seara în care sosise, când le povestise cum CapdeMort îl torturase pe Ollivander.

— Cred că mama are impresia că, dacă poate să vă împiedice să vorbiţi şi să faceţi planuri, o să reuşească să vă facă să amânaţi plecarea, îi şopti Ginny

lui Harry, în timp ce puneau masa pentru cină, în a treia noapte a şederii lui acolo.

— Şi ce crede că se va întâmpla după aceea? Murmură Harry. Crede că

altcineva o săl omoare pe CapdeMort, în timp ce ea ne ţine aici, ca să facem poalenbrâu?

Vorbise fără să gândească şi o văzu pe Ginny cum se albeşte.

— Deci e adevărat? spuse ea. Asta vreţi să faceţi?

— A, nu… glumeam, spuse Harry pe un ton evaziv.

Se uitară lung unul la celălalt şi în expresia lui Ginny era ceva mai mult decât şoc. Deodată, Harry îşi dădu seama că era pentru prima dată singur cu ea de când petrecuseră orele acelea furate în colţuri ascunse ale domeniilor de la Hogwarts. Era sigur că şi ea îşi amintea de ele. Amândoi tresăriră când uşa se deschise şi înăuntru intrară domnul Weasley, Kingsley şi Bill.

În ultima vreme, şi alţi membri ai Ordinului veneau destul de des la cină, pentru că, în locul Casei Cumplite, numărul doisprezece, Vizuina devenise noul sediu. Domnul Weasley le explicase că, după moartea lui Dumbledore, Păstrătorul Secretului, fiecare dintre cei cărora Dumbledore le încredinţase adresa Casei Cumplite devenise la rândul său un Păstrător al Secretului.

— Dat fiind că suntem douăzeci, Vraja Fidelius este mult mai puţin puternică decât înainte. Devoratorii Morţii au de douăzeci de ori mai multe ocazii pentru a obţine secretul de la cineva. Nu ne putem aştepta să mai reziste mult.

— Dar, în mod sigur, Plesneală trebuie să le fi dat deja adresa Devoratorilor Morţii, nui aşa? întrebă Harry.

— Ei bine, OchiNebun a aruncat câteva blesteme împotriva lui Plesneală, în cazul în care se va mai întoarce acolo. Sperăm că vor fi destul de puternice pentru al împiedica să intre şi pentru ai lega limba, dacă încearcă

să spună cuiva de locul acela, dar nu putem şti sigur. Ar fi fost o nebunie să

folosim în continuare casa ca sediu, acum, când protecţia ei este atât de vulnerabilă. Bucătăria era atât de aglomerată în seara aceea, încât le era greu să manevreze furculiţele şi cuţitele. Harry se trezi înghesuit lângă Ginny; lucrurile nespuse dintre ei îl făceau săşi dorească să mai fi fost câteva persoane care săi despartă. Încerca atât de atent să nui atingă braţul, încât abia dacă era în stare săşi taie puiul din farfurie.

— Nici o veste despre OchiNebun? îl întrebă Harry pe Bill.

— Nimic, răspunse Bill.

Nu putuseră să îl înmormânteze pe Moody, pentru că Bill şi Lupin nu reuşiseră să îi recupereze trupul. Fusese greu săşi dea seama unde ar fi putut cădea, din cauza întunericului şi a luptei năucitoare.

— În Profetul zilei nu sa scris nimic despre moartea lui sau despre găsirea corpului neînsufleţit, continuă Bill. Dar asta nu prea contează. Mai nou, Profetul zilei trece multe sub tăcere.

— Şi încă nau convocat o audiere pentru toate vrăjile pe care leam folosit fiind încă minor, când am scăpat de Devoratorii Morţii? îi strigă Harry

peste masă domnului Weasley, care clătină din cap. Pentru că ştiu că nu am avut de ales sau pentru că nu vor să spun lumii că am fost atacat de Capde

Mort? — A doua variantă, zic eu. Scrimgeour nu vrea să recunoască că Ştim

NoiCine are o putere atât de mare şi nici că a avut loc o evadare în masă din Azkaban.

— Oare de ce lear spune oamenilor adevărul? întrebă Harry, strângând cuţitul atât de tare, încât vechile cicatrice de pe mână îi ieşiră în evidenţă, mai albe decât restul pielii: Nu am voie să spun minciuni.

— Chiar nu e nimeni la minister, care să fie pregătit să se opună? întrebă

Ron furios.

— Ba da, Ron, dar oamenii sunt îngroziţi, răspunse domnul Weasley.

Îngroziţi că ei ar putea fi următorii care să dispară sau că ar putea să le fie atacaţi copiii! Umblă nişte zvonuri foarte îngrijorătoare; eu, unul, nu cred că

profesoara de Studii despre Încuiaţi de la Hogwarts şia dat demisia. Nu a mai fost văzută deja de câteva săptămâni. Între timp, Scrimgeour stă toată ziua închis în biroul lui. Tot ce sper este că pune la cale un plan.

Urmă o pauză, în timpul căreia doamna Weasley dădu la o parte prin farmec farfuriile goale şi servi tartă cu mere.

— Harrry, trrrebuie să hotărrrâm cum vei fi deghizat, spuse Fleur în momentul în care toată lumea începu să mănânce budincă. Pentrrru nuntă, adăugă ea, văzând expresia confuză a lui Harry. Bineînţeles, nu avem nici un Devorrrator al Morrrţii prrrintrrre invitaţi, darrr nu putem garrranta că unii dintrrre ei nu vorrr lăsa să le scape câte ceva după câteva paharrre de şampanie. Harry deduse că Fleur încă îl suspecta pe Hagrid.

— Da, bună idee, spuse doamna Weasley din capul mesei, unde stătea, cu ochelarii pe vârful nasului, parcurgând o listă de lucruri de îndeplinit, scrisă

pe o bucată foarte lungă de pergament. Acum, Ron, ţiai făcut curat în cameră?

— De ce? exclamă Ron şi trânti lingura pe masă, uitânduse urât la mama lui. De ce trebuie sămi fac curat în cameră? Pe Harry şi pe mine nu ne deranjează deloc să rămână aşa cum e!

— Tinere, nunta fratelui tău va avea loc aici, peste câteva zile…

— Şi se căsătoresc cumva în camera mea? întrebă Ron mânios. Nu! Şi atunci de ce, în numele părţilor sensibile ale lui Merl…

— Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa cu mama ta? spuse domnul Weasley cu fermitate. Şi fă cum ţi se spune!

Ron îşi privi încruntat părinţii, apoi îşi luă lingura şi se năpusti asupra ultimelor îmbucături de tartă cu mere.

— Pot să ajut şi eu, o parte din dezordine e şi din vina mea, îi spuse Harry lui Ron, dar doamna Weasley îl întrerupse.

— Nu, Harry, dragul meu, aş prefera să îl ajuţi pe Arthur să cureţe coteţul găinilor şi, Hermione, ţiaş fi tare recunoscătoare dacă ai schimba cearşafurile pentru domnul şi doamna Delacour. După cum ştii, sosesc mâine

dimineaţă, la ora unsprezece. Se dovedi că nu erau prea multe lucruri de făcut în coteţul puilor.

— Ăă… nu e nevoie săi spui lui Molly, îl rugă domnul Weasley pe Harry, împiedicândul să ajungă la coteţ, dar, ăăă… Ted Tonks mia trimis cam tot ce a mai rămas din motocicleta lui Sirius şi… ăă… leam ascuns, adică depozitat, aici. Sunt fantastice: e un tub de eşapament, cred că aşa îi spune, o baterie absolut extraordinară şi o să pot afla cum funcţionează frânele. O să încerc să o repar când no să fie Molly… adică… atunci când o să am timp.

Când se întoarseră în casă, doamna Weasley nu era de găsit, aşa că

Harry se strecură până la camera lui Ron de la mansardă.

— Mă ocup, mă ocup…! A, tu erai, spuse Ron uşurat, când Harry intră în cameră. Ron se întinse la loc pe pat, fiind evident că tocmai se ridicase. Camera era la fel de dezordonată ca în restul săptămânii, singura schimbare fiind că

Hermione stătea în colţul mai îndepărtat, cu pisica ei pufoasă, Şmecherilă, la picioare, sortând cărţi, printre care Harry recunoscu şi câteva ale lui, în două

grămezi mari.

— Bună, Harry, spuse ea, în timp ce Harry se aşeză pe patul său suprapus. Tu cum ai reuşit să scapi? A, mama lui Ron a uitat că nea rugat pe mine şi pe Ginny să schimbăm aşternuturile şi ieri, spuse Hermione. Aruncă

Numerologia şi gramatica pe o grămadă şi Înflorirea şi decăderea Magiei Negre, pe cealaltă.

— Tocmai vorbeam de OchiNebun Moody, îi spuse Ron lui Harry. Eu zic că trebuie să fi supravieţuit.

— Dar Bill la văzut când a fost lovit de blestemul fatal, spuse Harry.

— Da, dar şi Bill era atacat, zise Ron. Cum poate fi sigur de ce a văzut?

— Chiar dacă nu la nimerit blestemul fatal, OchiNebun a căzut de la sute de metri înălţime, spuse Hermione, cântărind în mână Echipele de vâjthaţ

ale Marii Britanii şi Irlandei.

— Ar fi putut folosi o Vrajă Scut…

— Fleur a spus că ia zburat bagheta din mână, zise Harry.

— Mă rog, în ordine, dacă nu vreţi să fi supravieţuit, spuse Ron morocănos, aranjânduşi perna cu pumnul, întro poziţie mai comodă.

— Bineînţeles că vrem să fi supravieţuit! spuse Hermione, arătânduse şocată. Este îngrozitor că a murit, dar suntem realişti!

Pentru prima dată, Harry îşi imagină cadavrul contorsionat al lui Ochi

Nebun, aşa cum fusese în cazul lui Dumbledore, cu un ochi învârtinduse încă

în orbită. I se părea revoltător şi totuşi simţea o dorinţă ciudată de a râde.

— Probabil că Devoratorii Morţii au făcut curat după ei, de asta nu la găsit nimeni, spuse Ron cu înţelepciune.

— Da, răspunse Harry. La fel ca şi cu Barty Crouch, lau transformat întrun os şi lau îngropat în grădina din faţă a lui Hagrid. Probabil că lau Transfigurat pe Moody şi lau împăiat…

— Termină! chiţăi Hermione.

Speriat, Harry se uită peste umăr tocmai când Hermione izbucni în lacrimi, cu Silabarul Vrăjitorului în braţe.

— A, nu, spuse Harry, chinuinduse să se ridice de pe patul vechi suprapus. Hermione, nu voiam să te supăr…

Dar Ron ţâşni de pe pat cu un scârţâit de arcuri ruginite şi ajunse la ea înaintea lui. Cu o mână în jurul Hermionei, iar cu cealaltă căutând în buzunarul de la blugi, scoase de acolo o batistă oribilă, pe care o folosise mai devreme la curăţatul cuptorului. Îşi scoase repede bagheta, o îndreptă spre batistă şi zise: „Tergeo”. Bagheta îndepărtă cea mai mare parte din grăsime.

Arătând foarte mulţumit de el, Ron îi dădu Hermionei batista din care ieşea un pic de fum.

— A… mersi, Ron… Îmi pare rău… Îşi suflă nasul şi sughiţă. Doar că e atât de groaznic, nui aşa? Immediat după Dumbledore… Pur şi simplu, numi imaginasem niciodată că ar fi putut să moară Moody, părea atât de rezistent!

— Da, ştiu, spuse Ron, strângândo în braţe. Dar ştii ce near spune, dacă ar fi aici, cu noi?

— Vivigilenţă continuă, răspunse Hermione, ştergânduse la ochi.

— Exact, zise Ron, încuviinţând din cap. Near spune să învăţăm din ce i sa întâmplat lui. Iar eu am învăţat să nu am încredere în piticul ăla nemernic de Mundungus.

Hermione râse un pic şi se aplecă să ridice alte două cărţi. În clipa următoare, Ron îşi retrase repede mâna din jurul umerilor ei, iar Hermionei îi căzu Cartea monstruoasă a monştrilor pe piciorul lui. Cartea scăpase din cureaua cu care era legată şi încerca să muşte fioroasă din glezna lui Ron.

— Iartămă, iartămă! strigă Hermione, în timp ce Harry smulse cartea de pe piciorul lui Ron şi o legă la loc.

— Dar ce faci cu toate cărţile astea? întrebă Ron, şchiopătând înapoi spre pat.

— Încerc să hotărăsc pe care să le luăm cu noi, spuse Hermione. Când o să căutăm Horcruxurile.

— A da, bineînţeles, spuse Ron, plesninduse peste frunte. Uitasem că o să mergem pe urmele lui CapdeMort întro bibliotecă mobilă.

— Ha, ha! făcu Hermione, uitânduse la Silabarul Vrăjitorului. Credeţi că

o să avem de tradus rune? E posibil… cred că ar fi mai bine să o luăm, pentru orice siguranţă.

Dădu drumul Silabarului peste grămada mai mare şi ridică Hogwarts: o istorie.— Fiţi atenţi, spuse Harry.

Se îndreptase. Ron şi Hermione îl priveau cu nişte feţe având expresii similare, resemnate şi sfidătoare.

— Ştiu că după înmormântarea lui Dumbledore aţi spus că voiaţi să

veniţi cu mine, începu Harry.

— Iar o ia de la capăt, îi spuse Ron lui Hermione, dânduşi ochii peste cap.

— Aşa cum ne aşteptam, oftă Hermione, întorcânduse la cărţi. Ştiţi, cred că o să iau totuşi Hogwarts: o istorie. Chiar dacă nu ne mai întoarcem acolo, nu cred că sar cădea să nu o avem la noi…

— Fiţi atenţi! spuse Harry din nou.

— Nu, Harry, fii tu atent, îi luă Hermione vorba din gură. Venim cu tine.

Am hotărât asta de luni de zile – ba nu, de ani de zile.

— Dar…

— Taci, îl sfătui Ron.

— Sunteţi siguri că vaţi gândit bine? insistă Harry.

— Păi, să vedem, zise Hermione, trântind „La braţ cu un căpcăun” peste grămada de cărţi date la o parte, cu o privire crâncenă. Împachetez de zile întregi, ca să putem pleca în orice clipă, ceea ce, pentru informaţia ta, să ştii că

a implicat nişte vrăji destul de complicate, ca să nu mai vorbesc de şterpelirea tuturor proviziilor de Polipoţiune ale lui OchiNebun, chiar pe sub nasul mamei lui Ron. În plus, leam modificat amintirile părinţilor mei, ca să fie convinşi că

de fapt îi cheamă Wendell şi Monica Wilkins şi că ambiţia vieţii lor este să se mute în Australia, ceea ce au şi făcut. Asta ca săi fie mai greu lui CapdeMort să îi găsească şi săi interogheze în legătură cu mine – sau cu tine, pentru că, din păcate, leam spus destul de multe în ce te priveşte. Presupunând că voi supravieţui căutării Horcruxurilor, îi voi găsi pe mama şi pe tata şi voi ridica vraja. Dacă nu voi supravieţui – ei bine, cred că am făcut o vrajă destul de bună ca să rămână fericiţi şi în siguranţă. Vezi tu, Wendell şi Monica Wilkins nu ştiu că au o fiică.

Hermionei i se umplură din nou ochii de lacrimi. Ron se dădu iar jos din pat, îşi puse mâna în jurul ei, încruntânduse la Harry şi reproşândui parcă

lipsa de tact. Lui Harry nu îi trecu prin minte ce ar fi putut să spună, poate şi din cauza faptului că era foarte ciudat ca Ron să dea cuiva lecţii de tact.

— Hermione, îmi pare rău, nu am vrut să…

— Nu ţiai dat seama că Ron şi cu mine ştim foarte bine ce sar putea întâmpla dacă venim cu tine? Ei bine, ştim. Ron, aratăi lui Harry ce ai făcut.

— Lasă, deabia a mâncat, spuse Ron.

— Haide, trebuie să ştie!

— Of, bine. Harry, vino aici!

Pentru a doua oară, Ron îşi desprinse braţul din jurul Hermionei şi şchiopătă spre uşă.

— Hai!

— De ce? întrebă Harry, urmândul pe Ron în holul micuţ.

— Descendo! bolborosi Ron, îndreptânduşi bagheta către tavanul jos. Se deschise o trapă, chiar deasupra capetelor lor, şi o scară alunecă până în dreptul picioarelor lui Harry şi Ron.

Prin gaura neagră se auzi un zgomot groaznic, ceva între un gâfâit şi un geamăt, amestecat cu un zgomot foarte neplăcut, ca de canal.

— E vârcolacul vostru, nu? întrebă Harry, care nu mai întâlnise până

atunci creatura care făcea câteodată gălăgie noaptea.

— Da, el e, spuse Ron, urcând pe scară. Vino săl vezi.

Harry urcă după Ron cele câteva trepte care dădeau în podul mic. Intră

până la umeri, înainte să zărească fiinţa ghemuită la câţiva metri de el, dormind în întuneric, cu gura larg deschisă.

— Dar… arată… E normal ca vârcolacii să poarte pijama?

— Nu, spuse Ron. Şi nici nu au părul roşcat, şi nici atâtea pustule.

Harry contemplă creatura, uşor scârbit. Avea forma şi mărimea unui om şi, după ce ochii lui Harry se obişnuiră cu întunericul, văzu că purta o pijama veche dea lui Ron. De asemenea, era sigur şi că vârcolacii erau de obicei destul de murdari şi chei, mai degrabă decât cu părul roşcat şi des şi acoperiţi cu băşici roşii.

— El este… eu, înţelegi? spuse Ron.

— Nu, făcu Harry. Nu înţeleg.

— O săţi explic în camera mea, începe să mi se facă rău de la miros, spuse Ron.

Coborâră şi Ron ridică scara înapoi în tavan, apoi se întoarseră la Hermione, care sorta cărţi în continuare.

— Când vom pleca, vârcolacul o să vină şi o să stea aici, în camera mea, spuse Ron. Cred că deabia aşteaptă… Mă rog, e greu de spus, pentru că nu face altceva decât să geamă şi să saliveze şi să încuviinţeze din cap entuziasmat când aude de asta. În orice caz, o să fie varianta mea cu vintrestropită. E bine, hm?

Harry părea complet derutat.

— E foarte bine! spuse Ron, în mod evident frustrat că Harry nu sesizase cât de strălucit era planul. Uite, când niciunul dintre noi trei nu se va mai întoarce la Hogwarts, toată lumea o să creadă că Hermione şi cu mine trebuie să fim cu tine, nu?

Ceea ce înseamnă că Devoratorii Morţii se vor duce direct la familiile noastre, pentru a vedea dacă ştiu unde eşti.

— Dar sperăm să pară că eu am plecat cu părinţii mei. Mulţi sângemâli au de gând să se ascundă în momentul ăsta, spuse Hermione.

— Nu putem să ascundem întreaga mea familie, ar fi prea suspect şi nu pot săşi dea cu toţii demisia, spuse Ron. Aşa că o să răspândim povestea că eu sunt grav bolnav de vintrestropită şi că, din cauza asta, nu pot merge la şcoală. Dacă vine cineva să facă investigaţii, mama sau tata pot să le arate vârcolacul din patul meu, care e plin de pustule din cap pânăn picioare.

Vintreastropită este foarte contagioasă, aşa că nu va vrea nimeni să se apropie de el. Şi nu contează că nu o să poată spune nimic, pentru că se pare că

oricum nu poţi vorbi după ce ciuperca se extinde până în gât.

— Şi părinţii tăi ştiu şi ei de planul ăsta? întrebă Harry.

— Tata ştie. La ajutat pe Fred şi pe George să transforme vârcolacul.

Mama… mă rog, ai văzut şi tu cum e. Nu o să accepte că o să plecăm până ce nu vom fi deja plecaţi.

Se lăsă tăcerea în cameră, singurele zgomote fiind nişte bufnituri uşoare, în timp ce Hermione arunca în continuare cărţi peste cele două grămezi. Ron stătea şi se uita la ea, iar Harry îi privea când pe unul, când pe altul, fără să

poată spune nimic. Măsurile pe care le luaseră pentru aşi proteja familiile îl făcură să îşi dea seama, mai clar decât ar fi pututo face orice altceva, că aveau să vină cu el şi că ştiau exact cât de periculos putea fi. Voia să le spună cât de mult însemna asta pentru el, dar, pur şi simplu, nu fu în stare să găsească

nişte cuvinte destul de importante. În tăcerea care se lăsase, se auzea vocea înăbuşită a doamnei Weasley, strigând cu patru etaje mai jos.

— Probabil că Ginny a lăsat o urmă de praf pe cine ştie ce inel de şervet de masă, spuse Ron. Numi dau seama de ce familia Delacour trebuie să vină

cu două zile înainte de nuntă.

— Sora lui Fleur este domnişoară de onoare, trebuie să fie aici la repetiţie şi este prea mică pentru a veni singură, spuse Hermione, uitânduse nehotărâtă la Cum să scapi de strigoi.

— Ei bine, sosirea musafirilor o va face pe mama să fie şi mai stresată, spuse Ron.

— Ceea ce trebuie să decidem, spuse Hermione, aruncând fără ezitare Teoria defensivei magice direct în coşul de gunoi şi ridicând Evaluarea educaţiei magice în Europa, este unde vom merge când vom pleca de aici. Harry, ştiu că

ai zis că vrei să mergi întâi la Peştera lui Godric şi înţeleg de ce, dar… ăă… nu ar fi mai bine ca prioritatea noastră să fie Horcruxurile?

— Aş fi de acord cu tine, dacă am şti unde sunt Horcruxurile, spuse Harry, care nu credea că Hermione înţelegea cu adevărat dorinţa sa de a se întoarce la Peştera lui Godric. Mormintele părinţilor săi reprezentau doar unul dintre motive: avea un sentiment puternic, însă inexplicabil, că în locul acela avea să găsească nişte răspunsuri. Poate că era doar pentru că acolo supravieţuise blestemului fatal al lui CapdeMort; pentru că acum era provocat să repete această vitejie, Harry se simţea atras de locul unde se întâmplase, dorinduşi să înţeleagă.

— Nu credeţi că e posibil ca Peştera lui Godric să fie supravegheată de CapdeMort? întrebă Hermione. Nu sar putea aştepta să vrei să te întorci acolo, ca să vizitezi mormintele părinţilor tăi, odată ce vei fi liber să te duci unde vrei?

Harry nu se gândise la asta. În timp ce se chinuia să găsească un contraargument, Ron vorbi şi el, urmânduşi, în mod evident, propriul şir al gândurilor.

— Persoana asta, R. A. B., spuse el. Ştiţi voi, cel care a furat adevăratul medalion…

Hermione încuviinţă din cap.

— A scris în bilet că avea de gând să îl distrugă, nui aşa?

Harry îşi trase rucsacul mai aproape şi scoase Horcruxul în care mai era încă biletul împăturit al lui R. A. B.

— Am furat adevăratul Horcrux şi intenţionez săl distrug cât mai curând, citi Harry cu voce tare.

— Dar dacă el nu la distrus? întrebă Ron.

— Sau ea, interveni Hermione.

— Nu contează, spuse Ron, ar însemna că am avea un lucru în minus de rezolvat!

— Da, dar tot va trebui să încercăm să găsim medalionul adevărat, nui aşa? spuse Hermione. Să aflăm dacă a fost sau nu distrus.

— Şi, odată cel vom găsi, cum se poate distruge un Horcrux? întrebă

Ron.

— Păi, spuse Hermione, am făcut nişte cercetări în legătura cu asta.

— Cum? întrebă Harry. Parcă nu erau cărţi despre Horcruxuri la bibliotecă, nu?

— Nu mai erau, spuse Hermione, roşind. Dumbledore lea scos pe toate, dar… dar nu lea distrus.

Ron se îndreptă, făcând ochii mari.

— Pentru numele izmenelor lui Merlin, cum ai reuşit să pui mâna pe cărţile acelea despre Horcruxuri?

— Nunu leam furat! spuse Hermione, uitânduse oarecum disperată

când la Harry, când la Ron. Încă mai erau cărţi din bibliotecă, chiar dacă

Dumbledore le luase de pe raft. În orice caz, dacă chiar ar fi vrut să nu mai ajungă nimeni la ele, sunt sigură că ar fi făcut în aşa fel încât să fie mult mai dificil…

— Treci la subiect! spuse Ron.

— Păi… a fost uşor, spuse Hermione cu o voce deabia auzită. Am făcut doar o Vrajă de Chemare. Ştiţi voi – Accio. Şi… şi au zburat afară, pe fereastra din biroul lui Dumbledore direct în dormitorul fetelor.

— Dar când ai făcut asta? întrebă Harry, privindo pe Hermione cu un amestec de îndoială şi admiraţie.

— Imediat după înmormântarea lui Dumbledore, spuse Hermione, aproape în şoaptă. Imediat după ce am hotărât că vom renunţa la şcoală şi vom pleca în căutarea Horcruxurilor. Când mam întors sămi iau lucrurile, mia trecut pur şi simplu prin minte că, până la urmă, cu cât ştiam mai multe despre ele, cu atât avea să fie mai bine… şi eram singură în cameră… aşa că

am încercat… şi a mers. Au zburat direct pe fereastra deschisă şi… şi leam băgat în bagaj.

Înghiţi şi apoi spuse pe un ton implorator:

— Nu pot să cred că Dumbledore sar fi supărat, nu este ca şi când vom folosi informaţiile pentru a face un Horcrux, nui aşa?

— Ne auzi pe vreunul plângândune? spuse Ron. Păi şi unde sunt cărţile astea?Hermione cotrobăi o clipă şi apoi scoase din mormanul imens o carte mare, legată în piele neagră şi decolorată. Părea să îi fie destul de scârbă de ea şi o ţinea cu vârfurile degetelor, ca şi când ar fi fost ceva ce murise de curând.

— Aceasta este cea în care sunt date instrucţiuni explicite despre crearea unui Horcrux. Secretele magiei celei mai întunecate este o carte îngrozitoare, dea dreptul sinistră, plină de magie neagră. Mă întreb când leo fi scos Dumbledore din bibliotecă… poate că a făcuto abia când a devenit director, pun pariu că aici a găsit CapdeMort toate informaţiile de care avea nevoie.

— Atunci, de ce a trebuit să îl întrebe pe Slughorn cum să creeze un Horcrux, dacă citise deja cum să o facă? întrebă Ron.

— A apelat la Slughorn doar ca să afle ce sar întâmpla dacă ţiai fragmenta sufletul în şapte, spuse Harry. Dumbledore era convins că ştia deja cum să facă un Horcrux înainte săl fi întrebat pe Slughorn de ele. Cred că ai dreptate, Hermione, mai mult ca sigur că de acolo a obţinut informaţiile.

— Şi cu cât am citit mai multe despre ele, spuse Hermione, cu atât par mai groaznice şi cu atât îmi vine mai greu să cred că a făcut şase. În cartea asta eşti avertizat de cât de instabil devine restul sufletului când este sfâşiat şi asta când creezi un singur Horcrux!

Harry îşi aminti ce spusese odată Dumbledore, despre cum ajunsese CapdeMort dincolo de răutatea obişnuită.

— Nu există vreun mod în care să te reîntregeşti? Întrebă Ron.

— Ba da, spuse Hermione, zâmbind cu amărăciune, dar ar fi nespus de dureros.

— De ce? Cum se face? întrebă Harry.

— Prin remuşcări, spuse Hermione. Trebuie să simţi cu adevărat ceai făcut. Există o condiţie. Se pare că durerea pe care o provoacă regretele te pot ucide. Nu ştiu de ce, dar nu îl văd pe CapdeMort în situaţia asta, voi ce ziceţi?

— Nu, spuse Ron, înainte ca Harry să poată răspunde. Şi scrie în cartea aia şi cum se pot distruge Horcruxurile?

— Da, spuse Hermione, întorcând în acest timp paginile fragile de parcă

ar fi examinat nişte măruntaie putrezite, pentru că îi avertizează pe vrăjitorii întunecaţi cât de puternice trebuie să fie vrăjile aruncate asupra lor. Din tot ce am citit, ce a făcut Harry cu pumnalul lui Cruplud a fost unul dintre puţinele mijloace sigure de a distruge un Horcrux.

— Adică străpungerea cu un colţ de bazilisc? întrebă Harry.

— A, păi norocul nostru că avem provizii întregi de colţi de bazilisc, spuse Ron. Chiar mă întrebam ce vom face cu ei.

— Nu trebuie să fie neapărat un colţ de bazilisc, spuse Hermione răbdătoare. Trebuie să fie ceva atât de distructiv, încât Horcruxul să nu se mai poată repara singur. Veninul de bazilisc nu are decât un singur antidot, care este extrem de rar…

— Lacrimile de phoenix, spuse Harry, încuviinţând din cap.

— Exact, îl aprobă Hermione. Problema noastră este că există foarte puţine substanţe la fel de distructive ca veninul de bazilisc şi, în cazul tuturor, este periculos să le transporţi asupra ta. Însă este o problemă pe care va trebui să o rezolvăm, pentru că sfâşierea, strivirea sau lovirea unui Horcrux nu va fi de ajuns. Trebuie să fie distrus dincolo de remedieri magice.

— Dar chiar dacă vom distruge chestia în care locuieşte, spuse Ron, de ce nu poate bucata de suflet dinăuntru să se ducă şi să trăiască în altceva?

— Pentru că un Horcrux este exact opusul unei fiinţe umane.

Văzând că Harry şi Ron păreau complet derutaţi, Hermione se grăbi să

adauge:

— Fiţi atenţi, Ron, dacă aş lua în clipa asta o sabie şi teaş străpunge, nu ţiaş răni deloc sufletul.

— Ceea ce ar fi o mare consolare pentru mine, bineînţeles, spuse Ron.

Harry râse.

— Păi chiar ar trebui să fie! Ceea ce vreau să spun este că indiferent ce sar întâmpla cu corpul tău, sufletul ar supravieţui neatins, spuse Hermione. Dar cu Horcruxul este exact invers.

Viaţa fragmentului de suflet din el depinde de recipient, de corpul său vrăjit. Nu poate exista fără el.

— Jurnalul acela a cam murit când lam străpuns, spuse Harry, amintinduşi cum cerneala cursese ca sângele din paginile găurite şi ţipetele bucăţii de suflet a lui CapdeMort, când dispăruse.

— Şi, odată ce jurnalul a fost distrus complet, bucata de suflet închisă în el nu a mai putut exista. Ginny a încercat să scape de jurnal înaintea ta, aruncândul în toaletă, dar, în mod evident, sa întors ca nounouţ.

— Stai aşa, spuse Ron, încruntânduse. Fragmentul de suflet din jurnalul acela a posedato pe Ginny, nui aşa? Cum funcţionează asta?

— Atâta timp cât recipientul magic rămâne intact, bucata de suflet din interior poate intra şi ieşi din cineva, dacă se ataşează prea tare de obiect. Nu mă refer la ţinerea lui pentru prea mult timp, nu are nici o legătură cu atingerea acestuia, adăugă ea, înainte ca Ron să poată vorbi. Mă refer la apropiere emoţională. Ginny a scris toate trăirile ei în jurnalul acela, devenind extrem de vulnerabilă. Nu e deloc bine să te ataşezi prea mult sau să devii dependent de Horcrux.

— Mă întreb oare cum a distrus Dumbledore inelul, spuse Harry. De ce nu lam întrebat? Nu mam…

Vocea i se pierdu… se gândea la toate lucrurile despre care ar fi trebuit să îl întrebe pe Dumbledore şi acum, după moartea directorului, avea senzaţia că ratase foarte multe ocazii, cât fusese în viaţă Dumbledore, de a afla mai multe… de a afla totul…

Tăcerea fu spartă când uşa se deschise de perete cu o bufnitură

cutremurătoare. Hermione ţipă şi dădu drumul cărţii Secretele magiei celei mai întunecate, Şmecherilă fugi sub pat, şuierând indignat, Ron sări de pe pat, alunecă pe un ambalaj aruncat de broscuţă de ciocolată şi se lovi cu capul de peretele de vizavi, iar Harry se grăbi instinctiv săşi ia bagheta, înainte de aşi da seama că o avea în faţă pe doamna Weasley, cu părul ciufulit şi chipul contorsionat de furie.

— Îmi pare rău să întrerup această drăgălaşă reuniune, spuse ea, cu vocea tremurândă. Sunt convinsă că vreţi să vă odihniţi… dar în camera mea

sunt stivuite cadouri de nuntă care trebuie sortate şi aveam senzaţia că vă

arătaserăţi de acord să mă ajutaţi.

— Ah, da, spuse Hermione, sărind în picioare cu o expresie îngrozită şi făcând cărţile să zboare peste tot în jur, o să vă ajutăm… Iertaţine…

Aruncă o privire speriată spre Harry şi Ron şi ieşi imediat din cameră

după doamna Weasley.

— Parcă suntem spiriduşi de casă, se plânse Ron în şoaptă, masânduşi în continuare capul, urmândo şi el, împreună cu Harry. Dar fără satisfacţiile muncii. Cu cât o să se termine mai repede nunta, cu atât o să fiu mai fericit.

— Da, spuse Harry, atunci nu o să mai avem nimic de făcut decât să

găsim Horcruxuri… o să fie ca în vacanţă, nui aşa?

Pe Ron îl pufni râsul, dar se opri brusc la vederea mormanului imens de cadouri de nuntă care îi aştepta în camera doamnei Weasley.

Familia Delacour sosi în dimineaţa următoare, la ora unsprezece. Între timp, Harry, Ron, Hermione şi Ginny ajunseseră să îi antipatizeze sincer pe membrii familiei Delacour şi Ron se întoarse ţopăind supărat în camera sa, pentru aşi pune şosete asortate, iar Harry încercă săşi netezească părul.

Odată ce fură cu toţi consideraţi destul de dichisiţi, ieşiră în curtea însorită, pentru ai aştepta pe musafiri. Harry nu mai văzuse niciodată curtea atât de curată. Ceaunele ruginite şi cizmele vechi de cauciuc care erau de obicei pe treptele de lângă uşa din spate dispăruseră şi fuseseră înlocuite cu două

Tufe Tremurătoare noi, aşezate în ghivece mari, deo parte şi de alta a uşii. Deşi nu bătea deloc vântul, frunzele se unduiau uşor, generând un efect plăcut de adiere. Găinile fuseseră închise în coteţ, peluza fusese greblată, iar plantele din grădina din apropiere fuseseră tunse, curăţate şi în general aranjate, deşi lui Harry, căruia îi plăcea mai mult când era sălbatică, i se păru destul de pustie fără contingentul obişnuit de pitici neastâmpăraţi.

Pierduse numărul armatei de vrăji de protecţie care fuseseră aruncate asupra Vizuinei de către Ordin şi minister, tot ce ştia era că nimeni nu mai putea să vină direct acolo prin mijloace magice. Drept urmare, domnul Weasley se dusese să îi întâmpine pe membrii familiei Delacour în vârful unui deal din apropiere, unde aveau să sosească întrun Portal.

Primul semn al venirii lor fu un hohot de râs foarte ascuţit, dovedit a fi al domnului Weasley, care apăru în poartă câteva clipe mai târziu, încărcat cu bagaje şi deschizândui calea unei femei frumoase, blonde, îmbrăcate cu haine verzi de culoarea frunzei, care nu putea fi decât mama lui Fleur.

— Maman! strigă Fleur, fugind să o îmbrăţişeze. Papa!

Monsieur Delacour nu era nici pe departe la fel de chipeş pe cât era soţia sa de frumoasă, avea cu un cap mai puţin şi era extrem de dolofan, cu o barbă

neagră, mică şi ascuţită. Cu toate acestea, părea un om binevoitor. Se apropie de doamna Weasley cu nişte sărituri mici, încălţat cu cizme cu toc înalt, sărutândo de două ori pe fiecare obraz şi zăpăcindo.

— Vaţi derrranjat prea mult, spuse el cu o voce joasă. Fleurrr nea spus că aţi muncit încontinuu.

— Vai, e o nimica toată, o nimica toată! ciripi doamna Weasley. O plăcere!

Ron se descărcă dândui un şut unui pitic care se iţise din spatele unei Tufe Tremurătoare.

— Stimată doamnă! spuse monsieur Delacour, zâmbind şi ţinând în continuare mâna doamnei Weasley între mâinile sale grăsuţe. Suntem deosebit de onoraţi de unirea apropiată a familiilorrr noastrrre! Daţimi voie să vo prezint pe soţia mea, Apolline.

Doamna Delacour se apropie parcă plutind şi se aplecă să o sărute şi ea pe doamna Weasley.

— Enchantée, spuse ea. Soţul dumneavoastrrră nea povestit nişte întâmplărrri atât de amuzante!

Domnul Weasley râse ca un nebun, dar doamna Weasley îi aruncă o privire care îl reduse instantaneu la tăcere, făcândul să adopte o expresie potrivită cuiva care veghea un prieten drag, aflat pe patul de moarte.

— Şi cred că aţi cunoscuto deja pe fiica noastră mai mică, Gabrrrielle!

spuse monsieur Delacour.

Gabrielle era Fleur în miniatură, avea unsprezece ani şi părul blond argintiu îi ajungea până la talie. Îi zâmbi larg doamnei Weasley şi o îmbrăţişă, apoi îi aruncă o privire radiantă lui Harry, fluturând din gene. Ginny îşi drese vocea cu subînţeles.

— Poftiţi înăuntru, vă rog! spuse doamna Weasley veselă şi îi conduse pe membrii familiei Delacour în casă, pe fundalul multor „Dar vă rog!”, „După

dumneavoastră!” şi „Nu aveţi pentru ce!”.

Cei din familia Delacour se dovediră cât de curând nişte oaspeţi harnici şi plăcuţi. Totul îi mulţumea şi erau dornici să ajute la pregătirile pentru nuntă.

Monsieur Delacour considera totul, de la planurile de repartizare a invitaţilor la pantofii domnişoarelor de onoare, ca fiind „charmant”. Madame Delacour era desăvârşită în vrăjile casnice şi curăţase cuptorul cum se cuvine întro clipită, iar Gabrielle mergea peste tot după sora ei, încercând so ajute cum putea mai bine, turuind în franceză.

Dezavantajul era că Vizuina nu fusese concepută pentru a adăposti atât de mulţi oameni. Domnul şi doamna Weasley dormeau acum în sufragerie, după ce rezistaseră protestelor lui monsieur şi madame Delacour şi insistaseră

ca aceştia să doarmă în dormitorul lor. Gabrielle dormea cu Fleur în fosta cameră a lui Percy, iar Bill avea să împartă camera cu Charlie, cavalerul său de onoare, când avea să se întoarcă din România. Ocaziile de a face planuri împreună deveniră practic inexistente şi, de disperare, Harry, Ron şi Hermione se oferiră voluntari să hrănească găinile doar pentru a scăpa din casa supraaglomerată.

— Şi tot nu ne lasă în pace! se răsti Ron, în timp ce a doua încercare de a se întâlni toţi în curte eşuă din cauza doamnei Weasley, care apăru cu un coş

mare de rufe în braţe.

— A, aţi dat de mâncare la găini, ce bine, strigă ea, apropiinduse de ei.

Mai bine leam închide acum, înainte să vină oamenii mâine… să ridice cortul

pentru nuntă, explică ea, făcând o pauză, pentru a se sprijini de coteţ. Părea că

ajunsese la capătul puterilor. Corturile Magice ale lui Millamant… sunt foarte bune. O săi însoţească Bill… ar fi mai bine să stai în casă cât sunt aici, Harry.

Recunosc că toate vrăjile astea de protecţie complică foarte mult organizarea unei nunţi.

— Îmi pare rău, spuse Harry cu umilinţă.

— A, fii serios, dragul meu! spuse numaidecât doamna Weasley. Nu voiam să spun că… până la urmă, siguranţa ta este cea mai importantă! De fapt, Harry, chiar voiam să te întreb cum ai vrea să îţi sărbătoreşti ziua de naştere. Împlineşti şaptesprezece ani, este o zi importantă…

— Nu vreau nimic special, spuse Harry repede, imaginânduşi deranjul în plus pe care lar fi pricinuit. Sincer, doamnă Weasley, o cină obişnuită ar fi mai mult decât de ajuns… este chiar ziua de dinaintea nunţii…

— A, păi, dacă eşti sigur, dragul meu… săi invit pe Remus şi pe Tonks, nui aşa? Şi pe Hagrid…

— Ar fi grozav, spuse Harry. Dar vă rog să nu vă deranjaţi prea tare.

— Nici un deranj, nici un deranj… nici nu se pune problema…

Se uită la el îndelung, cercetător, apoi zâmbi cu tristeţe, se îndreptă de spate şi se îndepărtă. Harry o privi fluturânduşi bagheta în apropierea sforii de rufe, făcând rufele umede să se ridice în aer şi să se agaţe singure, şi simţi dintrodată un val de remuşcare pentru toate greutăţile şi durerea pe care i le provoca.

Capitolul VII.

Testamentul lui Albus Dumbledore.

Mergea dea lungul unui drum de munte învăluit în lumina rece şi albăstruie a răsăritului. Mult mai jos se vedea umbra unui orăşel înconjurat de ceaţă. Oare cel pe care îl căuta era acolo? Bărbatul de care avea atât de mare nevoie încât nu putea să se mai gândească la altceva, bărbatul care avea răspunsul, răspunsul pentru problema sa…

— Hei, trezeştete!

Harry deschise ochii. Încă era întins pe patul suprapus din camera murdară de la mansardă a lui Ron. Soarele încă nu răsărise şi camera era întunecată. Pigwidgeon dormea dusă, cu capul sub aripioară. Pe Harry îl ustura cicatricea de pe frunte.

— Vorbeai în somn.

— Da?

— Da. „Gregorovitch”. Tot repetai „Gregorovitch”.

Harry nuşi pusese ochelarii, iar chipul lui Ron i se părea puţin neclar.

— Cine e Gregorovitch?

— Eu de unde să ştiu? Tu îi spuneai numele.

Harry îşi masă cicatricea şi începu să se gândească. Avea ideea vagă că

mai auzise numele acesta, dar nu îşi putea aminti unde.

— Cred că îl caută CapdeMort.

— Bietul om, spuse Ron cu patimă.

Harry se ridică în capul oaselor, masânduşi în continuare cicatricea –

acum se trezise dea binelea. Încercă să îşi aducă aminte exact ce văzuse în vis, dar nu îşi aminti decât un orizont muntos şi silueta unui sat la poalele unei văi adânci.

— Cred că a plecat din ţară.

— Cine, Gregorovitch?

— CapdeMort. Cred că este undeva în străinătate, îl caută pe Gregorovitch. Nu părea să fie un loc din Marea Britanie

— Crezi că poţi să vezi din nou în mintea lui?

Ron părea îngrijorat.

— Te rog, nui spune Hermionei, îl rugă Harry. Deşi chiar numi dau seama cum se aşteaptă să mă opresc să mai văd lucruri în vis…

Se uită în sus, la colivia lui Pigwidgeon, gândinduse… de ce îi era familiar numele „Gregorovitch”?

— Cred, spuse el încet, că are legătură cu vâjthaţul. E o legătură, dar nu pot sămi dau seama care anume.

— Cu vâjthaţul? întrebă Ron. Sigur nu te gândeşti la Gorgovitch?

— La cine?

— Dragomir Gorgovitch, înaintaş, a fost transferat la Tunurile din Chudley pentru o sumă record, acum doi ani. Deţine recordul pentru cele mai multe baloane scăpate întrun sezon.

— Nu, spuse Harry. Sigur nu mă gândesc la Gorgovitch.

— Şi eu încerc să nu mă gândesc prea des, spuse Ron. Păi, la mulţi ani!

— Uau… aşa e, am uitat! Am împlinit şaptesprezece ani!

Harry înşfăcă bagheta de lângă pat, o îndreptă către biroul plin de lucruri pe care îşi lăsase ochelarii şi zise: „Accio Ochelari!”.

Deşi erau cam la un metru depărtare, simţi o mare satisfacţie să îi vadă

zburând spre el, cel puţin până când îl loviră în ochi.

— Elegant, nu glumă, pufni Ron.

Bucurânduse că îi fusese anulat Identificatorul, Harry făcu lucrurile lui Ron să zboare prin cameră, trezindo pe Pigwidgeon şi făcândo să ţopăie entuziasmată prin colivie.

Harry încercă de asemenea să îşi lege şireturile de la adidaşi cu ajutorul magiei (după aceea, îi luă câteva minute numai ca să desfacă nodul) şi, doar de plăcere, prefăcu robele portocalii din afişele lui Ron cu Tunurile din Chudley în unele deun albastru aprins.

— Eu miaş închide şliţul cu mâna, dacă aş fi în locul tău, îl sfătui Ron pe Harry şi începu să râdă când Harry verifică imediat dacă se închisese la pantaloni. Uite cadoul. Desfăl aici, mai bine să nul vadă mama. O carte?

spuse Harry, luând în mână pachetul dreptunghiular. Puţin cam departe de tradiţie, nu?

— Nu e o carte obişnuită, spuse Ron. E aur pur: Douăsprezece metode garantate pentru a fermeca vrăjitoarele. Explică tot ce trebuie să ştii despre fete. Dacă aş fi avuto anul trecut, aş fi ştiut exact cum să scap de Lavender şi

cum să mă descurc cu… mă rog. Fred şi George miau dat un exemplar şi am învăţat o grămadă de lucruri. No săţi vină să crezi şi să ştii că nu e doar despre vrăjile cu bagheta.

Când ajunseră în bucătărie, găsiră pe masă un morman de cadouri care îl aşteptau pe Harry. Bill şi monsieur Delacour terminau de mâncat şi doamna Weasley vorbea cu ei, prăjind în acelaşi timp ceva în tigaie.

— Arthur ma rugat să îţi urez „La mulţi ani”, Harry, spuse doamna Weasley, zâmbindui larg. A trebuit să plece mai devreme la serviciu, dar va veni la timp pentru cină. Cadoul nostru este cel de deasupra.

Harry se aşeză, luă pacheţelul pătrăţos pe care il indicase doamna Weasley şi îl desfăcu. Înăuntru era un ceas foarte asemănător cu cel pe care doamna şi domnul Weasley il făcuseră cadou lui Ron când împlinise şaptesprezece ani – auriu, cu stele care se învârteau în jurul cadranului, în locul limbilor obişnuite.

— Este o tradiţie săi dai unui vrăjitor un ceas atunci când devine major, spuse doamna Weasley, privindul nerăbdătoare de lângă aragaz. Mă tem că

acesta nu este nou cum era al lui Ron, a fost de fapt al fratelui meu, Fabian, şi el nu prea avea grijă de lucrurile lui, este un pic zgâriat pe spate, dar…

Lăsă fraza neterminată, pentru că Harry se ridicase deja şi o îmbrăţişase.

Încercă săi transmită prin această îmbrăţişare multe lucruri nespuse şi poate că ea le înţelese, pentru că îl atinse stingherită pe obraz când el îi dădu drumul, apoi îşi flutură bagheta destul de neîndemânatică, răsturnând jumătate din costiţa afumată din tigaie direct pe podea.

— La mulţi ani, Harry! spuse Hermione, intrând grăbită în bucătărie şi punând cadoul ei peste celelalte. Nu este cine ştie ce, dar sper să îţi placă. Tu ce iai luat? îl întrebă ea pe Ron, care păru să nu o audă.

— Hai, deschide cadoul de la Hermione! zise Ron.

Îi cumpărase un Tradar nou. Celelalte pachete conţineau un aparat de ras fermecat, de la Bill şi Fleur. („Da, acesta îţi va oferrri cel mai bun bărrrberrrit posibil”, îl asigură monsieur Delacour, „darrr trrrebuie să îi spui clarrr ce vrrrei… pentrrru că altfel, sarrr putea să te trrrezeşti că ai mult mai puţin părrr decât ţiai dorrri…”), dulciuri de la familia Delacour şi o cutie enormă cu ultimele produse Weasley BingBong din partea lui Fred şi George.

Harry, Ron şi Hermione nu mai rămaseră la masă, dat fiindcă nu mai era deloc spaţiu în bucătărie odată cu sosirea lui madame Delacour, Fleur şi Gabrielle.

— Îţi împachetez eu astea, spuse Hermione veselă, luândui lui Harry cadourile din braţe, în timp ce toţi trei se duceau înapoi la etaj. Aproape că am terminat, mai aştept doar să iasă de la spălat ultimele perechi de pantaloni Ron…

Bolboroseala lui Ron fu întreruptă de o uşă care se deschise pe holul de la etajul unu.

— Harry. Poţi să vii puţin?

Era Ginny. Ron se opri brusc, dar Hermione îl apucă de cot şi îl trase în sus pe scări. Harry o urmă neliniştit pe Ginny în camera ei.

Nu mai intrase niciodată acolo. Era mică, dar luminoasă. Pe un perete era un afiş mare cu formaţia vrăjitorească „Surorile Stranii” şi pe celălalt era o poză cu Gwenog Jones, căpitanul echipei de vâjthaţ a vrăjitoarelor „Harpiile din Holyhead”. Biroul se afla în faţa unei ferestre deschise care dădea spre livada unde el şi Ginny jucaseră odată vâjthaţ la dublu contra lui Ron şi a Hermione şi unde acum se afla un cort mare sidefiu. Steagul auriu din vârf era la acelaşi nivel cu fereastra lui Ginny. Ginny se uită în sus, privindul pe Harry în ochi, trase aer în piept şi zise:

— La mulţi ani!

— Da… mersi.

Se uita lung la el; lui însă îi era greu să o privească, era ca şi când sar fi uitat direct la o lumină foarte puternică.

— E frumoasă priveliştea, spuse el încet, arătând spre fereastră.

Ginny ignoră aceste cuvinte şi Harry nu putu să o condamne.

— Nu am ştiut ce săţi iau cadou, spuse ea.

— Nu era nevoie să îmi iei nimic.

Făcu abstracţie şi de replica aceasta.

— Nu am ştiut ce ţiar fi mai de folos. Trebuia să fie mic, pentru că altfel nu ai fi putut săl iei cu tine.

Îndrăzni să se uite la ea. Nu avea lacrimi în ochi, acesta era unul din numeroasele lucruri minunate la Ginny, rareori plângea. Lui Harry îi trecuse câteodată prin minte că poate o întărise faptul că avea şase fraţi. Făcu un pas spre el, venind mai aproape.

— Aşa că mam gândit săţi dau ceva care săţi aducă aminte de mine, ştii tu, dacă te întâlneşti cu vreo Veela cât o să fii plecat pe unde teoi duce.

— Sincer să fiu, cred că ocaziile de ieşit cu fete la întâlniri vor fi destul de rare. — Iată şi vestea bună pe care o aşteptam, şopti ea, şi în clipa următoare, îl sărută aşa cum nu îl mai sărutase niciodată până atunci, iar Harry o sărută

şi el.

Era o uitare divină, mai bună decât orice whiskyfoc; ea era singurul lucru real de pe lume: Ginny, în braţele lui – o mână o avea pe spatele ei şi cealaltă în părul ei lung, cu un miros dulceag…

Uşa se deschise brusc la perete în spatele lor şi cei doi se depărtară

instantaneu.

— A, spuse Ron ostentativ. Scuze.

— Ron!

Hermione se afla exact în spatele lui, cu răsuflarea tăiată. Se lăsă o tăcere apăsătoare, apoi Ginny spuse cu o voce slabă şi monotonă:

— Atunci, la mulţi ani, Harry.

Ron avea urechile roşii ca focul, iar Hermione părea neliniştită.

Harry voia să le trântească amândorura uşa în nas, dar simţea că, odată

ce deschiseseră uşa, o pală de vânt rece intrase în cameră şi clipa de fericire se spărsese ca un balon de săpun. Toate motivele pentru care pusese capăt relaţiei cu Ginny, pentru a fi cât mai departe de ea, păreau să se fi strecurat înapoi în cameră odată cu venirea lui Ron şi orice urmă de minunată uitare dispăruse cu desăvârşire.

Se uită la Ginny, dorind să spună ceva, deşi abia dacă ştia ce, însă ea se întorsese cu spatele la el. Harry se gândi că poate era una dintre puţinele daţi când cedase, lăsânduse în voia lacrimilor. Nu avea cum să o liniştească de faţă

cu Ron.

— Ne vedem mai târziu, spuse el şi ieşi din cameră după Ron şi Hermione.

Ron coborî cu paşi mari la parter, trecu prin bucătăria încă aglomerată şi ieşi în curte; Harry ţinu pasul cu el în tot acest timp, iar Hermione mergea repede în urma lor, arătând speriată.

Odată ajunşi pe peluza proaspăt tunsă, unde era linişte, Ron începu să

ţipe la Harry:

— Iai dat papucii. Acum ce vrei, so dai iar peste cap?

— Nu o dau deloc peste cap, spuse Harry, în timp ce Hermione îi ajunse din urmă.

— Ron…

Dar Ron ridică mâna, făcândui semn să tacă.

— A fost dărâmată când teai despărţit de ea…

— Şi eu la fel. Ştii de ce am făcuto, nu a fost pentru că am vrut.

— Da, dar acum te apuci să o săruţi şi o săşi facă din nou speranţe…

— Nu e proastă, ştie că nu putem fi împreună, nu se aşteaptă să… să

ajungem să ne căsătorim la un moment dat sau…

Când rosti aceste cuvinte, lui Harry îi apăru în minte imaginea clară a lui Ginny îmbrăcată în rochie albă, căsătorinduse cu un străin înalt, antipatic şi lipsit de chip.

Întro clipă, avu o străfulgerare: viitorul ei era deschis şi fără piedici, în timp ce viitorul lui… nu putea să vadă nimic altceva în afară lui CapdeMort.

— Dacă o pipăi tot timpul cu prima ocazie pe care…

— Nu o să se mai întâmple, spuse Harry cu fermitate.

Cerul era complet senin, dar lui i se părea că soarele intrase în nori.

— În ordine?

Ron părea pe jumătate supărat, pe jumătate ruşinat; se legănă în faţă şi în spate pentru o clipă şi apoi spuse:

— În ordine atunci, e… da.

Ginny nu mai încercă să rămână între patru ochi cu Harry în ziua aceea şi nu făcu şi nu zise nimic care să sugereze că în cameră avusese loc ceva mai mult decât o discuţie politicoasă. Cu toate astea, sosirea lui Charlie veni ca o uşurare pentru Harry. Avu ocazia de aşi schimba gândurile, văzândo pe doamna Weasley cum îl obligă pe Charlie să se aşeze, ridicânduşi bagheta

ameninţător şi anunţând că era momentul să fie tuns cum se cuvine. Dat fiind că cina în cinstea lui Harry ar fi fost imposibil de ţinut în bucătăria Vizuinii chiar şi înainte de sosirea lui Charlie, Lupin, Tonks şi Hagrid, mai multe mese fură puse cap la cap în grădină. Fred şi George vrăjiră nişte felinare mov, decorate cu numărul 17 mare, să plutească deasupra musafirilor. Mulţumită

îngrijirilor doamnei Weasley, rana lui George era perfect curată, dar Harry nu se obişnuise încă să vadă gaura neagră din capul lui, în ciuda numeroaselor glume ale gemenilor pe marginea acestui subiect.

Hermione făcu să ţâşnească panglici mov şi aurii din vârful baghetei ei, lăsândule să se aranjeze artistic peste copaci şi tufişuri.

— Drăguţ, spuse Ron, în timp ce, cu o ultimă mişcare de baghetă, Hermione transformă frunzele mărului sălbatic în unele aurii. Chiar te pricepi la lucruri din astea.

— Mulţumesc, Ron! spuse Hermione, părând mulţumită, dar şi puţin derutată.

Harry se întoarse cu spatele, zâmbind în sinea lui. Ceva îi spunea că va găsi un capitol despre complimente când va avea timp să frunzărească

exemplarul său din Douăsprezece metode garantate pentru a fermeca vrăjitoarele; întâlni privirea lui Ginny şi îi zâmbi, înainte de aşi aminti de promisiunea pe care io făcuse lui Ron, aşa că începu brusc să discute cu monsieur Delacour.

— Daţivă la o parte, daţivă la o parte! ciripi doamna Weasley, intrând pe poartă cu ceea ce părea a fi o hoţoaică uriaşă, de mărimea unei mingi de plajă, care plutea în faţa ei.

Câteva clipe mai târziu, Harry îşi dădu seama că era tortul său, pe care doamna Weasley, cu ajutorul baghetei, îl făcea să zboare, în loc să rişte să îl care, păşind pe pământul neuniform.

Când tortul ateriză în sfârşit în mijlocul mesei, Harry spuse:

— Arată extraordinar, doamnă Weasley.

— Ah, e o nimica toată, dragul meu, spuse ea cu afecţiune.

Ron îi făcu semn lui Harry din spatele ei, aprobând şi formând din buze cuvintele: „Frumos”.

La ora şapte, sosiseră toţi oaspeţii, conduşi imediat în casă de către Fred şi George, care îi aşteptaseră la capătul drumului. Hagrid marcase ocazia purtând cel mai bun şi mai îngrozitor costum al său, cel brun şi păros. Deşi Lupin zâmbi când dădu mâna cu el, Harry avu senzaţia că părea destul de nefericit. Era extrem de ciudat: Tonks stătea lângă el şi părea să radieze pur şi simplu de fericire.

— La mulţi ani, Harry! spuse ea, îmbrăţişândul călduros.

— Măi să fie, şaptesprezece ani! zise Hagrid, primind de la Fred un pahar cu vin de mărimea unei găleţi. Şase ani în cap din ziua în care neam cunoscut, Harry, mai ţii minte?

— Vag, spuse Harry, zâmbindui. Nu cumva ai dărâmat uşa de la intrare, lai pricopsit pe Dudley cu o coadă de porc şi miai spus că eram vrăjitor?

— Ei, nu mai ţin minte toate detaliile, râse Hagrid. Totui bine, Ron, Hermione?

— Suntem bine, spuse Hermione. Dar tu?

— Ei, nu rău. Am fost ocupat, avem nişte unicorni nou născuţi, o să vii arăt când vă întoarceţi… Harry evită să întâlnească privirile lui Ron şi Hermione, în timp ce Hagrid se căută în buzunar. Poftim, Harry, nam ştiut ce săţi iau, dar după aia miam adus aminte de asta.

Scoase o punguţă cu şnur lung, destul de păroasă, menită în mod evident a fi purtată la gât.

— E din moleschin. Poţi să ascunzi orice vrei în ea şi nimeni în afară de proprietar nu le mai poate scoate. Sunt foarte rare.

— Mersi, Hagrid!

— Cu plăcere, spuse Hagrid, fluturând o mână cât un capac de tomberon. Uitel pe Charlie! Dintotdeauna mia plăcut de el – hei, Charlie!

Charlie se apropie, trecânduşi mâna oarecum cu părere de rău peste noua tunsoare extrem de scurtă. Era mai scund decât Ron, îndesat, cu multe arsuri şi zgârieturi pe braţele sale musculoase.

— Salut, Hagrid, ce mai faci?

— Tot vreau săţi scriu de o grămadă de vreme. Ce mai face Norbert?

— Norbert? râse Charlie. Creasta Norvegiană? Acum îi spunem Norberta.

— Cum – Norbert e fată?

— O, da, spuse Charlie.

— Dar cum poţi săţi dai seama? întrebă Hermione.

— Femelele sunt mult mai agresive, spuse Charlie.

Se uită peste umăr şi coborî vocea:

— Aş vrea ca tata să ajungă mai repede. Mama e din ce în ce mai îngrijorată.

Se uitară cu toţii la doamna Weasley. Aceasta încerca să discute cu madame Delacour, însă se tot uita înspre poartă.

— Cred că ar fi mai bine să începem fără Arthur, le strigă ea celor din grădină, câteva clipe mai târziu. Trebuie să fi fost reţinut la… Ah!

Îl văzură toţi în acelaşi timp: o dâră de lumină care se opri din zbor în grădină, aterizând pe masă, unde luă forma unei nevăstuici argintii, ridicată pe picioarele din spate şi vorbind cu vocea domnului Weasley:

— Vin cu ministrul Magiei.

Patronusul se dizolvă în aer, lăsândui pe membrii familiei lui Fleur privind uimiţi spre locul în care dispăruse.

— Nu ar trebui să fim aici, spuse Lupin numaidecât. Harry îmi pare rău –

o săţi explic cu altă ocazie…

O apucă pe Tonks de încheietură şi o trase după el, ajunseră la gard, săriră şi dispărură din câmpul vizual al celorlalţi. Doamna Weasley părea foarte derutată.

— Cu ministrul – dar de ce? Nu înţeleg…

Dar nu mai fu timp să discute despre asta; o clipă mai târziu, domnul Weasley apăru din senin la poartă, însoţit de Rufus Scrimgeour, care era uşor de recunoscut după coama de păr grizonat. Cei doi nouveniţi traversară

grădina cu paşi mari, îndreptânduse spre masa luminată de felinare, unde toţi stăteau tăcuţi şi îi priveau cum se apropiau. Când Scrimgeour ajunse în zona luminată de felinare, Harry observă că părea mult mai îmbătrânit decât ultima dată când îl văzuse, era costeliv şi posomorât.

— Îmi pare rău că vă deranjez, spuse Scrimgeour, şchiopătând până în dreptul mesei. Mai ales că văd că întrerup o petrecere.

Ochii îi poposiră pentru o clipă asupra uriaşei hoţoaice aurii.

— La mulţi ani!

— Mulţumesc, spuse Harry.

— Aş vrea să vorbesc cu tine, continuă Scrimgeour. Şi cu domnul Ronald Weasley, şi cu domnişoara Hermione Granger.

— Cu noi? întrebă Ron surprins. De ce şi cu noi?

— Vă voi spune când vom fi întrun loc mai retras, răspunse Scrimgeour.

Există un astfel de loc? îl întrebă el pe domnul Weasley.

— Desigur, răspunse acesta, un pic neliniştit. Ăă… în sufragerie, de ce nu mergeţi în sufragerie?

— Poţi să ne conduci tu? îl rugă Scrimgeour pe Ron. Nu mai este nevoie să ne însoţeşti, Arthur.

Harry îl văzu pe domnul Weasley schimbând o privire îngrijorată cu doamna Weasley, în timp ce el, Ron şi Hermione se ridicară. În timp ce îl conduceau înspre casă, Harry ştia că şi ceilalţi doi se gândeau la acelaşi lucru ca şi el: Scrimgeour trebuie să fi aflat că aveau de gând să renunţe la şcoală.

Scrimgeour nu spuse nimic când trecură prin bucătăria dezordonată, în drum spre sufrageria Vizuinii. Cu toate că grădina fusese inundată de lumina caldă şi aurie a apusului, acolo era deja întuneric. În momentul în care intrară, Harry îşi îndreptă bagheta spre lămpile cu ulei, luminând camera micuţă, dar primitoare. Scrimgeour se aşeză pe fotoliul lăsat pe care stătea de obicei domnul Weasley, iar Harry, Ron şi Hermione se înghesuiră toţi trei pe canapea.

Odată aşezaţi, Scrimgeour deschise discuţia:

— Am câteva întrebări pentru voi şi cred că cel mai bine ar fi să discut cu fiecare pe rând. Vă rog pe voi doi – şi arătă spre Harry şi Hermione – să

aşteptaţi la etaj, voi începe cu Ronald.

— Nu mergem nicăieri, spuse Harry, în timp ce Hermione încuviinţă din cap cu fermitate. Puteţi vorbi cu toţi trei odată sau cu niciunul. Scrimgeour îi aruncă lui Harry o privire rece, cercetătoare. Harry avea senzaţia că ministrul se întreba dacă merita să deschidă ostilităţile de pe acum.

— Foarte bine, atunci, toţi odată, spuse el, ridicând din umeri şi dregânduşi glasul. După cum probabil ştiţi, am venit din cauza testamentului lui Albus Dumbledore.

Harry, Ron şi Hermione se uitară unii la alţii.

— Se pare că este o surpriză! Să înţeleg că nu ştiaţi că Dumbledore va lăsat ceva prin testament?

— Ăă… la toţi trei? spuse Ron. Şi mie şi Hermionei?

— Da, la toţi trei…

Dar Harry îl întrerupse.

— Dumbledore a murit de o lună şi ceva. De ce va luat atât de mult timp să ne daţi ce nea lăsat?

— Nu este evident? comentă Hermione, înainte ca Scrimgeour să poată

răspunde. Au vrut să examineze ce nea lăsat. Nu aveaţi dreptul să faceţi aşa ceva! spuse ea, cu vocea puţin tremurătoare.

— Bineînţeles că am avut, spuse Scrimgeour scurt. Decretul Confiscării Justificate îi acordă ministerului puterea de a reţine conţinutul unui testament.

— Legea aceea a fost creată pentru ai împiedica pe vrăjitori să lase moştenire obiecte întunecate, spuse Hermione, şi ministerul se presupune că ar trebui să aibă dovezi clare care să ateste că posesiunile decedatului sunt ilegale, înainte de a le confisca! Vreţi să spuneţi că aţi crezut că Dumbledore încerca să ne lase nişte obiecte blestemate?

— Intenţionezi cumva să urmezi o carieră în Drept Magic, domnişoară

Granger? întrebă Scrimgeour.

— Nu, răspunse Hermione. Sper să fac ceva bun în viaţă!

Ron râse. Scrimgeour îi aruncă o privire fulgerătoare şi apoi se uită la Harry, când acesta spuse:

— Deci până la urmă, aţi hotărât să ni le daţi? Nu aţi mai găsit nici un pretext ca să le mai ţineţi?

— Nu, ni le dau pentru că au expirat cele treizeci şi una de zile, spuse Hermione numaidecât. Nu pot ţine obiectele mai mult de atât, decât dacă pot dovedi că sunt periculoase. Nui aşa?

— Ronald, ai spune că ai fost apropiat de Dumbledore? întrebă

Scrimgeour, ignorândo pe Hermione.

Ron părea speriat.

— Eu? Nu chiar… Harry a fost cel care…

Ron se uită la Harry şi Hermione, dar, în aceeaşi clipă, o văzu pe Hermione cum încearcă săi spună din priviri: „Taci din gură în clipa asta”.

Însă răul fusese deja făcut: Scrimgeour arăta ca şi când ar fi auzit exact ce se aşteptase şi dorise să audă. Se aruncă asupra lui Ron ca un uliu asupra prăzii.

— Dacă nu ai fost foarte apropiat de Dumbledore, cum îţi explici faptul că tea amintit în testamentul lui? A făcut extrem de puţine menţionări speciale. Majoritatea lucrurilor sale – biblioteca personală, instrumentele magice şi alte efecte personale, lea lăsat Şcolii Hogwarts. De ce crezi că ai fost ales tocmai tu?

— Nu… ştiu, zise Ron. Nu… când spun că nu am fost apropiaţi… Adică, cred că ma plăcut…

— Nu fi modest, Ron, îi sări Hermione în ajutor. Îi erai foarte drag lui Dumbledore.

Din punctul de vedere al lui Harry, era o interpretare mai mult decât relativă a adevărului – din câte ştia el, Ron şi Dumbledore nu vorbiseră

niciodată între patru ochi şi se întâlniseră de prea puţine ori. Cu toate acestea, Scrimgeour nu părea să o asculte. Vârî mâna în interiorul pelerinei şi scoase o pungă cu un şnur, mult mai mare decât cea pe care io dăduse Hagrid lui Harry. Scoase un pergament din ea, îl desfăşură şi citi cu voce tare.

— Cel din urmă testament şi ultimele dorinţe ale lui Albus Percival Wulfric Brian Dumbledore”… da, aici este… „lui Ronald Bilius Weasley îi las Deluminatorul, cu speranţa că se va gândi la mine când îl va folosi.”

Scrimgeour scoase din pungă un obiect pe care Harry îl mai văzuse în trecut: semăna cu o brichetă argintie, dar ştia că avea puterea de a absorbi lumina dintrun loc şi de a o aduce înapoi dintro singură mişcare.

Scrimgeour se aplecă în faţă şi îi dădu Deluminatorul lui Ron, care îl luă

şi îl învârti în mână, părând uluit.

— Este un obiect valoros, spuse Scrimgeour, urmărindul pe Ron. Ar putea fi chiar unic. În mod sigur este creat de Dumbledore. De ce crezi că ţiar fi lăsat un obiect atât de rar?

Ron clătină din cap, năucit.

— Dumbledore trebuie să fi avut mii de elevi, insistă Scrimgeour. Şi totuşi, singurii pe care ia amintit în testament sunteţi voi trei. De ce oare? La ce crezi că sa gândit că vei folosi Deluminatorul, domnule Weasley?

— Să sting luminile, bănuiesc, murmură Ron. Ce altceva aş putea face cu el?

Fu limpede că Scrimgeour nu avea nici o sugestie. După ce îl privi pe Ron cu ochii mijiţi pentru câteva clipe, se întoarse la testamentul lui Dumbledore.

— Domnişoarei Hermione Jean Granger îi las exemplarul meu din cartea Poveştile bardului Beedle, cu speranţa că îl va găsi interesant şi instructiv.”

Scrimgeour scoase o cărticică din pungă, care arăta ca exemplarul vechi Secretele magiei celei mai întunecate, din camera lui Ron. Avea coperta pătată

şi cojită în unele locuri. Hermione o luă de la Scrimgeour fără să spună nimic.

Ţinu cartea în poală şi se uită la ea. Harry observă că titlul era scris în rune –

nu învăţase niciodată cum să le citească. Văzu cum Hermionei îi căzu o lacrimă

pe simbolurile gravate.

— Domnişoară Granger, de ce crezi că Dumbledore ţia lăsat această

carte? întrebă Scrimgeour.

— Ştia… ştia că îmi plac cărţile, spuse Hermione răguşită, ştergânduse cu mâneca la ochi.

— Dar de ce tocmai această carte?

— Nu ştiu. Probabil că sa gândit că îmi va plăcea.

— Ai discutat vreodată cu Dumbledore despre coduri sau despre alte mijloace de a transmite mesaje secrete?

— Nu, spuse Hermione, ştergânduse în continuare la ochi. Şi dacă

ministerul nu a găsit nici un cod secret în această carte în treizeci şi una de zile, mă îndoiesc că voi reuşi eu.

Îşi înăbuşi un icnet. Stăteau atât de înghesuiţi, încât lui Ron îi fu greu să

îşi elibereze mâna ca să o pună în jurul umerilor Hermionei.

Scrimgeour se întoarse la testament.

— Lui Harry James Potter”, citi el – iar lui Harry i se făcu brusc stomacul ghem de emoţie , „îi las hoţoaica pe care a prinso în primul său meci de vâjthaţ la Hogwarts, să îi aducă aminte de răsplăţile perseverenţei şi priceperii.”

Scrimgeour scoase mingiuţa aurie de mărimea unei nuci, care abia flutura din aripile argintii, iar Harry nu se putu abţine să nu simtă că

deznodământul arăta oarecum nereuşit.

— De ce ţia lăsat Dumbledore această hoţoaică? întrebă Scrimgeour.

— Nam idee, spuse Harry. Din motivele pe care tocmai leaţi citit, bănuiesc… să îmi aducă aminte de răsplăţile pe care le poţi obţine dacă…

perseverezi şi ce era mai departe.

— Atunci… crezi că este doar un fel de suvenir?

— Bănuiesc că da, spuse Harry. Ce altceva ar putea să fie?

— Întrebările le pun eu, îl atenţionă Scrimgeour, apropiinduşi puţin fotoliul de canapea. Afară se înserase şi cortul care se vedea pe geam era semeţ, semăna cu o fantomă, deasupra gardului viu.

— Am observat că tortul tău are forma unei hoţoaice, îi spuse Scrimgeour lui Harry. De ce?

Hermione râse dispreţuitor.

— A… doar no avea cumva legătură cu faptul că Harry este un căutător strălucit, ar fi prea evident, spuse ea. Sigur trebuie să fie vreun mesaj secret de la Dumbledore, ascuns în glazură!

— Nu cred că este ceva ascuns în glazură, spuse Scrimgeour, dar hoţoaica ar putea fi o ascunzătoare foarte bună pentru un obiect mic. Sunt sigur că ştiţi de ce, nui aşa?

Harry ridică din umeri, dar răspunse Hermione în locul lui. Harry se gândi că era atât de obişnuită să răspundă corect la întrebări, încât nu se putuse abţine.

— Pentru că hoţoaicele păstrează amintirea pielii, spuse ea.

— Poftim? se mirară Harry şi Ron întrun glas, căci amândoi aveau o părere destul de proastă despre cunoştinţele Hermionei în materie de vâjthaţ.

— Exact, spuse Scrimgeour. Hoţoaica nu este atinsă de pielea nimănui înainte de a fi eliberată, nici măcar de fabricant, care poartă mănuşi. Este fermecată în aşa fel încât să poată identifica prima persoană care a atinso, în cazul contestării unei prinderi. Hoţoaica – şi ridică mingiuţa aurie – îşi aminteşte atingerea ta, Potter. Bănuiesc că Dumbledore, care era un magician extrem de priceput, indiferent de ce defecte o fi avut, sar putea să fi vrăjit această hoţoaică în aşa fel încât să nu o poţi deschide decât tu. Lui Harry îi bătea inima mai repede ca niciodată. Era convins că Scrimgeour avea dreptate.

Cum ar fi putut evita să o ia cu mâna goală în faţa ministrului?

— Nu spui nimic, zise Scrimgeour. Poate că ştii deja ce conţine hoţoaica…?

— Nu ştiu, spuse Harry, întrebânduse în continuare cum să pară că

atinge hoţoaica fără să o facă în realitate. Voia să fi ştiut Legilimanţie, să fi fost expert, ca săi poată citi gândurile Hermionei. Aproape că auzea cum i se învârteau rotiţele în cap.

— Iao, spuse Scrimgeour încet.

Harry întâlni ochii galbeni ai ministrului şi ştiu că nu avea de ales, că

trebuia să o facă. Întinse mâna şi Scrimgeour se aplecă din nou în faţă, punând încet hoţoaica direct în palma lui Harry.

Nu se întâmplă nimic. Când Harry strânse degetele în jurul hoţoaicei, aripile fluturară obosite şi se opriră. Scrimgeour, Ron şi Hermione continuau să

se uite avid la mingiuţa acoperită acum parţial, de parcă încă ar fi sperat că

avea să se transforme în vreun fel.

— Foarte spectaculos, spuse Harry calm.

Ron şi Hermione râseră.

— Atunci, asta este tot? întrebă Hermione, dând să se ridice de pe canapea.

— Ar mai fi ceva, spuse Scrimgeour, care acum părea prost dispus.

Dumbledore ţia mai lăsat ceva, Potter.

— Ce anume? spuse Harry, revenindui entuziasmul.

Scrimgeour nu se mai obosi să citească din testament de data aceasta.

— Sabia lui Godric Cercetaş, spuse el.

Hermione şi Ron încremeniră. Harry se uită în jur, după mânerul încrustat cu rubine, dar Scrimgeour nu scoase sabia din punga de piele, care părea oricum prea mică pentru ca aceasta să se afle acolo.

— Păi, unde este? întrebă Harry suspicios.

— Din păcate, spuse Scrimgeour, sabia nu îi aparţinea lui Dumbledore, ca să o poată da mai departe. Sabia lui Godric Cercetaş este un artefact istoric foarte important şi, drept urmare, îi aparţine…

— Îi aparţine lui Harry! spuse Hermione cu patimă. La ales pe el, el a fost cel care a găsito, a ieşit din Jobenul Magic şi a venit la el…

— Conform unor surse istorice de încredere, sabia îi poate apărea oricărui Cercetaş merituos, spuse Scrimgeour. Asta nu înseamnă că este proprietatea exclusivă a domnului Potter, indiferent de ce a hotărât Dumbledore. Scrimgeour îşi scarpină obrazul ras neuniform, cercetândul pe Harry. De ce crezi că…?

— Dumbledore a vrut sămi dea mie sabia? întrebă Harry, străduinduse să nu îşi piardă cumpătul. Poate că sa gândit că ar arăta bine la mine pe perete.

— Nu este o glumă, Potter! mormăi Scrimgeour. Ţia lăsato cumva pentru că sa gândit că doar sabia lui Godric Cercetaş îl poate învinge pe Moştenitorul lui Viperin? A vrut să o ai pentru că avea credinţa, ca mulţi alţii, că tu eşti cel menit să îl distrugă pe CelCeNuTrebuieNumit?

— Este o teorie interesantă, spuse Harry. A mai încercat cineva să îl străpungă cu o sabie pe CapdeMort? Poate că ministerul ar trebui să

desemneze nişte oameni să facă asta, în loc să îşi piardă timpul demontând Deluminatoare sau acoperind evadări din Azkaban. Deci asta aţi făcut, domnule ministru, închis în biroul dumneavoastră? Aţi încercat să deschideţi o hoţoaică? Oamenii mor, era să fiu şi eu unul dintre ei, CapdeMort ma urmărit peste trei comitate, la omorât pe OchiNebun Moody, dar ministerul nu spune nimic despre toate astea, nu? Şi acum, vă aşteptaţi să cooperăm cu dumneavoastră?

— Întreci măsura! strigă Scrimgeour, ridicânduse.

Harry sări şi el în picioare. Scrimgeour şchiopătă spre Harry şi îl împunse cu putere în piept cu vârful baghetei, făcând o gaură în tricoul lui Harry, ca şi când lar fi ars cu ţigara.

— Hei! spuse Ron, sărind în picioare şi ridicânduşi bagheta, dar Harry îl opri. — Nu! Vrei să aibă un pretext să ne aresteze?

— Ţiai amintit că nu mai eşti la şcoală, nu? Spuse Scrimgeour, respirând sacadat în faţa lui Harry. Ţiai adus aminte că eu nu sunt Dumbledore, care îţi ierta obrăzniciile şi insubordonarea? Nai decât să porţi cicatricea asta ca pe o coroană, Potter, dar nu este de datoria unui băiat de şaptesprezece ani să îmi spună cum sămi fac meseria! A sosit timpul să înveţi ce înseamnă respectul!

— A sosit vremea să meritaţi să fiţi respectat, spuse Harry.

Podeaua se cutremură, se auzi un zgomot de paşi în fugă, apoi uşa de la sufragerie se deschise de perete, iar domnul şi doamna Weasley intrară în fugă.

— Ni… ni sa părut că am auzit… începu domnul Weasley, părând foarte speriat la vederea lui Harry, care stătea aproape nas în nas cu ministrul.

— Strigăte, gâfâi doamna Weasley.

Scrimgeour se dădu cu câţiva paşi înapoi, uitânduse la gaura pe care o arsese în tricoul lui Harry. Părea să fie cuprins de remuşcări că îşi pierduse cumpătul.

— Nu era nimic important, mormăi el. Îmi pare rău că te porţi aşa, spuse el, privindul din nou pe Harry drept în ochi. Pari să crezi că ministerul nu vrea să… nu vrea ce dorea şi Dumbledore. Ar trebui să lucrăm împreună.

— Nu îmi plac metodele pe care le folosiţi, domnule ministru, spuse Harry. Vă mai amintiţi?

Îşi ridică din nou pumnul drept, arătândui lui Scrimgeour cicatricele albe, care încă se vedeau pe dosul palmei: „Nu am voie să spun minciuni”.

Scrimgeour se încruntă. Se întoarse fără un cuvânt şi ieşi din cameră

şchiopătând. Doamna Weasley fugi după el şi Harry o auzi oprinduse la uşa din spate. După câteva clipe, aceasta strigă:

— A plecat!

— Ce voia? întrebă domnul Weasley, uitânduse la Harry, Ron şi Hermione, în timp ce doamna Weasley veni repede înapoi.

— A venit să ne dea ce nea lăsat Dumbledore, spuse Harry. Tocmai au făcut cunoscut conţinutul testamentului său.

Afară, la mesele întinse, cele trei obiecte pe care le dăduse Scrimgeour trecură din mână în mână. Toţi se mirară de Deluminator şi de Poveştile bardului Beedle şi regretaseră că Scrimgeour refuzase să dea şi sabia, însă

niciunul dintre ei nu putu să dea nici o sugestie în legătură cu motivul pentru care Dumbledore îi lăsase o hoţoaică veche lui Harry. În timp ce domnul Weasley examina Deluminatorul pentru a treia sau a patra oară, doamna Weasley spuse temătoare:

— Harry, dragul meu, tuturor ne este îngrozitor de foame, nam vrut să

începem fără voi… crezi că pot începe să servesc cina? Toţi mâncară repede şi apoi, după ce cântară „La mulţi ani!” şi degustară câte o felie de tort, petrecerea luă sfârşit. Hagrid, care era invitat la nuntă în ziua următoare, dar era mult prea masiv pentru a dormi în Vizuina arhiplină, se duse să îşi ridice un cort pe un câmp din apropiere.

— Ne vedem sus, îi şopti Harry Hermionei, în timp ce o ajutau pe doamna Weasley să redea grădinii înfăţişarea obişnuită. După ce se duc toţi la culcare.

Sus, în camera de la mansardă, Ron examina Deluminatorul şi Harry umplu punguţa de moleschin de la Hagrid, nu cu aur, ci cu obiectele la care ţinea cel mai mult, cu toate că unele dintre ele i se păreau lipsite de valoare: Harta Ştrengarilor, fragmentul din oglinda fermecată pe care io dăduse Sirius şi medalionul lui R. A. B. Strânse bine şnurul şi îşi puse punguţa la gât, apoi rămase cu hoţoaica veche în mână, privindo cum flutura slăbită din aripi. În sfârşit, Hermione bătu la uşă, strecurânduse în vârful picioarelor.

— Muffliato! şopti ea, fluturânduşi bagheta în direcţia scării.

— Parcă nu erai de acord cu vraja asta, spuse Ron.

— Erau alte vremuri, spuse Hermione. Acum, aratăne Deluminatorul.

Ron o ascultă instantaneu. Îl ridică în faţa ochilor şi apăsă. Singura lampă pe care o aprinseseră se stinse.

— Problema este, şopti Hermione în întuneric, că am fi putut obţine asta cu Beznă Instant, importată din Peru.

Se auzi o mică pocnitură şi sfera luminoasă a lămpii zbură înapoi pe tavan, făcând din nou lumină în cameră.

— Totuşi, e mişto, spuse Ron, pe un ton puţin defensiv. Şi ziceau că la inventat însuşi Dumbledore!

— Ştiu, dar în mod sigur nu tea menţionat în testamentul său doar ca să ne ajuţi să stingem luminile!

— Credeţi că ştia că ministerul avea săi confişte testamentul şi să

examineze tot ce nea lăsat? întrebă Harry.

— Bineînţeles, spuse Hermione. Nu ar fi putut să ne spună în testament de ce ne lăsa lucrurile astea, dar asta tot nu explică…

— De ce nu nea putut da nişte indicii cât era încă în viaţă? întrebă Ron.

— Exact, spuse Hermione, frunzărind în acest timp Poveştile bardului Beedle. Dacă lucrurile astea sunt destul de importante pentru a ni le da chiar sub nasul ministerului, ai crede că near fi spus de ce a făcuto… În afara cazului în care ar fi evident, nu?

— Păi, el na prea gândit aşa, nu? zise Ron. Eu am zis întotdeauna că era smintit. Strălucit şi aşa mai departe, dar ţicnit. Ia lăsat lui Harry hoţoaica asta veche… de ce naiba săi lase aşa ceva?

— Nam idee, spuse Hermione. Harry, când tea obligat Scrimgeour să o iei, eram convinsă că o să se întâmple ceva!

— Da, ştiu, spuse Harry, iar în momentul în care ridică hoţoaica, i se acceleră pulsul. Doar nu era să mă străduiesc prea tare de faţă cu Scrimgeour, nui aşa?

— Ce vrei să spui? întrebă Hermione.

— Hoţoaica pe care am prinso în primul meu meci de vâjthaţ… spuse Harry. Nu mai ţineţi minte?

Hermione părea complet derutată. Însă Ron rămase cu respiraţia tăiată, arătând disperat când spre Harry, când spre hoţoaică, până când îşi recăpătă

glasul.

— Ah, aceea pe care era cât pe ce so înghiţi!

— Exact, spuse Harry, presânduşi buzele pe hoţoaică, în timp ce inima îi bătea năvalnic, maimai săi sară din piept.

Nu se deschise. Harry, copleşit de frustrare şi dezamăgire, coborî sfera aurie în jos, însă chiar atunci, Hermione strigă:

— E un înscris! Repede, scrie ceva pe ea, uite!

De mirare şi emoţie, aproape că scăpă din mână hoţoaica. Hermione avea totală dreptate. Pe suprafaţa netedă aurie, acolo unde, cu câteva clipe în urmă, nu fusese nimic, erau gravate cinci cuvinte cu un scris alungit şi aplecat, pe care Harry îl recunoscu drept scrisul lui Dumbledore:

— Mă deschid la închidere.

Abia apucase să le citească şi cuvintele dispărură din nou.

— Mă deschid la închidere”… oare ce o însemna?

Hermione şi Ron clătinară din cap, părând să nu aibă nici cea mai vagă

idee. — Mă deschid la închidere… la închidere… mă deschid la închidere…

Dar indiferent de câte ori repetară cuvintele şi cu oricâte inflexiuni, nu reuşiră să găsească nici un alt înţeles.

— Şi sabia, spuse Ron până la urmă, după ce abandonară încercarea de a ghici semnificaţia inscripţiei de pe hoţoaică. De ce voia ca Harry să primească

sabia?— Şi de ce nu mia spus, pur şi simplu? se întrebă Harry ca pentru sine.

Era acolo, chiar acolo, pe peretele din biroul lui, în timpul tuturor discuţiilor noastre de anul trecut! Dacă ar fi vrut să ajungă la mine, de ce nu mia dato atunci?

Se simţea ca şi când ar fi dat un examen – avea în faţa ochilor o întrebare la care ar fi trebuit să răspundă, dar mintea îi era leneşă şi necooperantă. Oare fusese ceva ce trecuse cu vederea în timpul discuţiilor lungi cu Dumbledore de anul trecut? Oare Dumbledore se aşteptase că avea să înţeleagă?

— Cât despre cartea asta, spuse Hermione, Poveştile bardului Beedle…

Nu am mai auzit niciodată de ele!

— Nu ai mai auzit niciodată de Poveştile bardului Beedle! făcu Ron uimit, nevenindui să creadă. Glumeşti, nu?

— Nu, nu glumesc! spuse Hermione surprinsă. Deci tu ai auzit de ele?

— Sigur că da!

Harry ridică privirea, distrat. Nu se mai întâmplase până atunci ca Ron să fi citit o carte pe care să nu o fi citit şi Hermione. Ron părea totuşi surprins de mirarea lor.

— Fiţi serioşi! Toate basmele vechi pentru copii se zice că sunt scrise de Beedle, nu? Fântâna norocului chior… Vrăjitorul şi ceaunul săltăreţ…

Iepuraşul Pufi şi buturuga fermecată…

— Poftim? spuse Hermione, chicotind. Cum se numea ultima?

— Termină! spuse Ron, uitânduse uimit la Harry şi la ea. Trebuie să fi auzit de Pufi…

— Ron, ştii foarte bine că Harry şi cu mine am fost crescuţi de Încuiaţi!

spuse Hermione. Nouă nu ni sau spus poveştile astea când eram mici, noi ştim de AlbăcaZăpada şi cei şapte pitici şi de Cenuşăreasa…

— Cenuşăreasa… cei asta, o boală? întrebă Ron.

— Deci astea sunt poveşti pentru copii? întrebă Hermione, studiind din nou runele.

— Da, spuse Ron nesigur. Adică…: asta este ceea ce se aude, ştii, că

toate poveştile vechi lea scris Beedle. Nu ştiu cum erau în versiune originală.

— Dar oare de ce a vrut Dumbledore să le citesc?

Se auzi un scârţâit de la un etaj inferior.

— Probabil că e Charlie. Acum, că mama a adormit, se furişează ca săşi facă părul să crească din nou, spuse Ron neliniştit.

— Ar trebui, oricum, să ne culcăm, şopti Hermione. Nu se pune problema ca mâine să dormim până mai târziu.

— Nu, încuviinţă Ron. O înfiorătoare crimă triplă comisă de mama mirelui ar putea strica un pic nunta. Sting eu lumina.

Aprinse din nou Deluminatorul, în timp ce Hermione ieşi din cameră.

Capitolul VIII.

Nunta.

În ziua următoare, la ora trei dupăamiaza, Harry, Ron, Fred şi George stăteau în faţa unui cort mare şi alb, amplasat în livadă, aşteptând să sosească

invitaţii la nuntă. Harry băuse o doză zdravănă de Polipoţiune şi acum era dublura unui băiat Încuiat roşcat din satul acela, Ottery St. Catchpole, de la care Fred furase câteva fire de păr, folosind o Vrajă de Chemare. Planul era să îl prezinte pe Harry drept „vărul Barny” şi să spere că avea să fie camuflat de numărul mare de rude din neamul Weasley.

Toţi patru ţineau strâns nişte planuri de aşezare a invitaţilor, ca să îi poată conduce la locurile lor. Un grup de chelneri îmbrăcaţi cu robe albe sosise cu o oră în urmă, împreună cu o formaţie înveşmântată cu nişte jachete aurii,

şi toţi aceşti vrăjitori stăteau acum la mică distanţă de ei, sub un copac. Harry văzu fumul albăstrui de pipă, care se ridica din locul acela.

În spatele lui Harry, dincolo de intrarea în cort, se vedeau rânduri întregi de scaune aurii delicate, aşezate deo parte şi de alta unui covor lung roşu.

Stâlpii de susţinere erau împodobiţi cu flori albe şi aurii. Fred şi George prinseseră un mănunchi imens de baloane aurii chiar deasupra locului unde Bill şi Fleur aveau să devină în scurt timp soţ şi soţie.

În grădină, fluturii şi albinele zburau leneşe deasupra ierbii şi a gardurilor vii. Harry nu se simţea deloc la locul lui. Băiatul Încuiat a cărui înfăţişare o adoptase era ceva mai gras decât el, iar roba festivă îi era fixă şi se încingea în ea la lumina puternică a după amiezii de vară.

— Când o să mă însor, spuse Fred, trăgând de gulerul robei sale, nu o sămi bat capul cu chestii din astea. Veţi putea veni îmbrăcaţi cu ce vreţi voi şi o să arunc un Blestem de legare corporală totală asupra mamei, până se termină totul.

— A fost destul de rezonabilă de dimineaţă, dată fiind situaţia, spuse George. A plâns un pic, pentru că nu e şi Percy, dar cinel vrea aici? Firaş al naibii, pregătiţivă… uitei că vin.

Siluete îmbrăcate în culori vii apăreau din senin una câte una la marginea îndepărtată a curţii. Câteva minute mai târziu, se formase un alai care începu să se apropie şerpuind de grădină, venind înspre cort.

Pe pălăriile vrăjitoarelor erau prinse flori exotice şi păsări fermecate fluturau din aripi pe boruri, în timp ce pe multe dintre cravatele vrăjitorilor scânteiau pietre preţioase. Zumzetul conversaţiilor entuziasmate devenea din ce în ce mai puternic, acoperindul pe cel al albinelor, în timp ce mulţimea se apropia de cort.

— Minunat, cred că văd câteva verişoare Veela, spuse George, întinzânduşi gâtul, ca să zărească mai bine. Vor avea nevoie să fie ajutate să

înţeleagă obiceiurile noastre englezeşti, o să am eu grijă de ele…

— Stai uşurel, spuse Fred şi ţâşni pe lângă un grup de vrăjitoare de vârsta a doua din fruntea şirului, adresânduse unor frumoase fete franţuzoaice: vă rog, permettezmoi să vă asisster.

Acestea chicotiră şi acceptară să fie conduse înăuntru. George rămase să

se ocupe de vrăjitoarele de vârsta a doua şi Ron îl conduse pe Perkins, un coleg mai în vârstă al domnului Weasley de la minister, în timp ce lui Harry îi reveni un cuplu de bătrânei destul de surzi.

— Salut, spuse o voce familiară, când ieşi din nou din cort şi îi văzu pe Tonks şi pe Lupin în fruntea şirului.

Tonks se făcuse blondă special pentru ziua aceea.

— Arthur nea spus că tu eşti cel cu părul creţ. Îmi pare rău pentru aseară, adăugă ea în şoaptă, în timp ce Harry îi conduse dea lungul culoarului. Ministerul este foarte antioamenilup în clipa de faţă şi neam gândit că era cel mai bine pentru tine să plecăm.

— E în ordine, înţeleg, spuse Harry, vorbind mai mult cu Lupin, decât cu Tonks.

Lupin îi zâmbi în grabă, dar când se îndepărtară, Harry îl văzu pe Lupin posomorânduse din nou. Nu înţelegea de ce era aşa, dar nu avea timp să se gândească la aceasta: Hagrid făcea destul de multă gălăgie. Nu înţelesese instrucţiunile lui Fred şi se aşezase nu pe scaunul mărit şi ranforsat pus special pentru el pe ultimul rând, ci pe alte cinci scaune, care acum arătau ca un morman de chibrituri de aur.

În timp ce domnul Weasley repara pagubele, iar Hagrid le cerea scuze în gura mare tuturor celor care păreau să îl asculte, Harry se întoarse repede la intrare şi îl găsi pe Ron faţă în faţă cu un vrăjitor foarte excentric ca înfăţişare.

Era puţin saşiu, avea părul alb până la umeri ca din vată de zahăr, purta un chipiu al cărui ciucure îi atârna în faţa nasului şi era îmbrăcat cu o robă de un galben auriu atât de aprins, încât te dureau ochii. De lanţul de aur pe care îl purta la gât atârna un simbol ciudat, asemănător unui ochi triunghiular.

— Xenophilius Lovegood, spuse el, întinzândui mâna lui Harry, fiica mea şi cu mine locuim chiar dincolo de dealul acela. Familia Weasley a fost foarte amabilă să ne invite. Dar cred că o ştii pe Luna, dacă nu mă înşel, nui aşa? îi spuse el lui Ron.

— Da, spuse Ron. Unde este?

— A rămas în urmă în grădiniţa aceea fermecătoare, săi salute pe pitici, nişte paraziţi absolut remarcabili! Atât de puţini vrăjitori sunt conştienţi de cât de multe putem învăţa de la micuţii şi înţelepţii pitici – sau, pe numele lor adevărat, Gernumbli gardensi.

— Adevărul este că ai noştri cunosc nişte înjurături de excepţie, spuse Ron, dar cred că leau învăţat de la Fred şi George. Ron conduse un grup de vrăjitori în cort, în timp ce Luna veni în fugă.

— Bună, Harry! zise ea.

— Ăă… eu sunt Barny, spuse Harry consternat.

— Aaa, ţiai schimbat şi numele? întrebă ea veselă.

— De unde ai ştiut…?

— Ah, după privire, spuse ea.

La fel ca şi tatăl ei, Luna purta o robă de un galben aprins, pe care o asortase cu o floareasoarelui mare, prinsă în păr. Odată ce treceai peste faptul că era extrem de luminoasă, efectul general era destul de plăcut. Cel puţin, de data aceasta, nu purta ridichi pe post de cercei.

Xenophilius, care era adâncit întro discuţie cu o cunoştinţă, nu auzise schimbul de cuvinte dintre Luna şi Harry. Luânduşi la revedere de la vrăjitorul cu care vorbea, se întoarse către fiica lui, care îşi ridică un deget şi spuse:

— Uite, tati, unul dintre pitici chiar ma muşcat!

— Dar este minunat! Saliva de pitic are nespus de multe calităţi! spuse domnul Lovegood, apucând degetul întins al Lunei şi cercetând urmele de dinţi.

Luna, draga mea, dacă vei simţi vreun talent subit azi – poate o dorinţă

nestăvilită de a cânta arii de operă sau a recita în limba oamenilormării – să

nu te abţii! Sar putea să fi primit harul Gernumblilor!

Ron pufni răspicat, în timp ce trecea pe lângă ei în direcţia opusă.

— Poate să râdă Ron cât o vrea, spuse Luna senină, în timp ce Harry îi conduse pe ea şi pe Xenophilius la locurile lor, dar tata a făcut foarte multe cercetări asupra magiei Gernumblilor.

— Serios? spuse Harry, care hotărâse de mult să nu îi contrazică pe Luna şi pe tatăl ei în legătură cu convingerile lor ciudate. Dar eşti sigură că nu vrei să pui nişte spirt pe rană?

— A, nu, e în regulă, spuse Luna, sugânduşi degetul, pierdută parcă în visare şi privindul pe Harry din cap până în picioare. Eşti elegant. Iam spus lui tati că probabil majoritatea oamenilor vor purta robe festive, dar el e de părere că este bine să porţi culori solare la nunţi, ştii tu, ca să aducă noroc.

În timp ce Luna şi tatăl ei se îndepărtară, Ron reapăru cu o vrăjitoare bătrână, carel ţinea strâns de braţ. Avea nasul acvilin, ochii roşii pe margini, iar pălăria roz cu pene o făcea să semene cu un flamingo prost dispus.

— Şi ai părul mult prea lung, Ronald, pentru o fracţiune de secundă team confundat cu Ginevra. Pe barba lui Merlin, cu ce e îmbrăcat Xenophilius Lovegood? Arată ca o omletă. Şi tu cine eşti? strigă ea la Harry.

— A, da, mătuşă Muriel, el este vărul nostru Barny.

— Încă un Weasley? Vă reproduceţi mai ceva ca piticii. Harry Potter nui aici? Speram să îl cunosc. Parcă ţiera prieten, Ronald, sau doar te dădeai mare?— Nu… nu a putut să ajungă…

— Hmm… A găsit o scuză, nu? Se pare că nui aşa viteaz can pozele din ziare. Tocmai îi explicam miresei cum să îşi pună tiara mea, strigă ea la Harry.

E făcută de goblini, ştii, şi e în familia mea de secole întregi. E frumoasă fata, dar… franţuzoaică. Bine, bine, Ronald, găseştemi un loc bun, am o sută şapte ani şi nar trebui să stau prea mult în picioare. Când trecu pe lângă el, Ron îi aruncă lui Harry o privire cu subînţeles şi îi luă ceva timp până apăru din nou.

Când se reîntâlniră la intrarea în cort, Harry condusese deja încă vreo zece oameni la locurile lor. Cortul era acum aproape plin şi, pentru prima dată, nu mai era coadă la intrare.

— Muriel e un coşmar, spuse Ron, ştergânduşi fruntea cu mâneca. La un moment dat, venea la noi de Crăciun în fiecare an, apoi, slavă Domnului, sa simţit insultată când Fred şi George iau pus la cină o bombă cu miros de baligă sub scaun. Tata spune tot timpul că mătuşa Muriel o săi scoată din testament – de parcă lear păsa! Oricum, în ritmul ăsta, o să ajungă mai bogaţi decât oricine din familie… Oau, adăugă el, clipind des în timp ce Hermione venea spre ei în fugă. Arăţi grozav!

— De fiecare dată eşti la fel de mirat, spuse Hermione cu un zâmbet.

Purta o rochie vaporoasă lila şi pantofi cu toc asortaţi şi avea părul drept şi mătăsos.

— Mătuşa ta Muriel nu este de acord cu tine, tocmai mam întâlnit cu ea sus, când îi dădea tiara lui Fleur. A zis: „Hmm, ea e cea cu părinţi Încuiaţi? şi apoi – „Postură greşită şi glezne subţiri”.

— Nu o lua personal, e nepoliticoasă cu toată lumea, spuse Ron.

— Vorbiţi de Muriel? întrebă George, în timp ce ieşea din nou din cort împreună cu Fred. Da, tocmai mia spus că am o ureche mai sus şi una mai jos. Cotoroanţa! Însă miaş dori să mai fie în viaţă unchiul Bilius; era o figură la nunţi.

— Nu e el cel care a văzut Spectrul şi a murit douăzeci şi patru de ore mai târziu? întrebă Hermione.

— Ba da, a cam luato razna spre sfârşit, recunoscu George.

— Dar înainte să se scrântească, era sufletul petrecerilor, spuse Fred.

Obişnuia să dea pe gât o sticlă întreagă de whiskyfoc şi apoi să fugă pe ringul de dans, săşi ridice roba şi să scoată buchete de flori din…

— Da, pare absolut fermecător, spuse Hermione, în timp ce Harry râdea în hohote.

— Nu se ştie de ce, dar nu sa căsătorit niciodată, spuse Ron.

— Incredibil, se arătă mirată Hermione.

Toţi râdeau atât de tare, încât niciunul dintre ei nu observă un invitat care întârziase – un tânăr cu părul negru, nasul mare şi acvilin şi sprâncene negre, groase – decât când acesta îi întinse invitaţia lui Ron şi spuse, uitânduse la Hermione:

— Arăţi minunat.

— Viktor! strigă ea şişi scăpă gentuţa cu perluţe, care căzu cu o bufnitură ciudat de puternică pentru cât era de mică.

Roşind, Hermione se aplecă să o ridice şi spuse:

— Nu ştiam că… vai de mine… ce bine îmi pare să te văd… Ce mai faci?

Urechile lui Ron se înroşiră din nou. După ce se uită la invitaţia lui Krum, de parcă nu ar fi crezut o iotă din ce scria, spuse, mult prea tare:

— Cum deai venit?

— Ma invitat Fleur, spuse Krum, cu sprâncenele ridicate.

Harry, care nu îi purta deloc pică lui Krum, dădu mâna cu el, apoi, simţind că ar fi fost mai bine să îl ducă pe Krum mai departe de Ron, se oferi să

îl conducă la locul său.

— Prietenul tău nu se bucură să mă vadă, spuse Krum, în timp ce intrară în cortul care era acum plin ochi. Sau sunteţi cumva rude? adăugă el, aruncând o privire spre părul roşcat şi creţ al lui Harry.

— Suntem veri, bolborosi Harry, dar Krum nu era atent la ce spunea.

Apariţia sa atrase toate privirile, mai ales în rândul verişoarelor Veela –

era totuşi un celebru jucător de vâjthaţ. În timp ce oamenii îşi întindeau gâtul ca să îl vadă mai bine, Ron, Hermione, Fred şi George fugiră dea lungul culoarului.

— Trebuie să ne aşezăm, îi spuse Fred lui Harry, înainte să ne calce mireasa în picioare. Harry, Ron şi Hermione se aşezară la locurile lor, în al doilea rând, în spatele lui Fred şi George.

Hermione era destul de îmbujorată şi Ron încă mai avea urechile roşii.

După câteva cupe, acesta îi şopti lui Harry:

— Ai văzut că individul şia lăsat bărbuţă?

Harry mormăi monoton.

Cortul încălzit fusese cuprins de nerăbdare, zumzetul general fiind întrerupt din când în când de hohote de râs. Domnul şi doamna Weasley veniră

dea lungul culoarului, zâmbind şi făcândule cu mâna rudelor; doamna Weasley purta o robă nouă de culoarea ametistului şi o pălărie asortată.

O clipă mai târziu, Bill şi Charlie se ridicară la capătul din faţă al cortului, îmbrăcaţi amândoi cu robe festive şi având trandafiri mari albi prinşi la butoniere; Fred îi fluieră admirativ, iar verişoarele Veela pufniră în râs. Apoi, mulţimea amuţi, iar muzica începu să răsune parcă din baloanele aurii.

— Oooo! zise Hermione, întorcânduse în scaun, pentru a se uita la intrare.

Vrăjitoarele şi vrăjitorii adunaţi oftară la unison când monsieur Delacour şi Fleur îşi făcură apariţia pe culoar; Fleur plutea şi monsieur Delacour ţopăia şi zâmbea cu toată gura. Fleur purta o rochie albă foarte simplă şi părea să

radieze o strălucire puternică, argintie. În timp ce, în mod obişnuit, strălucirea ei îi eclipsa prin comparaţie pe ceilalţi, astăzi îi înfrumuseţa pe toţi cei pe lângă

care trecea. Ginny şi Gabrielle, îmbrăcate amândouă în rochii aurii, păreau chiar mai drăguţe decât de obicei şi când Fleur ajunse la Bill, acesta arăta ca şi când nu lar fi întâlnit niciodată pe Fenrir Greyback.

— Doamnelor şi domnilor, spuse o voce puţin tărăgănată şi Harry fu oarecum şocat să vadă că vrăjitorul micuţ, cu părul plin de smocuri, care vorbise la înmormântarea lui Dumbledore, stătea acum în faţa lui Bill şi a lui Fleur. Neam adunat astăzi aici pentru a celebra unirea a două suflete credincioase…

— Da, tiara mea face ca totul să pară foarte distins, spuse mătuşa Muriel chipurile în şoaptă, dar destul de tare încât so audă toţi. Dar trebuie să

recunosc că rochia Ginevrei are decolteul mult prea adânc.

Ginny se uită în jur, zâmbind, îi făcu cu ochiul lui Harry, apoi se întoarse repede din nou cu spatele. Gândurile lui Harry zburară departe de cort, înapoi la dupăamiezele pe care le petrecuse singur cu Ginny, în locurile solitare de pe domeniul şcolii. Păreau atât de departe şi întotdeauna păruseră prea frumoase pentru a fi adevărate, de parcă ar fi furat ore minunate din viaţa unui om normal, un om fară o cicatrice în formă de fulger pe frunte…

— William Arthur, o iei de soţie pe Fleur Isabelle…?

În rândul din faţă, doamna Weasley şi madame Delacour suspinau amândouă în batistuţe de dantelă. Zgomotele ca de trompetă care se auziră din spatele cortului le dădură tuturor de ştire că Hagrid îşi scosese una dintre

batistele sale cât o faţă de masă. Hermione se întoarse şi îi zâmbi larg lui Harry; şi ea avea ochii plini de lacrimi.

— Vă declar uniţi pe viaţă.

Vrăjitorul cu părul plin de smocuri îşi ridică bagheta mult deasupra capetelor lui Bill şi Fleur şi o ploaie de stele argintii se revărsă peste ei, formând o spirală în jurul siluetelor lor îmbrăţişate. În timp ce Fred şi George porniră

aplauzele, baloanele aurii de deasupra se sparseră şi din ele îşi luară zborul păsări ale paradisului, iar clopoţei aurii plutiră diafani, împrăştiind peste tot cântece şi clinchete cristaline.

— Doamnelor şi domnilor! strigă vrăjitorul ciufulit. Vă rog să vă ridicaţi în picioare! Se ridicară cu toţii; mătuşa Muriel bombănea în gura mare, iar vrăjitorul flutură din baghetă.

Scaunele pe care fuseseră aşezaţi se ridicară graţios în aer, în timp ce pereţii de pânză ai cortului dispărură, astfel încât acum stăteau sub acoperişul sprijinit pe stâlpi aurii, în faţa lor desfăşurânduse priveliştea superbă a livezii şi peisajului însorit. Apoi, din centrul cortului se întinse un bazin plin cu aur topit, formând un ring de dans strălucitor; scaunele plutitoare se aranjară în jurul unor măsuţe acoperite cu feţe de masă albe şi toate coborâră graţios înapoi pe pământ, iar formaţia înveşmântată în jachete aurii îşi luă repede locul pe scenă.

— Drăguţ, spuse Ron aprobator, în timp ce chelnerii apărură de peste tot, unii ducând tăvi de argint cu pahare cu suc de dovleac, bere zero şi whiskyfoc, iar alţii aducând grămezi de tarte şi sendvişuri.

— Ar trebui să mergem să îi felicităm! spuse Hermione, ridicânduse pe vârfuri, pentru a vedea unde dispăruseră Bill şi Fleur, în mijlocul unei mulţimi de oameni care se înghesuiseră săi felicite.

— O să avem timp mai târziu, ridică Ron din umeri, înşfăcând trei beri zero de pe o tavă care trecea pe lângă ei şi dândui una lui Harry. Hermione, hai să găsim o masă… nu acolo! Cât mai departe de Muriel…

Ron traversă ringul de dans gol, uitânduse în stânga şi în dreapta; Harry era convins că era curios să vadă unde se afla Krum. Până îşi făcură loc în partea cealaltă a cortului, majoritatea meselor fuseseră deja ocupate; cele mai multe locuri rămăseseră la masa la care stătea singură Luna.

— Putem să ne aşezăm şi noi? întrebă Ron.

— Sigur că da, spuse ea veselă. Tati sa dus să le dea cadoul nostru lui Bill şi Fleur.

— Ce este, o rezervă pe viaţă de Rădăcini Rotunjoare? întrebă Ron.

Hermione încercă săl lovească pe sub masă cu piciorul, dar îl nimeri în schimb pe Harry. De durere îi dădură lacrimile şi pierdu şirul conversaţiei pentru câteva momente.

Formaţia începuse să cânte. Bill şi Fleur se duseră primii la dans, stârnind aplauze îndelungi; în scurt timp, domnul Weasley o conduse pe madame Delacour pe ringul de dans, urmaţi de doamna Weasley şi tatăl lui Fleur.

— Îmi place cântecul acesta, spuse Luna, legănânduse în ritmul melodiei cu acorduri de vals; după câteva secunde, se ridică şi pluti spre ringul de dans, unde începu să se învârtească pe loc, singură, cu ochii închişi şi dând din mâini.

— E grozavă, nui aşa? spuse Ron pe un ton admirativ. Nu dă greş

niciodată.

Dar zâmbetul îi pieri imediat ce Viktor Krum se aşeză pe locul lăsat liber de către Luna. Hermione păru plăcut surprinsă, dar, de data aceasta, Krum nu venise so complimenteze pe ea, ci să pună o întrebare. Chipul îi era foarte încruntat.

— Cine este bărbatul acela în galben?

— Xenophilius Lovegood, tatăl unei prietene dintre ale noastre, spuse Ron. Tonul său ferm sugeră că nu aveau de gând să răspundă provocării evidente de a râde de Xenophilius.

— Hai să dansăm, adăugă brusc, uitânduse la Hermione.

Hermione păru surprinsă, dar întrun mod plăcut, aşa că se ridică şi dispărură împreună în mijlocul mulţimii tot mai numeroase de pe ringul de dans.

— Ah, sunt împreună acum? întrebă Krum, distrat pentru o clipă.

— Ăă… întrun fel, spuse Harry.

— Tu cine eşti? întrebă Krum.

— Barny Weasley. Dădură mâna.

— Barny, tu îl ştii bine pe omul acesta, Lovegood?

— Nu, azi lam cunoscut. De ce?

Krum se uită urât peste marginea paharului său, urmărindul pe Xenophilius, care vorbea cu câţiva vrăjitori, de partea cealaltă a ringului.

— Pentru că, zise Krum, dacă nu ar fi fost oaspetele lui Fleur, maş fi duelat cu el, aici şi acum, din cauza simbolului aceluia oribil pe care îl poartă

pe piept.

— Simbol? spuse Harry, uitânduse şi el la Xenophilius.

Ochiul ciudat, de formă triunghiulară, strălucea pe pieptul său.

— De ce? Simbolizează ceva de rău?

— Grindelwald. Este semnul lui Grindelwald.

— Grindelwald, vrăjitorul întunecat pe care la învins Dumbledore?

— Exact.

Krum păru să mestece în gol, apoi spuse:

— Grindelwald a ucis mulţi oameni, printre care şi pe bunicul meu.

Bineînţeles, el nu a fost niciodată puternic în această ţară, se spunea că se temea de Dumbledore – şi se pare că avea dreptate să se teamă, având în vedere care ia fost sfârşitul. Dar acesta – îl arătă cu degetul pe Xenophilius –

acesta este simbolul lui, lam recunoscut imediat: Grindelwald la sculptat întrun zid la Durmstrang, când era elev. Câţiva idioţi lau copiat pe cărţi şi pe haine, încercând să şocheze şi să impresioneze – până când aceia dintre noi care am pierdut membri ai familiei din cauza lui Grindelwald leam dat o lecţie.

Krum îşi pocni încheieturile degetelor ameninţător, uitânduse urât la Xenophilius. Harry era perplex. Părea extrem de puţin probabil ca tatăl Lunei să fie un adept al Magiei Negre şi nimeni altcineva din cort nu păruse să

observe forma runică triunghiulară.

— Ăă… eşti sigur… că este simbolul lui…?

— Nu mă înşel, spuse Krum cu răceală. Am trecut ani de zile pe lângă

semnul acela, îl ştiu prea bine.

— Păi, există o şansă, spuse Harry, ca Xenophilius să nu ştie ce simbolizează. Familia Lovegood este destul de… bizară. Ar fi foarte posibil să îl fi găsit pe undeva şi să creadă că este o secţiune a unui cap de Snorhac Corn

Şifonat sau ceva de genul acesta.

— Secţiune de ce?

— Mă rog, nu ştiu ce sunt, dar se pare că el şi fiica lui se duc în vacanţe în căutarea lor…

Harry avea senzaţia că nu prea reuşise să explice bine cum erau Luna şi tatăl ei.

— Ea este, continuă el, arătând spre Luna, care încă mai dansa singură, fluturânduşi braţele în jurul corpului, de parcă ar fi încercat să alunge nişte pitici. — De ce face asta? întrebă Krum.

— Probabil că încearcă să scape de o Steluţă Verde, spuse Harry, recunoscând simptomele.

Krum nu părea săşi dea seama dacă Harry făcea sau nu glume pe seama lui. Îşi scoase bagheta din interiorul robei şi o lovi ameninţător de coapsă; din vârful acesteia ţâşniră scântei.

— Gregorovitch! spuse Harry tare şi Krum tresări, dar Harry era prea entuziasmat ca săi pese.

Îşi amintise când văzuse bagheta lui Krum: Ollivander o luase şi o examinase înainte de Turnirul celor Trei Vrăjitori.

— Cei cu el? întrebă Krum suspicios.

— Face baghete!

— Ştiu asta, spuse Krum.

— El ţia făcut bagheta! Deaia mi se părea… vâjthaţ…

Krum părea din ce în ce mai suspicios.

— De unde ştii că bagheta mea a fost făcută de Gregorovitch?

— Am… Cred că am citit undeva, spuse Harry. Întro revistă pentru fani, improviza el cât putu şi Krum păru să se liniştească.

— Nu miam dat seama că leam vorbit fanilor despre bagheta mea, spuse el.

— Şi… ăă… ştii cumva pe unde mai e Gregorovitch?

Krum păru derutat.

— A ieşit la pensie acum câţiva ani. Eu am fost printre ultimii care au cumpărat o baghetă Gregorovitch. E cel mai bun, deşi ştiu că voi, englezii, puneţi mare preţ pe Ollivander.

Harry nu răspunse. Se prefăcea că se uită la dansatori, ca şi Krum, dar de fapt se gândea de zor. Deci CapdeMort căuta un creator de baghete renumit şi Harry nu trebui să se gândească prea departe pentru aşi da seama de motiv: mai mult ca sigur că era din cauza a ceea ce făcuse bagheta lui Harry în noaptea când îl urmărise în zbor CapdeMort. Bagheta din lemn de tisă cu miez de pană de phoenix o învinsese pe cea împrumutată, ceva ce Ollivander nu anticipase şi nici nu înţelesese. Oare Gregorovitch avea să ştie mai multe?

Oare chiar era mai priceput decât Ollivander? Cunoştea el oare secrete ale baghetelor pe care Ollivander nu le ştia?

— Fata aceea e foarte drăguţă, spuse Krum, trezindul pe Harry la realitate. Krum arăta înspre Ginny, care tocmai i se alăturase Lunei.

— Este rudă cu tine?

— Da, spuse Harry, simţinduse deodată iritat, şi are prieten. Genul gelos. Foarte masiv. Nai vrea să te pui rău cu el.

— La ce bun, mormăi Krum, golinduşi paharul şi ridicânduse din nou, să fii jucător internaţional de vâjthaţ, dacă toate fetele frumoase au prieten?

Plecă şi îl lăsă acolo pe Harry, care îşi luă în trecere un sendviş de la un chelner şi încercă săşi croiască drum pe lângă ringul de dans arhiplin. Voia să

îl găsească pe Ron, ca săi spună de Gregorovitch, dar Ron dansa cu Hermione în mijlocul ringului. Harry se sprijini de unul dintre stâlpii de aur, privindo pe Ginny, care acum dansa cu prietenul lui Fred şi George, Lee Jordan. Harry se strădui să nu regrete promisiunea pe care io făcuse lui Ron. Nu mai fusese niciodată la o nuntă, aşa că nu putea spune care erau diferenţele între petrecerea vrăjitorească şi cea Încuiată, deşi era destul de sigur că cea din urmă nu ar fi avut un tort cu două figurine în formă de phoenicşi care îşi luau zborul când se tăia tortul sau sticle de şampanie care pluteau singure prin mulţime. Când începu să se însereze şi fluturii de noapte intrară sub acoperişul cortului, luminat acum de felinare plutitoare aurii, cheful deveni din ce în ce mai destins. Fred şi George dispăruseră de mult în noapte, cu două verişoare ale lui Fleur; Charlie, Hagrid şi un vrăjitor îndesat, cu o pălărie mov cu boruri mici, cântau întrun colţ „Balada eroului Odo”.

Plimbânduse prin mulţime şi încercând să se descotorosească de un unchi beat al lui Ron, care nu părea să ştie sigur dacă Barny era sau nu fiul lui, Harry zări un vrăjitor bătrân stând singur la o masă. Părul alb înfoiat îl făcea să semene cu o păpădie veştejită, iar pe cap purta un fes mâncat de molii.

Îi era vag cunoscut. Harry îşi stoarse creierii şi îşi dădu până la urmă seama că

era Elphias Doge, membru al Ordinului Phoenix şi autorul necrologului lui Dumbledore.

Se apropie de el.

— Pot să iau loc?

— Sigur că da, sigur că da, spuse Doge; avea o voce destul de stridentă şi hârşâită.

Harry se aplecă spre el.

— Domnule Doge, sunt Harry Potter. Doge rămase cu respiraţia tăiată.

— Dragă băiete! Arthur mia spus că erai aici, deghizat… mă bucur enorm, mă simt onorat!

Doge îi turnă un pocal de şampanie lui Harry, fiind cuprins de o nelinişte plăcută.

— Mam gândit să îţi scriu, şopti el, după ce… Dumbledore… aşa un şoc… şi pentru tine, sunt convins…

Ochii mici ai lui Doge se umplură brusc cu lacrimi.

— Am citit necrologul pe care laţi scris pentru Profetul zilei, spuse Harry. Nu ştiam că laţi cunoscut atât de bine pe domnul profesor Dumbledore.

— La fel de bine ca oricine, spuse Doge, tamponânduşi ochii cu un şerveţel. Este adevărat că eu lam cunoscut de cel mai mult timp, dacă nu îl luăm în considerare pe Aberforth – şi nu ştiu de ce, dar oamenii nu par să îl ia niciodată în considerare pe Aberforth.

— În legătură cu Profetul zilei… domnule Doge, nu ştiu dacă aţi văzut…

la cină?

— Ah, te rog, dragă băiete, spunemi Elphias.

— Elphias, ai citit cumva interviul Ritei Skeeter despre Dumbledore?

Chipul lui Doge se înroşi de mânie.

— O, da, Harry, lam citit. Femeia aia – sau poate viperă ar fi un termen mai potrivit – ma bătut încontinuu la cap să vorbesc cu ea. Mie ruşine să

spun că am fost nepoliticos, iam spus că este mai feroce decât un peşte răpitor, de unde a rezultat, după cum trebuie să fi văzut, punerea sub semnul întrebării a sănătăţii mele mintale.

— Ştiţi, în interviul acela, continuă Harry, Rita Skeeter a sugerat că

domnul profesor Dumbledore a avut dea face în tinereţe cu Magia Neagră.

— Să nu crezi o iotă! spuse Doge numaidecât. O iotă, Harry! Să nu laşi nimic să îţi pângărească amintirile despre Albus Dumbledore!

Harry privi chipul sincer şi chinuit al lui Doge şi nu se simţi mai liniştit, ci frustrat. Oare Doge chiar credea că era atât de simplu, că Harry putea pur şi simplu să aleagă să nu creadă? Oare Doge nu înţelegea că Harry simţea nevoia să fie sigur, să ştie tot?

Poate că Doge bănuia ce simţea Harry, pentru că păru îngrijorat şi adaugă repede:

— Harry, Rita Skeeter este o…

Dar fu întrerupt dintrodată de un chicotit strident.

— Rita Skeeter? Ah, îmi place la nebunie de ea, îi citesc mereu articolele!

Harry şi Doge ridicară privirea şi o văzură pe mătuşa Muriel stând proţăpită lângă ei, cu penele dansândui în păr şi cu un pocal de şampanie în mână.— Ştiţi, a scris o carte despre Dumbledore!

— Bună, Muriel, spuse Doge. Da, tocmai discutam despre…

— Hei, tu! Lasămă să stau în locul tău, am o sută şapte ani!

Un alt văr roşcat Weasley sări în picioare, cu o privire speriată, şi mătuşa Muriel răsuci scaunul cu o putere uimitoare, aşezânduse exact între Doge şi Harry.— Bună din nou, Barry sau cum teo chema, îi spuse ea lui Harry. Acum, ce spuneai despre Rita Skeeter, Elphias? Ştii că a scris biografia lui Dumbledore? Abia aştept să o citesc, să nu uit să o comand la „Caligrafie şi Pete”! Doge se ţinu băţos şi solemn la auzul acestor cuvinte, dar mătuşa Muriel goli pocalul şi pocni din degetele ei osoase către un chelner din apropiere, pentru a il înlocui cu unul plin. Luă încă o gură de şampanie, râgâi şi apoi spuse:— Nu e nevoie să aveţi feţele astea de broscoi împăiaţi! Înainte să ajungă

atât de respectabil şi respectat şi toate prostiile alea, au umblat nişte zvonuri destul de bizare despre Albus!

— Răutăţi inventate, spuse Doge, înroşinduse din nou.

— Asta crezi tu, Elphias, râse mătuşa Muriel pe înfundate. Am observat cum ai evitat părţile dificile în necrologul ăla al tău!

— Îmi pare rău că ţi se pare aşa, spuse Doge şi mai scorţos. Te asigur că

tot ce am scris, am scris din inimă.

— A, ştim cu toţii că lai venerat pe Dumbledore, îndrăznesc să spun că o săl crezi în continuare un sfânt, chiar dacă se va dovedi că ia făcut de petrecanie surorii lui, care era Non!

— Muriel! exclamă Doge.

Un fior de gheaţă, care nu avea nici o legătură cu şampania, se strecură

în pieptul lui Harry.

— Cum adică? o întrebă el pe Muriel. Cine a spus că sora lui era un Non?

Nu era bolnavă?

— Barry, dragă, se pare că nu eşti prea bine informat! spuse mătuşa Muriel, părând încântată de reacţia pe care o produsese. Până la urmă, de unde era să ştii de asta? Sa întâmplat cu ani şi ani înainte ca tu să fi existat măcar ca idee, dragul meu, şi adevărul este că aceia dintre noi care trăiau pe vremea aceea nu au ştiut niciodată ce sa întâmplat de fapt. De asta abia aştept să aflu ce a dezgropat Skeeter! Dumbledore a ţinuto mult timp ascunsă pe sora aia a lui!

— Minciuni! şuieră Doge. Numai minciuni!

— Nu mia spus niciodată că sora sa era Non, spuse Harry fără să

gândească, simţinduse încă anesteziat.

— Şi de ce săţi fi spus tocmai ţie? strigă mătuşa Muriel, clătinânduse un pic, în timp ce încerca să se concentreze asupra lui Harry.

— Motivul pentru care Albus nu a vorbit niciodată despre Ariana, începu Elphias, pe un ton intransigent din cauza emoţiei, este, cred eu, destul de limpede. A fost întratât de marcat de moartea ei…

— De ce nu a văzuto nimeni, Elphias? cârâi Muriel. De ce cei mai mulţi dintre noi nici nu au ştiut că a existat, până în ziua în care iam cărat

coşciugul afară din casă şi am înmormântato? Unde era sfântul Albus, când Ariana era închisă în pivniţă? Strălucind la Hogwarts, fără să dea doi bani pe ce se întâmpla în propria lui casă?!

— Cum adică „închisă în pivniţă”? întrebă Harry. Ce vreţi să spuneţi?

Doge părea distrus. Mătuşa Muriel chicoti din nou şi îi răspunse lui Harry:

— Mama lui Dumbledore era o femeie îngrozitoare, pur şi simplu îngrozitoare. Avea părinţi încuiaţi, deşi am auzit că pretindea altceva…

— Nu a pretins niciodată nimic de genul acesta! Kendra a fost o femeie nemaipomenită, şopti Doge amărât, dar mătuşa Muriel îl ignoră.

— Mândră şi foarte dominatoare, genul de vrăjitoare care ar fi fost distrusă dacă ar fi avut un copil Non…

— Ariana nu era un Non! şuieră Doge.

— Asta zici tu, Elphias, dar atunci, te rog sămi explici de ce nu a mers niciodată la Hogwarts! spuse mătuşa Muriel.

Se întoarse cu spatele la Harry.

— Pe vremea noastră, Nonii erau un subiect tabu. Dar să ajungi să ţii închisă în casă o fetiţă şi să te prefaci că nu există…

— Ţiam spus, nu a fost aşa! o contrazise Doge, dar mătuşa Muriel era de neoprit.

Ea continuă, adresânduise lui Harry:

— De obicei, Nonii erau trimişi la şcoli Încuiate şi încurajaţi să se integreze în comunitatea încuiată… o soluţie mult mai bună decât să fi încercat să le găseşti un loc în lumea vrăjitorească, unde ar fi fost mereu pe o treaptă

inferioară; dar, bineînţeles, Kendra Dumbledore nu ar fi acceptat în ruptul capului ca fiica ei să se ducă la o şcoală de Încuiaţi…

— Ariana era fragilă! spuse Doge disperat. Problemele de sănătate nu iau permis să…

— Nu iau permis să iasă din casă? râse Muriel pe înfundate. Şi totuşi, nu a fost dusă niciodată la Sf. Mungo şi nu a fost chemat să o vadă nici un vindecător!

— Muriel, cum poţi să ştii dacă…

— Pentru informaţia ta, Elphias, să ştii că vărul meu Lancelot a fost vindecător la Sf. Mungo pe vremea aceea şi a spus în secret familiei mele că

Ariana nu a fost văzută acolo niciodată. Lui Lancelot i se părea mai mult decât suspect!

Doge arăta de parcă ar fi fost pe punctul să izbucnească în lacrimi.

Mătuşa Muriel, care părea să se distreze de minune, pocni din degete după un alt pocal de şampanie. Ca amorţit, Harry se gândi la cum îl închisese la un moment dat familia Dursley, ţinândul ascuns, şi totul pentru că avea vina de a fi vrăjitor. Oare sora lui Dumbledore suferise aceeaşi soartă, dar invers –

închisă pentru că nu avea puteri magice? Şi oare Dumbledore chiar o abandonase, în vreme ce el se dusese la Hogwarts, unde avea să se dovedească

strălucit şi talentat?

— Acum, dacă Kendra nu ar fi murit prima, continuă Muriel, aş fi zis că

ea ia făcut de petrecanie Arianei…

— Muriel, cum poţi să spui aşa ceva? gemu Doge. Cum săşi omoare o mamă propria fiică? Gândeştete la ce spui!

— De ce nu, dacă mama cu pricina a fost în stare să îşi ţină captivă

propria fiică, ani la rând? ridică din umeri mătuşa Muriel. Dar eu zic că nu are cum să fi fost aşa, deoarece Kendra a murit înaintea Arianei – din ce cauză, nimeni na părut să ştie sigur…

— O, fără îndoială că a omorâto Ariana, spuse Doge, riscând să fie cinic.

De ce nu?

— Da, sar putea ca Ariana să fi încercat disperată să evadeze şi so fi omorât pe Kendra întro încăierare, spuse mătuşa Muriel gânditoare. Dă tu din cap cât vrei, Elphias! Ai fost la înmormântarea Arianei, nui aşa?

— Da, am fost, spuse Doge, cu buzele tremurând. Nu ţin minte o zi mai tristă decât aceea. Albus avea inima frântă…

— Şi nu numai inima. Nui aşa că Aberforth ia spart nasul la jumătatea slujbei?

Dacă Doge păruse îngrozit înainte de aceste cuvinte, fusese o nimica toată pe lângă cum arăta acum. Era ca şi când Muriel lar fi înjunghiat.

Aceasta izbucni în hohote şi luă iar o gură zdravănă de şampanie, care i se scurse pe bărbie.

— De unde…? spuse răguşit Doge.

— Mama mea era prietenă cu bătrâna Bathilda Bagshot, spuse mătuşa Muriel veselă. Bathilda ia descris mamei tot ce sa întâmplat; eu trăgeam cu urechea după uşă şi am auzit. O luptă lângă groapă! Bathilda a povestit că

Aberforth a strigat că Ariana murise numai din vina lui Albus şi că apoi ia dat un pumn în nas. Conform spuselor Bathildei, Albus nici măcar nu sa apărat şi asta este foarte ciudat, Albus lar fi putut distruge pe Aberforth întrun duel şi dacă ar fi avut ambele mâini legate la spate.

Muriel mai luă o duşcă de şampanie. Rememorarea acestor vechi scandaluri părea să o încânte în aceeaşi măsură în care îl îngrozea pe Doge.

Harry nu ştia ce să mai înţeleagă: voia să ştie adevărul şi totuşi, Doge nu făcea nimic altceva decât să stea acolo, bolborosind că Ariana fusese bolnavă. Lui Harry îi venea foarte greu să creadă că Dumbledore nu ar fi intervenit dacă ar fi avut loc asemenea acte de cruzime sub acoperişul său şi, cu toate acestea, era evident că ceva nu era în ordine cu povestea aceea.

— Şi săţi mai spun ceva, zise Muriel, sughiţând uşor, în timp ce îşi coborî pocalul. Cred că Bathilda şia dat drumul la gură în faţa Ritei Skeeter.

Toate indiciile alea din interviul lui Skeeter despre o sursă importantă

apropiată lui Dumbledore… se ştie foarte bine că a fost acolo în timpul problemelor cu Ariana şi sar potrivi la fix!

— Bathilda nu ar vorbi niciodată cu Rita Skeeter! şopti Doge.

— Bathilda Bagshot? spuse Harry. Autoarea cărţii O istorie a magiei?

Numele ei era scris pe coperta unuia dintre manualele lui Harry, deşi, trebuia să recunoască, nu era unul dintre cele pe care le citise cu prea mare atenţie.

— Da, spuse Doge, agăţânduse de întrebarea lui Harry ca un înecat de o vestă de salvare. Un istoric magic deosebit de talentat şi o veche prietenă a lui Albus.

— Sa ţicnit de tot, mai nou, din câte am auzit, spuse mătuşa Muriel veselă.

— Dacă este aşa, cu atât mai puţin onorabil ca Skeeter să fi profitat de ea, spuse Doge, şi nu ne putem baza pe nimic din ce ar fi putut spune Bathilda!

— Ah, există metode de a recupera amintirile şi sunt sigură că Rita le ştie pe toate, spuse mătuşa Muriel. Dar chiar dacă Bathilda a luato complet razna, sunt sigură că trebuie să mai aibă poze vechi, poate chiar scrisori. Ştia de ani de zile familia Dumbledore… cred că a meritat un drum până în Peştera lui Godric, aş zice eu. Harry, care luase o gură de bere zero, aproape că se înecă.

Doge îl bătu pe spate, în timp ce Harry tuşi, privindo pe mătuşa Muriel cu ochii lăcrimând. Odată ce fu în stare să vorbească din nou, întrebă:

— Bathilda Bagshot locuieşte în Peştera lui Godric?

— O, da, e acolo dintotdeauna! Familia Dumbledore sa mutat acolo după

ce a fost închis Percival, iar Bathilda era vecina lor.

— Familia Dumbledore a locuit în Peştera lui Godric?

— Da, Barry, tocmai asta am şi spus, zise mătuşa Muriel iritată.

Harry se simţi sleit, gol pe dinăuntru. Niciodată, în şase ani, Dumbledore nu îi pomenise lui Harry că amândoi trăiseră şi pierduseră persoane dragi în Peştera lui Godric. De ce? Oare Lily şi James erau îngropaţi aproape de mama şi sora lui Dumbledore? Oare Dumbledore le vizitase mormintele, trecând poate şi pe lângă cele ale părinţilor lui Harry? Iar lui nu îi spusese niciodată… nici măcar nu se deranjase…

De ce era atât de important pentru el, Harry nuşi putea explica nici măcar lui, însă simţea că fusese aproape o minciună că numi spusese că

aveau locul şi experienţele acestea în comun. Se uită în gol în faţă, abia observând ce se întâmpla în jurul lui, şi nu îşi dădu seama că Hermione ieşise din mulţime decât atunci când aceasta îşi trase un scaun şi se aşeză lângă el.

— Pur şi simplu, nu mă mai ţin picioarele să dansez, gâfâi ea, dânduşi jos un pantof şi masânduşi talpa piciorului. Ron sa dus să mai aducă nişte beri zero. E ciudat, tocmai lam văzut pe Viktor întorcândui spatele tatălui Lunei şi plecând furios, păreau să se fi certat…

Coborî vocea, uitânduse la el:

— Harry, te simţi bine?

Harry nu ştia de unde să înceapă, dar nu conta. În momentul acela, ceva mare şi argintiu căzu prin acoperişul cortului direct pe ringul de dans. Graţios şi strălucitor, linxul ateriză exact în mijlocul dansatorilor uluiţi. Toţi îşi întoarseră capetele spre el, în timp ce cei mai apropiaţi rămaseră înmărmuriţi,

în poziţiile de dans în care se aflau. Apoi, Patronusul deschise gura larg şi vorbi răspicat, cu vocea joasă şi domoală a lui Kingsley Shacklebolt.

— A căzut ministerul. Scrimgeour e mort. Devoratorii Morţii vin spre voi.

Capitolul IX.

Ascunzătoarea.

Totul în jur părea estompat şi desfăşurânduse cu încetinitorul Harry şi Hermione săriră în picioare şi îşi scoaseră baghetele. Mulţi deabia în clipa aceea îşi dădeau seama că ceva ciudat se întâmplase, întorcânduşi şi acum capetele către râsul argintiu, care deja dispărea. Din locul în care aterizase Patronusul, tăcerea începuse să se răspândească în valuri reci. Apoi, cineva ţipă. Harry şi Hermione se năpustiră în mulţimea care intrase în panică.

Oaspeţii săreau în toate direcţiile, mulţi Dispăreau, vrăjile protectoare din jurul Vizuinii cedaseră.

— Ron! strigă Hermione. Ron, unde eşti?

Croinduşi drum spre partea cealaltă a ringului de dans, Harry văzu siluete care purtau pelerine şi glugi apărând în mulţime, apoi îi văzu pe Lupin şi pe Tonks cu baghetele ridicate şi îi auzi pe amândoi strigând „Protego!”, un ţipăt care se auzea de peste tot din jur…

— Ron! Ron! strigă Hermione, aproape plângând, în timp ce ea şi Harry erau înghiontiţi de oaspeţi îngroziţi.

Harry o apucă de mână, pentru a fi sigur că nu aveau să se piardă unul de altul, când o străfulgerare de lumină trecu chiar pe deasupra capetelor lor –

nu ştia dacă fusese o vrajă protectoare sau altceva mai sumbru…

Şi atunci apăru Ron. O apucă pe Hermione de mâna liberă şi Harry simţi cum aceasta se învârteşte pe loc. Nu mai văzu şi nu mai auzi nimic, era apăsat de întuneric şi tot ce putea să mai simtă era mâna Hermionei, în timp ce el era comprimat prin timp şi spaţiu, departe de Vizuină, departe de Devoratorii Morţii, care soseau, şi poate departe şi de însuşi CapdeMort…

— Unde suntem? se auzi vocea lui Ron.

Harry deschise ochii. Pentru o clipă, avu senzaţia că erau încă la nuntă –

păreau a fi înconjuraţi în continuare de oameni.

— Tottenham Court Road, gâfâi Hermione. Mergeţi, pur şi simplu mergeţi, trebuie să găsim un loc unde să vă schimbaţi.

Harry făcu aşa cum îi spusese ea. Merseră, mai mult alergând, pe strada largă, întunecată, plină cu petrecăreţi şi cu şiruri de magazine închise, în timp ce stelele scânteiau deasupra lor. Un autobuz cu etaj hurui pe lângă ei şi un grup vesel care se ducea sau se întorcea de la vreun bar se holbă la ei – Harry şi Ron mai purtau încă robele festive.

— Hermione, nu avem haine de schimb, îi spuse Ron, în timp ce o tânără

izbucni în hohote de râs la vederea lui.

— De ce noi fi avut grijă să port Pelerina Invizibilă la mine? spuse Harry, blestemânduse în gând pentru prostia lui. Anul trecut, am avuto tot timpul la mine şi…

— E în ordine, am eu pelerina şi haine pentru amândoi, spuse Hermione.

Până una, alta, încercaţi doar să vă purtaţi natural – asta va fi de ajuns.

Îi conduse pe o stradă lăturalnică, apoi la adăpostul unui gang întunecat.

— Când spui că ai pelerina şi haine… se încruntă Harry spre Hermione, care nu avea nimic la ea în afară de gentuţa cu perluţe, în care tot cotrobăia în clipa aceea.

— Da, sunt aici, spuse Hermione şi, spre marea mirare a lui Harry şi Ron, scoase de acolo o pereche de blugi, o bluză de trening, nişte şosete mato şi, în sfârşit, Pelerina Invizibilă.

— Cum naiba…?

— Farmec de Mărire Nedetectabil, spuse Hermione. Dificil, dar cred că

mia reuşit; oricum, am reuşit să bag aici tot ce ne trebuie. Scutură un pic gentuţa aparent delicată şi dinăuntru se auzi un zgomot ca de depozit de marfă, cu nenumărate lucruri care se mişcară dintro parte în alta. Of, firar să

fie, alea sunt cărţile, spuse ea, uitânduse în gentuţă, şi le aranjasem pe domenii… asta e… Harry, tu ia Pelerina Invizibilă. Ron, hai, schimbăte repede…

— Când ai făcut toate astea? întrebă Harry, în timp ce Ron îşi dădu jos roba. — Ţiam spus, la Vizuină, am împachetat totul de acum câteva zile, ştii, în cazul în care trebuia să plecăm repede. Ţiam împachetat rucsacul de dimineaţă, Harry, după ce teai schimbat, şi lam pus aici… Am avut un presentiment ciudat…

— Eşti extraordinară, să ştii că da, spuse Ron, dândui roba împăturită.

— Mulţumesc, spuse Hermione, reuşind să surâdă, în timp ce băgă roba în geantă. Te rog, Harry, vrei săţi pui odată pelerina?!

Harry îşi aruncă Pelerina Invizibilă pe umeri şi şio trase pe cap, dispărând deodată. Abia începea săşi dea seama ce se întâmplase.

— Ceilalţi – toată lumea de la nuntă…

— Nu avem timp să ne facem griji pentru asta acum, şopti Hermione.

Harry, ei pe tine te vor şi dacă neam întoarce, iam pune pe toţi în şi mai mare pericol.

— Are dreptate, spuse Ron, care părea să intuiască faptul că Harry era pe punctul de ai contrazice, chiar dacă nui putea vedea expresia. Majoritatea membrilor din Ordin erau acolo, o să aibă ei grijă de toţi ceilalţi.

Harry încuviinţă din cap, apoi îşi aminti că nu puteau săl vadă şi spuse:

— Da.

Dar se gândi la Ginny şi teama începu să îi mistuie stomacul asemenea unui acid.

— Haide, cred că ar trebui să mergem mai departe, spuse Hermione.

Ieşiră înapoi pe străduţa lăturalnică şi apoi pe strada principală, unde un grup de bărbaţi cântau, mergând pe trotuarul de vizavi.

— Din curiozitate, de ce tocmai Tottenham Court Road? o întrebă Ron pe Hermione.

— Nu ştiu, mia venit pur şi simplu în minte, dar sunt convinsă că

suntem mai în siguranţă în lumea Încuiată, nu se aşteaptă să fim aici.

— Aşa este, spuse Ron, uitânduse în jur, dar tu nu te simţi un pic…

expusă?

— Unde altundeva să mergem? întrebă Hermione, strâmbânduse când bărbaţii de pe trotuarul de vizavi începură să fluiere după ea. Nu prea putem să

ne luăm camere la „Ceaunul Crăpat”, nui aşa? Şi Casa Cumplită iese din discuţie, dacă poate să intre acolo Plesneală… bănuiesc că am putea încerca să

mergem la părinţii mei acasă, deşi cred că sar putea să ne caute acolo… of, dear tăcea odată!

— Ce faci, păpuşico? striga cel mai beat dintre bărbaţii de pe celălalt trotuar. Nu vrei să bem ceva împreună? Dăi papucii lu’ Roşcăţel şi hai să bem o bere!— Hai să ne aşezăm undeva, spuse Hermione repede, în timp ce Ron deschise gura să le strige ceva înapoi. Uite, aici e bine, hai să intrăm!

Era o cafenea nonstop mică şi dărăpănată. Toate mesele cu blaturi de plastic erau acoperite cu un strat subţire de grăsime, dar măcar nu era nimeni.

Harry se strecură primul în separeu şi Ron se aşeză lângă el, vizavi de Hermione, care stătea cu spatele spre uşă, ceea ce nu îi plăcea deloc: se uita peste umăr atât de des, încât părea să aibă un tic. Lui Harry nu îi plăcea că se opriseră din mers – când erau în mişcare, avea senzaţia că se îndreaptă spre un scop. Sub pelerină, simţea cum ultimele efecte ale Polipoţiunii se duceau şi cum mâinile îi reveneau la lungimea şi forma lor naturală. Îşi scoase ochelarii din buzunar şi şii puse din nou la ochi. Câteva minute mai târziu, Ron spuse:

— Ştiţi, suntem destul de aproape de „Ceaunul Crăpat”, este chiar la

„Charing Cross”…

— Ron, navem cum! spuse Hermione imediat.

— Nu să rămânem acolo, ci să mergem să aflăm ce se întâmplă!

— Ştim ce se întâmplă! CapdeMort a pus stăpânire pe minister, ce altceva mai e de ştiut?

— Bine, bine, era doar o idee!

Se lăsă o tăcere încordată. Chelneriţa care mesteca gumă îşi târşâi picioarele până la ei şi Hermione comandă două cappuccino: dat fiind că Harry era invizibil, ar fi fost suspect săi comande unul şi lui. Doi muncitori solizi intrară în cafenea şi se strecurară în separeul de după al lor. Hermione spuse în şoaptă:

— Eu zic să găsim un loc liniştit unde să Dispărem şi să mergem undeva la ţară. Odată ajunşi acolo, o să le putem trimite un mesaj celor din Ordin.

— Deci poţi să faci faza cu Patronusul vorbitor? întrebă Ron.

— Am exersat şi cred că pot, zise Hermione.

— Bine, atâta timp cât nu o să aibă probleme din cauza noastră, deşi sar putea săi fi arestat deja. Dumnezeule, e dezgustător, adăugă Ron, după ce luă o gură din spuma cenuşie de cafea.

Chelneriţa îl auzise şi îi aruncă lui Ron o privire răutăcioasă, în timp ce se duse să le ia comanda noilor veniţi.

Cel mai masiv dintre cei doi muncitori, pe care Harry îl observă că era blond şi uriaş, îi făcu semn să plece. Aceasta se holbă la el, jignită.

— Păi, hai să mergem atunci, nu vreau să beau mizeria asta, spuse Ron.

Hermione, ai bani Încuiaţi ca să plătim?

— Da, miam lichidat contul de economii înainte să vin la Vizuină. Pun pariu că tot mărunţişul e pe fund, oftă Hermione, întinzând mâna după gentuţa cu periuţe.

Cei doi muncitori făcură acelaşi lucru şi Harry îi imită din instinct: toţi trei îşi scoaseră baghetele. Ron, dânduşi seama de ce se întâmpla abia după

câteva secunde, se aruncă peste masă, împingândo pe Hermione întro parte pe banchetă. Forţa vrăjilor Devoratorilor Morţii distruse zidul acoperit cu faianţă, în dreptul căruia tocmai fusese capul lui Ron, în timp ce Harry, încă

invizibil, strigă: „Stupefy!”

Devoratorul Morţii cel blond şi masiv fu lovit direct în faţă de un jet de lumină roşie: căzu întro parte, pierzânduşi cunoştinţa. Tovarăşul său, incapabil să vadă cine aruncase vraja, ţinti din nou către Ron: frânghii negre, lucioase, ţâşniră din vârful baghetei sale şi îl legară pe Ron din cap pânăn picioare. Chelneriţa ţipă şi fugi spre uşă. Harry trimise încă o Vrajă de împietrire spre Devoratorul Morţii cu chipul contorsionat, care îl legase pe Ron, dar nu îl nimeri – vraja ricoşă în fereastră şi o lovi pe chelneriţă, care căzu în faţa uşii.

— Expulso! strigă Devoratorul Morţii şi masa în spatele căreia stătea Harry explodă.

Forţa exploziei îl trânti de perete şi simţi cum îi scapă din mână bagheta, în timp ce pelerina îi alunecă de pe el.

— Petrificus totalus! strigă de undeva Hermione şi Devoratorul Morţii se prăbuşi în faţă, ca o statuie, cu o bufnitură puternică, scrâşnind peste cioburile de porţelan, bucăţile de masă şi cafeaua vărsată.

Hermione ieşi de sub banchetă, scuturânduşi din păr cioburi ale scrumierei din sticlă şi tremurând din cap pânăn picioare.

— D’Diffindo! spuse ea, îndreptânduşi bagheta spre Ron, care urlă de durere când ea îi sfâşie blugii în dreptul genunchilor, lăsândui o tăietură

adâncă. Vai, iartămă, Ron, îmi tremură mâna! Diffindo!

Frânghiile tăiate căzură în părţi. Ron se ridică şi îşi scutură mâinile, să şi le dezmorţească. Harry îşi culese bagheta de pe jos şi urcă pe dărâmături, ducânduse la locul unde zăcea pe banchetă Devoratorul Morţii cel blond şi masiv.— Trebuia săl fi recunoscut, era acolo în noaptea când a murit Dumbledore, spuse el.

Îl întoarse pe Devoratorul Morţii cu faţa în sus, cu piciorul; ochii bărbatului se mişcau fără oprire, mutânduse de la Harry la Ron, iar apoi la Hermione.

— E Dolohov, spuse Ron. Îl recunosc din afişele cu oameni daţi în urmărire. Cred că acela mai masiv e Thorfin Rowle.

— Ce contează cum îi cheamă?! spuse Hermione pe un ton puţin isteric.

Cum neau găsit? Ce o să ne facem?

Teama îl făcu pe Harry să gândească oarecum mai limpede.

— Încuie uşa, îi spuse el, şi, Ron, stinge luminile.

Se uită în jos la Dolohov, care era paralizat, gândind de zor, în timp ce uşa se închise şi Ron aprinse Deluminatorul, cufundând cafeneaua în beznă.

Harry îi auzi pe bărbaţii care se luaseră mai devreme de Hermione, strigând la o altă fată în depărtare.

— Ce o să facem cu ei? îi şopti Ron lui Harry în întuneric.

Apoi adăugă şi mai încet:

— Îi omorâm? Ei near omorî pe noi. Era cât pe ce so facă.

Hermione se cutremură şi făcu un pas înapoi. Harry clătină din cap.

— Nu trebuie decât să le ştergem amintirile, spuse Harry. E mai bine aşa, ca să ne piardă urma. Dacă iam omorî, ar fi evident că am fost aici.

— Tu eşti şeful, zise Ron, părând profund uşurat. Dar eu nu am făcut niciodată o Vrajă de Memorie.

— Nici eu, spuse Hermione, dar ştiu cum se face.

Trase aer în piept, ca să se calmeze, iar apoi îşi îndreptă bagheta spre fruntea lui Dolohov şi spuse:

— Obliviate!

Instantaneu, privirea lui Dolohov se pierdu în gol, devenind visătoare.

— Excelent! spuse Harry, bătândo pe umăr. Ocupăte şi de celălalt şi de chelneriţă, cât eu şi cu Ron facem curat.

— Curat? spuse Ron, uitânduse în jur, la cafeneaua distrusă pe jumătate. De ce?

— Nu crezi că sar putea întreba ce sa întâmplat, dacă se vor trezi întrun loc care pare să fi fost bombardat de curând?

— Ah, da, asta cam aşa e…

Ron se chinui o clipă până reuşi săşi scoată bagheta din buzunar.

— Nici nu mă mir că nu pot so scot, Hermione, miai împachetat blugii vechi şi îmi sunt strâmţi.

— Vai, te rog să mă ierţi, spuse Hermione printre dinţi, târândo pe chelneriţă din faţa ferestrelor, iar Harry o auzi bolborosind ceva despre unde ar fi bine să îşi bage Ron bagheta.

Odată ce cafeneaua reveni la starea iniţială, îi cărară pe Devoratorii Morţii înapoi în separeul lor, sprijinindui unul cu faţa la celălalt.

— Dar cum de neau găsit? se miră Hermione, uitânduse când la unul, când la celălalt. De unde au ştiut unde suntem?

Se întoarse către Harry.

— Harry, crezi… crezi că încă mai ai Identificatorul?

— Nare cum, spuse Ron. Identificatorul dispare la şaptesprezece ani, e lege vrăjitorească, nu poate fi pus asupra unui adult.

— Din câte ştii tu, răspunse Hermione. Dacă Devoratorii Morţii au găsit o cale de al pune asupra cuiva care are şaptesprezece ani?

— Dar Harry nu a fost deloc în preajma unui Devorator al Morţii în ultimele douăzeci şi patru de ore. Cine săi fi pus din nou Identificatorul?

Hermione nu răspunse. Harry se simţea contaminat, murdărit – oare aşa îi găsiseră Devoratorii Morţii?

— Dacă eu nu pot face vrăji şi voi nu puteţi face vrăji în jurul meu, fără a ne da de gol poziţia… începu el.

— Nu ne despărţim! spuse Hermione cu fermitate.

— Trebuie să găsim un loc sigur în care să ne ascundem, spuse Ron. Să

avem timp să gândim pendelete.

— Casa Cumplită, spuse Harry. Ceilalţi doi rămaseră cu gura căscată.

— Fii serios, Harry, Plesneală poate să intre în Casa Cumplită!

— Tatăl lui Ron a spus că au pus blesteme împotriva lui, şi chiar dacă nu au funcţionat, continuă el, în timp ce Hermione începu săl contrazică, ce dacă? Jur, aş fi absolut încântat să mă întâlnesc cu Plesneală!

— Dar…

— Hermione, unde altundeva să mergem? E cea mai bună variantă pe care o avem. Plesneală este un singur Devorator al Morţii. Dacă mai am încă

Identificatorul asupra mea, o să avem o grămadă de Devoratori pe urmele noastre, oriunde altundeva neam duce.

Hermione nu putu săl contrazică, deşi părea că iar fi plăcut să o facă.

În timp ce ea descuie uşa, Ron folosi Deluminatorul, pentru a elibera lumina din cafenea. Apoi, când Harry numără până la trei, inversară vrăjile asupra celor trei victime şi, înainte de a se dezmetici chelneriţa sau vreunul dintre Devoratori, Harry, Ron şi Hermione se întorseseră deja pe călcâie şi Dispăruseră din nou în întunericul desăvârşit.

Câteva clipe mai târziu, plămânii lui Harry se umplură în sfârşit cu aer şi deschise ochii: acum stăteau în mijlocul unei mici pieţe familiare şi dărăpănate.

Peste tot în jurul lor erau case înalte şi deteriorate. Puteau vedea casa de la numărul doisprezece, pentru că Dumbledore, Păstrătorul Secretului ei, le spusese de existenţa acesteia; fugiră spre ea, asigurânduse din când în când că nu erau urmăriţi sau observaţi. Urcară în fugă treptele de piatră şi Harry ciocăni o dată la uşă cu bagheta. Auziră o serie de zgomote metalice şi zăngănitul unui lanţ, apoi, uşa se deschise cu un scârţâit şi trecură repede peste prag.

Când Harry închise uşa în urma lor, lămpile demodate cu gaz prinseră

viaţă, împrăştiind o lumină pâlpâitoare dea lungul holului. Arăta exact aşa cum şil amintea Harry, sinistru, cu pânze de păianjen, cu capetele spiriduşilor de casă prefigurate pe pereţi, aruncând umbre stranii pe scară. Portretul mamei lui Sirius era ascuns în spatele unor draperii lungi şi închise la culoare.

Singurul lucru care nu se afla la locul lui era suportul de umbrele în formă de picior de trol, care era pe jos, ca şi când tocmai lar fi răsturnat din nou Tonks.

— Cred că a fost cineva aici, şopti Hermione, arătând spre el.

— Poate sa răsturnat când au plecat cei din Ordin, murmură Ron.

— Oare unde sunt toate blestemele împotriva lui Plesneală? întrebă

Harry.— Poate că nu se activează decât când apare el, sugeră Ron.

Totuşi, rămaseră înghesuiţi pe covorul de la intrare, cu spatele lipit de uşă, fiindule prea teamă să înainteze.

— Ei bine, nu putem să rămânem aici pentru totdeauna, spuse Harry şi făcu un pas înainte.

— Severus Plesneală!

Vocea lui OchiNebun Moody se auzi şoptind din întuneric, făcândui pe toţi trei să se dea înapoi, speriaţi.

— Nu suntem Plesneală! bolborosi Harry, înainte ca ceva să se abată spre el asemenea unui vânt rece, rulândui limba în gură şi împiedicândul să

vorbească.

Însă înainte de a apuca să mai simtă şi altceva, limba i se desfăşură la loc. Ceilalţi doi păreau să fi simţit aceeaşi senzaţie neplăcută. Ron scotea sunete de parcă ar fi vomitat şi Hermione spuse, bâlbâinduse:

— Ttrebuie să fi fost blestemul legării llimbii, pe care la aruncat Ochi

Nebun pentru Plesneală!

Harry mai făcu un pas înainte cu grijă. Ceva se mişcă în umbrele din capătul holului şi, înainte ca unul dintre ei să fi apucat să spună ceva, o siluetă

se ridică din covor, înaltă, de culoarea prafului şi înfiorătoare: Hermione ţipă şi la fel făcu doamna Black, căreia i se dădură la o parte draperiile; silueta gri plutea spre ei, din ce în ce mai repede, cu părul şi barba până la talie fluturândui în spate, cu chipul supt, scheletic, cu orbitele goale. Îngrozitor de familiar, înspăimântător de schimbat, îşi ridică un braţ, îndreptândul spre Harry.— Nu! strigă Harry şi, deşi îşi ridică bagheta, nu îi trecu prin minte nici o vrajă. Nu! Nu am fost noi! Nu noi team omorât…

Când rosti cuvântul „omorât”, silueta explodă întrun nor mare de praf.

Tuşind, cu ochii înlăcrimaţi, Harry se uită în jos şi o văzu pe Hermione ghemuită pe podea, lângă uşă, cu mâinile pe cap, şi pe Ron tremurând din cap pânăn picioare, bătândo uşor pe umăr cu stângăcie şi spunând:

— E în oordine… a dispărut…

Praful se învolbură în jurul lui Harry ca o ceaţă, scânteind în lumina lămpilor, în timp ce doamna Black ţipa în continuare.

— SângeMâli, gunoaie, fiinţe josnice care pângăriţi casa strămoşilor mei…

— Taci din gură! strigă Harry, îndreptânduşi bagheta spre ea şi, cu o bufnitură şi o explozie de scântei roşii, draperiile se închiseră la loc, reducândo la tăcere.

— A fost… a fost… suspină Hermione, în timp ce Ron o ajută să se ridice.

— Da, spuse Harry, dar nu a fost el. A fost doar ceva care să îl sperie pe Plesneală.

Harry se întreba dacă ar fi funcţionat sau dacă Plesneală ar fi ţintit în stafia înfiorătoare la fel de uşor cum îl omorâse pe adevăratul Dumbledore. Cu nervii încă întinşi la maxim, îi conduse pe ceilalţi dea lungul holului, aşteptânduse oarecum să li se arate o nouă oroare, dar nu se mişcă nimic în afară de un şoarece, care se tupilă pe o scândură din duşumea.

— Înainte să mergem mai departe, cred că ar fi mai bine să verificăm, şopti Hermione, aşa că îşi ridică bagheta şi spuse: Homenum revelio.

Nu se întâmplă nimic.

— Ei, tocmai ai trecut printro sperietură de zile mari, spuse Ron cu blândeţe. Ce ar fi trebuit să facă vraja aia?

— A făcut ce am vrut să facă! spuse Hermione, destul de supărată. Era o vrajă menită să dezvăluie prezenţa oamenilor şi nu mai este nimeni aici, în afară de noi!

— Şi Nea Covoraş, spuse Ron, aruncând o privire spre porţiunea de covor din care se ridicase silueta cadaverică.

— Hai să urcăm, spuse Hermione, uitânduse speriată în acelaşi loc ca şi Ron şi luândo înainte pe treptele care scârţâiau şi duceau în sufrageria de la primul etaj. Hermione îşi flutură bagheta pentru a aprinde lămpile vechi cu gaz şi apoi, tremurând puţin din cauza frigului din cameră, se aşeză pe canapea, ţinânduşi braţele strânse în jur. Ron se duse la fereastră şi dădu la o parte draperia grea din catifea, cu doi centimetri.

— Nu văd pe nimeni afară, anunţă el. Sar presupune că near fi urmărit până aici, dacă Harry ar mai avea încă Identificatorul asupra lui. Ştiu că nu pot să intre în casă, dar… ce sa întâmplat, Harry?

Harry urlase de durere: îl usturase din nou cicatricea, în timp ce avusese o străfulgerare asemenea unei lumini puternice scânteind pe apă. Văzu o umbră şi simţi o furie care nu era a lui trecândui prin corp, violentă şi ascuţită

precum un şoc electric.

— Ce ai văzut? întrebă Ron, apropiinduse de Harry. Lai văzut la mine acasă?

— Nu, am simţit doar mânie… este foarte mânios…

— Dar ar putea fi la Vizuină, spuse Ron răspicat. Ce mai era? Ce ai mai văzut? Blestema pe cineva?

— Nu, am simţit doar că era furios… nu miam dat seama…

Harry se simţea hărţuit, derutat, şi Hermione nu îl ajută când spuse speriată:

— Iar cicatricea? Ce se întâmplă? Credeam că legătura asta se închisese!

— Sa închis, pentru o vreme, bolborosi Harry – încă îl mai durea, împiedicândul să se concentreze. Cred… cred că a început să se redeschidă ori de câte ori îşi pierde cumpătul, înainte aşa se…

— Atunci, trebuie săţi închizi mintea! spuse Hermione cu o voce stridentă. Harry, Dumbledore nu a vrut să foloseşti această legătură, a vrut să

îi pui capăt, de aceea se presupune că ar fi trebuit să foloseşti Occlumanţia!

Dacă nu o faci, CapdeMort poate să îţi trimită imagini false în gând, ţii minte…

— Da, să ştii că nam uitat, spuse Harry printre dinţi.

Nu era nevoie ca Hermione să îi spună cum folosise CapdeMort chiar această legătură dintre ei pentru al atrage întro capcană şi nici că rezultatul fusese moartea lui Sirius. Regreta că le spusese ce văzuse şi ce simţise; Capde

Mort părea acum şi mai ameninţător, ca şi când ar fi fost la geam. Totuşi, cicatricea îl durea din ce în ce mai tare şi încerca să controleze durerea: era ca şi când ar fi încercat să lupte împotriva unei senzaţii de greaţă. Se întoarse cu spatele la Ron şi la Hermione, prefăcânduse că examina vechea tapiserie a arborelui genealogic al familiei Black, de pe perete. Hermione ţipă: Harry îşi scoase bagheta din nou, se întoarse pe loc şi văzu un Patronus argintiu zburând prin fereastra de la sufragerie şi aterizând pe podea în faţa lor, unde luă forma unei nevăstuici, care vorbi cu vocea tatălui lui Ron.

— Familia e în siguranţă, nu răspundeţi, suntem urmăriţi.

Patronusul se disipă. Ron scoase un sunet între suspin şi geamăt şi se prăbuşi pe canapea: Hermione i se alătură, strângândul de mână.

— Sunt bine! Sunt bine!, şopti ea şi Ron aproape râse şi o strânse în braţe. — Harry, spuse el peste umărul Hermionei, îmi…

— Nu e nimic, spuse Harry, fiindui rău de la durerea de cap. E familia ta, e normal să fii îngrijorat. Şi eu aş simţi la fel, adăugă, gândinduse la Ginny.

Chiar simt la fel.

Durerea de la cicatrice atinse vârful maxim, arzândul la fel ca şi în grădina Vizuinii. Abia dacă o auzii pe Hermione spunând:

— Nu vreau să fiu singură. Nu am putea să folosim sacii de dormit pe care iam adus şi să dormim aici la noapte?

Harry îl auzi pe Ron încuviinţând. Nu avea să mai ţină piept durerii pentru mult timp trebuia să cedeze.

— Până la baie, bolborosi el şi ieşi din cameră cât putu de repede, fără să

fugă. Abia reuşi să ajungă. Încuind uşa în urma lui cu mâini tremurânde, îşi strânse capul carei zvâcnea de durere şi căzu pe jos, apoi, cu o explozie de agonie, simţi cum furia care nu îi aparţinea îi invadă sufletul. Văzu o cameră

lungă, luminată doar de lumina focului, şi pe Devoratorul Morţii masiv şi blond ţipând şi zvârcolinduse pe podea, iar apoi o siluetă mai subţire stând aplecată

deasupra lui, cu bagheta întinsă, în timp ce Harry spuse cu o voce stridentă, rece şi necruţătoare:

— Mai mult, Rowle, sau vrei să punem capăt şi să te dau de mâncare lui Nagini? Lordul CapdeMort nu este sigur că te va ierta de data aceasta… Mai chemat doar pentru atât, sămi spui că Harry Potter a scăpat din nou? Draco, făl pe Rowle să mai simtă o dată cât de mult ma înfuriat… Făo dacă nu vrei să o simţi chiar tu!

Un buştean căzu în foc şi de acolo se înălţară flăcări care luminară chipul palid, ascuţit, pe care se citea groaza. Harry trase aer în piept cu putere, ca şi când ar fi ieşit la suprafaţă dintro apă adâncă, şi deschise ochii.

Stătea întins pe podeaua rece de marmură neagră, cu nasul la câţiva centimetri de una dintre cozile de şerpi argintii care susţineau cada mare de baie. Se ridică în capul oaselor. Chipul supt, îngrozit, al lui Reacredinţă i se întipărise în minte. Lui Harry îi era scârbă de ce văzuse, de modul în care CapdeMort ajunsese săl folosească pe Draco.

Cineva bătu tare la uşă şi Harry tresări, când Hermione spuse:

— Harry, vrei săţi dau periuţa de dinţi? O am aici.

— Da, perfect, mersi, spuse el, străduinduse să îşi păstreze vocea firească, în timp ce se ridică în picioare pentru a deschide uşa.

Capitolul X.

Povestea lui Kreacher.

Harry se trezi în dimineaţa următoare, învelit în sacul de dormit, pe podeaua din sufragerie. Printre draperiile grele se zărea o bucăţică de cer: era de un albastru rece, limpede, ca cerneala diluată, undeva între noapte şi zi, şi nu se auzea nimic în afară de respiraţia adâncă al lui Ron şi a Hermionei.

Harry se uită la formele lor întunecate de pe podea. Ron avusese un acces de gentileţe şi insistase ca Hermione să doarmă pe pernele de la canapea, astfel încât silueta ei era mai sus decât a lui. Hermione avea braţul îndoit spre podea, cu degetele la câţiva centimetri de cele ale lui Ron. Harry se întrebă dacă nu cumva adormiseră ţinânduse de mână. Gândul acesta îl făcu să se simtă

deosebit de singur.

Ridică privirea spre tavanul întunecat şi candelabrul acoperit de pânze de păianjen. Cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore în urmă, stătuse la soare în faţa intrării în cort, aşteptând să conducă invitaţii la nuntă la locurile lor. Părea să fi trecut o viaţă de atunci. Ce avea să se întâmple acum? Întins pe podea, se gândea la Horcruxuri, la misiunea periculoasă şi dificilă pe care io dăduse Dumbledore… Dumbledore…

Durerea care îl cuprinsese de la moartea lui Dumbledore era diferită

acum. Acuzaţiile pe care le făcuse Muriel la nuntă păreau să i se fi cuibărit în minte, ca nişte paraziţi, alterândui amintirile despre vrăjitorul pe care îl idolatrizase. Oare Dumbledore ar fi putut lăsa să se întâmple toate lucrurile acelea? Oare fusese ca Dudley, dispus să îl vadă pe altul neglijat şi maltratat atâta timp cât nu îl afecta pe el? Oare ar fi putut să îi întoarcă spatele unei surori ţinute închise şi ascunse?

Harry se gândi la Peştera lui Godric, la mormintele despre care Dumbledore nu vorbise niciodată, se gândi la obiectele misterioase lăsate, fără

explicaţie, în testamentul lui Dumbledore, şi deodată îl cuprinseră

resentimentele. De ce nu îi spusese Dumbledore? De ce nu îi explicase? Oare lui Dumbledore chiar îi păsase de Harry? Sau Harry fusese doar o unealtă

menită să fie şlefuită şi ascuţită, însă în care să nu se aibă niciodată încredere, căreia să nu i se dezvăluie nimic?

Harry nu mai putea să stea acolo cu nimic altceva drept companie decât gândurile acelea chinuitoare. Dorinduşi cu disperare săşi găsească ceva de făcut, se strecură din sacul de dormit, îşi luă bagheta şi ieşi tiptil din cameră.

Pe hol, şopti „Lumos” şi începu să urce treptele la lumina baghetei.

Pe holul de la următorul etaj era o cameră în care dormiseră el şi cu Ron ultima dată când fuseseră acolo – aruncă o privire înăuntru.

Uşile de la şifonier erau larg deschise şi aşternutul fusese tras la o parte.

Harry îşi aduse aminte de piciorul de trol răsturnat de la parter. Cineva percheziţionase casa de când plecaseră cei din Ordin. Plesneală? Sau poate Mundungus Fletcher, care furase o mulţime de lucruri din casă şi înainte, şi după ce murise Sirius? Privirea lui Harry se îndreptă spre portretul unde era câteodată Phineas Nigellus Black, străstrăbunicul lui Sirius, dar acesta era gol, iar din el nu se vedea decât o bucată de fundal întunecat. Era evident că

Phineas Nigellus petrecea noaptea în biroul directorului de la Hogwarts.

Harry urcă în continuare, până când ajunse la ultimul etaj, unde erau doar două uşi. Pe cea din faţa lui se afla o plăcuţă pe care scria „Sirius”. Harry nu mai intrase niciodată în dormitorul naşului lui. Deschise uşa, ţinânduşi bagheta cât putea de sus, pentru a face cât mai multă lumină.

Camera era spaţioasă şi trebuia să fi fost frumoasă la vremea ei. În ea era un pat mare, cu un căpătâi din lemn sculptat, o fereastră înaltă, ascunsă în spatele unor draperii lungi de catifea, şi un candelabru acoperit cu un strat gros de praf, având încă în locaşuri capete de lumânări, cu picături de ceară

solidificate parcă prin îngheţare. Pozele de pe pereţi şi de la capul patului erau acoperite cu un strat subţire de praf, iar o pânză mare de păianjen se întindea între candelabru şi partea de sus a unui şifonier mare de lemn. Harry înaintă şi auzi zgomote de şoareci agitaţi.

În adolescenţă, Sirius tapetase pereţii cu atât de multe afişe şi poze, încât mătasea griargintie de dedesubt era vizibilă în foarte puţine locuri. Harry presupuse că părinţii lui Sirius nu putuseră să îndepărteze Vraja de Lipire Permanentă cu care erau prinse, fiind convins că acestora nu le plăcuse deloc cum îşi decorase camera fiul lor cel mare. Sirius părea să fi făcut totul pentru ai enerva pe părinţii săi. Erau mai multe stindarde ale Cercetaşilor, roşu cu auriu, dar mai decolorate, menite să sublinieze faptul că el era diferit de restul familiei de Viperini.

Erau multe poze cu motociclete încuiate şi (Harry nu putu să nu admire tupeul lui Sirius) câteva afişe cu fete Încuiate în bikini. Harry îşi dădu seama că

erau Încuiate pentru că stăteau nemişcate, cu zâmbetele estompate şi ochii lipsiţi de strălucire imortalizaţi pe hârtie. Acestea contrastau cu singura poză

vrăjitorească de pe pereţi: o fotografie cu patru elevi la Hogwarts, care stăteau braţ la braţ, râzând la aparat.

Tresărind de bucurie, Harry îl recunoscu pe tatăl său – avea părul negru ciufulit la ceafă exact ca al lui Harry şi purta şi el ochelari. Lângă el era Sirius, foarte chipeş, având chipul uşor arogant, mult mai tânăr şi mai fericit decât îl văzuse vreodată Harry cât fusese în viaţă. În dreapta lui Sirius era Pettigrew, cu

un cap şi ceva mai scund, dolofan şi cu ochii umezi, roşind de plăcere că fusese inclus în una dintre cele mai tari găşti, alături de rebelii celebri care fuseseră

James şi Sirius. În stânga lui James era Lupin, părând încă de pe atunci puţin ponosit, având însă acelaşi aer de mirare bucuroasă faţă de faptul că era plăcut şi inclus în grup… Oare Harry vedea toate acestea în poză doar pentru că ştia cum se desfăşuraseră lucrurile? Încercă să o dezlipească de pe perete – până la urmă era a lui, Sirius îi lăsase totul, dar nu voia să se urnească. Sirius avusese grijă ca părinţilor săi să le fie imposibil să îi redecoreze camera.

Afară, cerul era din ce în ce mai luminos. Harry se uită în jur, pe podea –

o rază de lumină dezvălui bucăţi de hârtie, cărţi şi obiecte mici răspândite pe covor. Era evident că cineva scotocise şi în dormitorul lui Sirius, deşi se părea că nu se găsise aproape nimic, dacă nu chiar nimic de valoare. Câteva cărţi fuseseră scuturate atât de tare, încât li se desprinseseră copertele şi podeaua era acoperită cu pagini amestecate.

Harry se aplecă, ridică nişte foi şi le examină. Recunoscu una dintre ele ca făcând parte dintro ediţie veche a Istoriei Magiei, de Bathilda Bagshot, şi o alta ca aparţinând unui manual de instrucţiuni pentru întreţinerea motocicletelor. A treia era scrisă de mână şi mototolită: Harry o netezi.

Dragă Amprentă, Îţi mulţumim de o mie de ori pentru cadoul de ziua lui Harry! A fost de departe preferatul lui. Abia dacă a împlinit un an şi zboară deja pe o mătură de jucărie, părea extrem de mândru de el, îţi trimit o poză, ca să

poţi judeca singur. După cum ştii, se ridică la doar jumătate de metru de la sol, dar era cât pe ce să omoare pisica şi a spart o vază oribilă, pe care mia trimiso Petunia de Crăciun (nici o pagubă). Bineînţeles, James a fost încântat, spune că Harry o să fie un jucător de vâjthaţ strălucit, dar tot a trebuit să strângem toate obiectele decorative şi să avem grijă să fim cu ochii pe el când se urcă pe mătură.

Am sărbătorit bând liniştiţi un ceai, doar noi şi bătrâna Bathilda, care a fost dintotdeauna foarte drăguţă cu noi şi îi face toate poftele lui Harry. Nea părut tare rău că nu ai putut veni, dar Ordinul trebuie să fie pe primul loc şi, oricum, Harry este prea mic ca săşi dea încă seama că este ziua lui! James e destul de frustrat că stă închis aici, încearcă să o ascundă, dar pot să îmi dau seama că aşa este. De asemenea, Dumbledore încă nu ia dat înapoi Pelerina Invizibilă, aşa că micile escapade ies din discuţie. Iar face tare bine dacă ai putea veni în vizită. Şobo a venit weekendul trecut, mi sa părut că era abătut, dar probabil că era din cauza veştilor despre familia McKinnon. Am plâns toată

seara când am aflat.

Bathilda vine aproape zilnic, este o bătrânică foarte interesantă şi spune nişte poveşti absolut extraordinare despre Dumbledore – nu sunt convinsă că el sar bucura dacă ar şti! Sinceră să fiu, nu ştiu cât să cred, pentru că mi se pare greu de crezut ca Dumbledore…

Lui Harry păreau să îi fi amorţit mâinile şi picioarele. Stătea complet nemişcat, ţinând foaia miraculoasă între degetele sale inerte, în timp ce în

interiorul lui avu loc o explozie mocnită, care îi pompă în vene bucurie şi durere, în egală măsură. Harry se împletici până la pat şi se aşeză.

Reciti scrisoarea, dar nu putu să descopere noi semnificaţii şi ajunse să

se uite pur şi simplu la scrisul în sine. Litera ei „g” era la fel ca a lui, le căută

pe toate de acelaşi fel în scrisoare şi în fiecare avea senzaţia că o vedea pe mama sa făcândui cu mâna din spatele unui văl. Scrisoarea era o comoară

extraordinară, dovada că Lily Potter trăise, trăise cu adevărat, că mâna ei caldă

se plimbase cândva peste acest pergament, trasând cu cerneală acele litere, acele cuvinte, cuvinte despre el, Harry, fiul ei.

Ştergânduse repede la ochi, o reciti, concentrânduse de data aceasta asupra înţelesului. Era ca şi când ar fi ascultat o voce pe care şio amintea pe jumătate. Avuseseră o pisică… poate murise, la fel ca şi părinţii săi, la Peştera lui Godric… sau poate fugise când nu mai rămăsese cine so hrănească…

Sirius îi cumpărase prima mătură… părinţii săi o cunoscuseră pe Bathilda Bagshot. Oare le făcuse cunoştinţă Dumbledore? „Dumbledore încă nu ia dat înapoi Pelerina Invizibilă”… aici era ceva ciudat…

Harry făcu o pauză, cântărind cuvintele mamei sale. De ce îi luase Dumbledore Pelerina Invizibilă lui James? Harry îşi aminti clar cum directorul îi spusese, cu ani în urmă: „Nu am nevoie de o pelerină pentru a fi invizibil”.

Poate că un alt membru mai puţin talentat al Ordinului avusese nevoie de aceasta şi Dumbledore fusese intermediarul… Harry trecu mai departe… „Şobo a venit…” Pettigrew, trădătorul, păruse „abătut”, nui aşa? Oare era conştient că îi vedea pe James şi pe Lily în viaţă pentru ultima dată?

Şi din nou Bathilda, care spunea nişte poveşti extraordinare despre Dumbledore: „Mi se pare greu de crezut ca Dumbledore…”

Ca Dumbledore să ce? Dar ar fi putut fi o mulţime de lucruri despre Dumbledore care să fi părut greu de crezut – că primise note mici la un test de Transfigurare, de exemplu, sau că se ocupase cu vrăjitul caprelor, asemenea lui Aberforth…

Harry se ridică şi cercetă podeaua: poate că a doua pagină a scrisorii era undeva, acolo. Înşfăcă foi nerăbdător, purtânduse cu ele la fel de neglijent ca şi cel care căutase înaintea lui, deschise sertare, scutură cărţi, se urcă pe un scaun pentru a da cu mâna peste şifonier şi se târî sub pat şi fotoliu.

Până la urmă, în timp ce stătea întins pe podea, zări un fel de bucată de hârtie ruptă, sub o comodă cu sertare. Când o scoase, se dovedi că era bucata mai mare din fotografia descrisă de Lily în scrisoare. Un copilaş cu părul negru intra şi ieşea în zbor din poză, călare pe o mătură micuţă, râzând în hohote, şi nişte picioare care trebuie să fi fost ale lui James alergau după el. Harry vârî fotografia în buzunar împreună cu scrisoarea lui Lily şi căută a doua foaie. Însă

după încă un sfert de oră, fu nevoit să admită că cealaltă pagină a scrisorii mamei lui dispăruse. Oare se pierduse pur şi simplu pe parcursul celor şaisprezece ani care trecuseră de când fusese scrisă sau fusese luată de cel care scotocise prin cameră? Harry citi din nou prima pagină, căutând de data aceasta indicii despre ce ar fi putut face valoroasă cea dea doua pagină.

Mătura de jucărie nu ar fi avut cum să li se pară interesantă Devoratorilor Morţii… singurul lucru cât de cât folositor ar fi fost posibilele informaţii despre Dumbledore. „Mi se pare greu de crezut ca Dumbledore…” – ce anume?

— Harry? Harry! Harry!

— Sunt aici! strigă el. Ce sa întâmplat?

Se auzi un ropot de paşi în faţa uşi şi Hermione dădu buzna înăuntru.

— Neam trezit şi nu ştiam unde erai! spuse ea cu respiraţia întretăiată.

Se întoarse şi strigă peste umăr:

— Ron, lam găsit!

Vocea iritată a lui Ron se auzi de la câteva etaje mai jos:

— Bravo! Spunei din partea mea că e un idiot!

— Harry te rog să nu mai dispari aşa, pur şi simplu. Neam speriat îngrozitor! Şi de ce ai venit aici, de fapt?

Se uită în jur, la camera întoarsă cu susul în jos.

— Ce ai făcut?

— Uite ce am găsit!

Harry îi întinse scrisoarea mamei sale. Hermione o luă şi o citi sub privirile lui Harry. Când ajunse la sfârşitul paginii, se uită la el şi spuse:

— Vai, Harry…

— Şi mai e şi asta.

Îi dădu poza ruptă şi Hermione zâmbi la vederea copilaşului, care intra şi ieşea zburând din poză, pe mătura de jucărie.

— Am căutat a doua pagină a scrisorii, spuse Harry, dar nu este aici.

Hermione se uită în jur.

— Tu ai făcut toată mizeria asta sau era deja aşa când ai ajuns!

— Mai scotocise cineva înaintea mea, spuse Harry.

— Aşa mam gândit şi eu. Toate camerele în care mam uitat până acum sunt întoarse pe dos. Ce crezi că voiau să găsească?

— Informaţii despre Ordin, dacă a fost Plesneală.

— Dar nu crezi că ar avea tot ce îi trebuie? Adică… a făcut parte din Ordin, nui aşa?

— Atunci, spuse Harry, nerăbdător să discute despre teoria sa, poate informaţii despre Dumbledore! A doua pagină a scrisorii, de exemplu. Ştii cine este această Bathilda despre care vorbeşte mama mea?

— Nu, cine e?

— Bathilda Bagshot, autoarea…

— O istorie a magiei, spuse Hermione părând interesată. Deci părinţii tăi au cunoscuto? A fost un istoric magic de excepţie.

— Şi e încă în viaţă, spuse Harry. Trăieşte în Peştera lui Godric. Mătuşa lui Ron, Muriel, vorbea despre ea la nuntă. Ia cunoscut şi pe cei din familia Dumbledore. Ar fi interesant de vorbit cu ea, nu?

În zâmbetul Hermionei fu puţin prea multă înţelegere decât iar fi plăcut lui Harry. Luă înapoi scrisoarea şi poza şi le vârî în punguţa din jurul gâtului, ca să evite să se uite la ea, şi să se dea de gol.

— Înţeleg de ce ai vrea să vorbeşti cu ea despre mama şi tatăl tău şi despre Dumbledore, spuse Hermione. Dar asta nu near ajuta prea mult să

găsim Horcruxurile, nui aşa?

Harry nu răspunse şi Hermione continuă repede:

— Harry, ştiu că vrei foarte mult să mergi la Peştera lui Godric, dar mă

sperie… mă sperie cât de uşor neau găsit Devoratorii Morţii ieri. Pur şi simplu, mă face să simt, acum mai mult ca niciodată, că ar trebui să evităm locul unde sunt înmormântaţi părinţii tăi. Sunt convinsă că se aşteaptă să te duci acolo.

— Nu este vorba doar de asta, spuse Harry, evitând în continuare să se uite la ea. Muriel a spus nişte lucruri despre Dumbledore la nuntă. Vreau să

aflu adevărul…

Îi povesti Hermionei tot ce îi spusese Muriel. După ce termină, Hermione zise: — Da, Harry, îmi dau seama de ce teai supărat…

— Nu mam supărat, minţi el. Pur şi simplu, aş vrea să ştiu dacă este adevărat sau…

— Harry, tu chiar crezi că o să afli adevărul de la o bătrână răuvoitoare ca Muriel sau de la Rita Skeeter? Cum poţi să le crezi? Doar lai cunoscut pe Dumbledore!

— Aşa am crezut, bolborosi el.

— Dar ştii cât adevăr a fost în tot ce a scris Rita despre tine! Doge are dreptate, cum poţi săi laşi pe oamenii ăştia săţi întineze amintirile despre Dumbledore?

Harry întoarse privirea, încercând săşi ascundă resentimentele. Din nou, acelaşi lucru: să aleagă ce să creadă. El voia adevărul. De ce erau toţi atât de hotărâţi că nu trebuia să îl afle?

— Nu vrei să coborâm până la bucătărie? îi sugeră Hermione, după o mică pauză. Să găsim ceva pentru micul dejun?

Harry încuviinţă, însă fără tragere de inimă, ieşi pe hol după ea şi trecu de a doua uşă de la etajul acela. Deasupra unei mici plăcuţe erau zgârieturi adânci în vopsea, pe care nu le observase pe întuneric. Se opri la capătul scărilor, pentru a le citi. Era o plăcuţă mică şi pompoasă, scrisă frumos de mână, genul de plăcuţă pe care şiar fi puso Percy Weasley pe uşa camerei sale:

Nu intraţi fără permisiunea lui Regulus Arcturus Black.

Harry fu cuprins de entuziasm, însă fără să îşi dea seama imediat din ce motiv. Citi din nou semnul. Hermione era deja cu un etaj mai jos.

— Hermione, spuse el şi se miră de cât de calmă îi era vocea. Vino înapoi.

— Ce sa întâmplat?

— R. A. B. Cred că ştiu cine e.

Hermione rămase cu respiraţia tăiată şi urcă scările în fugă.

— În scrisoarea mamei tale? Dar nu am văzut…

Harry clătină din cap, arătând spre plăcuţa lui Regulus.

Hermione o citi, apoi îl strânse pe Harry de braţ atât de tare, încât Harry se strâmbă de durere.

— Fratele lui Sirius? şopti ea.

— Era Devorator al Morţii, zise Harry. Sirius mia vorbit despre el. Li sa alăturat când era foarte tânăr şi apoi sa speriat şi a încercat să plece… aşa că

lau omorât.

— Se potriveşte! spuse Hermione, cu respiraţia întretăiată. Dacă a fost Devorator al Morţii, a avut acces la CapdeMort şi dacă nu ia mai convenit, atunci trebuie să fi vrut să îl distrugă pe CapdeMort!

Îi dădu drumul lui Harry, se aplecă peste balustradă şi strigă:

— Ron! Ron! Vino sus, repede!

Ron apăru gâfâind, după un minut, cu bagheta pregătită.

— Ce e? Dacă iar e vorba de păianjeni uriaşi, vreau să mănânc ceva înainte să…

Se încruntă la plăcuţa de pe uşa lui Regulus, spre care arăta Hermione tăcută.

— Poftim? Era fratele lui Sirius, nu? Regulus Arcturus… Regulus… R. A.

B.! Medalionul… doar nu credeţi că…?

— Hai să aflăm, spuse Harry.

Împinse uşa, dar era încuiată. Hermione îşi îndreptă bagheta spre mâner şi zise: „Alohomora”. Se auzi un zgomot metalic şi uşa se deschise larg.

Păşiră împreună peste prag, uitânduse în jur. Dormitorul lui Regulus era puţin mai mic decât al lui Sirius, deşi avea aceeaşi notă de grandoare trecută. În timp ce Sirius încercase să etaleze diferenţele dintre el şi restul familiei, Regulus se străduise să marcheze opusul.

Culorile Viperinilor, verde şi argintiu, erau peste tot, acoperind patul, pereţii şi ferestrele. Blazonul familiei Black era pictat cu migală deasupra patului, împreună cu mottoul său, „Toujours pur”. Sub el era o colecţie de tăieturi din ziar îngălbenite, lipite unele lângă altele, sub forma unui colaj neuniform. Hermione traversă camera, pentru a le cerceta.

— Sunt despre CapdeMort, spuse ea. Regulus pare să fi fost un admirator al lui cu câţiva ani înainte să se fi alăturat Devoratorilor Morţii…

Când se aşeză pe pat să citească tăieturile, din cuvertură se ridică un norişor de praf. Între timp, Harry observase o altă poză – o echipă de vâjthaţ

zâmbea şi făcea cu mâna dintro fotografie. Se apropie şi văzu şerpii desenaţi pe piepturile lor: Viperini. Regulus ieşea imediat în evidenţă, fiind băiatul din mijlocul primului rând: avea părul negru şi o expresie puţin trufaşă, la fel ca şi fratele său, deşi era mai scund, mai slab şi nu atât de chipeş ca Sirius.

— Era căutător, spuse Harry.

— Poftim? zise Hermione absentă, încă absorbită de tăieturile din ziare despre CapdeMort.

— Stă în mijlocul rândului din faţă, unde e locul căutătorilor… Lasă, spuse Harry, dânduşi seama că nu îl asculta nimeni. Ron era în patru labe, căuta sub şifonier.

Harry se uită în jur după posibile ascunzători şi se apropie de birou. Şi aici căutase cineva înaintea lor. Sertarele fuseseră răvăşite de curând, praful fusese împrăştiat, însă nu era nimic de valoare în ele: pene vechi de scris, manuale vechi care se vedea că fuseseră scuturate, o călimară spartă de curând, care umpluse restul sertarului cu cerneală.

— Există o cale mai uşoară, spuse Hermione, în timp ce Harry îşi şterse degetele de cerneală pe blugi.

Hermione ridică bagheta şi spuse: „Accio medalion!”

Nu se întâmplă nimic. Ron, care căutase prin faldurile draperiilor fanate, păru dezamăgit.

— Deci, asta e? Nui aici?

— Ah, sar putea să fie totuşi aici, dar sub nişte contrafarmece, spuse Hermione. Farmece care să împiedice chemarea sa prin magie, ştii…

— Ca cel aruncat de CapdeMort asupra ligheanului de piatră din peşteră, spuse Harry, aducânduşi aminte cum nu putuse să cheme medalionul fals.

— Dar atunci, cum putem săl găsim? întrebă Ron.

— Îl căutăm cu mâna, spuse Hermione.

— Bună idee, spuse Ron, dânduşi ochii peste cap şi continuând să

cerceteze draperiile.

Scotociră în fiecare colţişor timp de mai mult de o oră, dar până la urmă, fură nevoiţi să decidă că medalionul nu era acolo.

Soarele răsărise şi îi orbea cu lumina sa, în ciuda geamurilor murdare de pe hol.

— Însă ar putea fi în altă parte a casei, zise Hermione pe un ton plin de însufleţire, în timp ce coborau.

Ron şi Harry erau mai descurajaţi, în schimb, Hermione devenise mai hotărâtă.

— Indiferent dacă a reuşit să îl distrugă sau nu, trebuie să fi vrut să îl ascundă de CapdeMort, nui aşa? Vă amintiţi de toate lucrurile acelea groaznice pe care a trebuit să le aruncăm data trecută când am fost aici?

Ceasul acela care arunca săgeţi în toată lumea şi roba veche, care a încercat să

îl sugrume pe Ron… Se poate ca Regulus să le fi pus acolo pentru a proteja locul unde era ascuns medalionul, chiar dacă nu neam dat seama la momentul… la momentul…

Harry şi Ron se uitară la ea. Rămăsese cu un picior suspendat în aer, având o expresie mirată şi privind în gol, de parcă tocmai iar fi şters cineva memoria.

— Respectiv, termină ea în şoaptă.

— Sa întâmplat ceva? întrebă Ron.

— Era un medalion.

— Poftim? spuseră Harry şi Ron întrun glas.

— În vitrina din sufragerie. Nu la putut deschide nimeni. Şi lam… lam…

Harry se simţi ca şi când ar fi înghiţit o cărămidă. Îşi aduse aminte: chiar îl ţinuse în mână când trecuse de la unul la altul, încercând pe rând să îl deschidă. Fusese aruncat întrun sac de gunoi, odată cu tabachera cu pudră de Wartcap înăuntru şi cutia muzicală care îi adormise pe toţi…

— Kreacher a şterpelit o grămadă de lucruri înapoi de la noi, spuse Harry.

Era singura şi ultima speranţă pe care o mai aveau şi Harry avea să se agaţe de ea până în ultima clipă. Avea o întreagă colecţie în dulăpiorul lui din bucătărie.

— Hai!

Coborî în fugă, sărind câte două trepte odată, cu Ron şi Hermione tropăind în urma lui. Făcură atât de mult zgomot, încât treziră portretul mamei lui Sirius când trecură pe hol.

— Gunoaie! SângeMâli! Mizerii! strigă ea după ei, în timp ce se îndreptară alergând spre bucătăria de la subsol şi trântiră uşa în urma lor.

Harry traversă în fugă camera, se opri derapând în dreptul uşii dulăpiorului lui Kreacher şi o deschise cu putere. Acolo era cuibul din pături vechi şi murdare în care dormise cândva spiriduşul de casă, dar printre acestea nu mai scânteiau obiectele pe care le salvase el. Singurul lucru care mai rămăsese era un exemplar vechi al cărţii Nobilimea naturii: genealogia vrăjitorească.

Refuzând să îşi creadă ochilor, Harry înşfacă păturile şi le scutură. Un şoarece mort căzu din ele şi se rostogoli jalnic pe podea. Ron mormăi şi se trânti întrun scaun, iar Hermione închise ochii.

— Nu sa terminat încă, spuse Harry, ridicând vocea – Kreacher!

Se auzi un poc puternic şi spiriduşul de casă pe care Harry îl moştenise de la Sirius fără nici un pic de tragere de inimă apăru din senin în faţa şemineului rece şi gol: micuţ, înalt cât o jumătate de om, cu pielea atârnând în falduri, cu urechi mari ca de liliac, din care îi creştea mult păr alb. Încă purta cârpa soioasă cu care era îmbrăcat când îl întâlniseră prima dată şi privirea dispreţuitoare pe care io aruncă lui Harry sugeră că îşi schimbase atitudinea faţă de noul stăpân la fel de mult cum îşi schimbase îmbrăcămintea.

— Stăpâne, spuse Kreacher cu vocea groasă, ca a unei broaştebou, şi, făcând o plecăciune până la pământ, bombăni – Înapoi în casa stăpânei mele, împreună cu trădătorul de sânge Weasley şi SângeMâlul…

— Îţi interzic săi spui cuiva „trădător de sânge” sau „SângeMâl”, mormăi Harry.

I se părea că era foarte greu să îl placi pe Kreacher, cu nasul lui ca un rât şi ochii injectaţi, chiar şi dacă spiriduşul nu lar fi dat pe Sirius pe mâna lui CapdeMort.

— Vreau să te întreb ceva, zise Harry, cu inima bătândui destul de repede, în timp ce se uita în jos la spiriduş, şi îţi ordon să răspunzi sincer. Ai înţeles?

— Da, stăpâne, spuse Kreacher, făcând din nou o plecăciune adâncă.

Harry văzu cum buzele i se mişcară, formând fără îndoială insultele pe care nu mai avea voie să le rostească.

— Acum doi ani, spuse Harry, căruia inima îi bătea cu putere, parcă

lovinduise de coaste, în sufrageria de la etaj era un medalion mare de aur, pe care noi lam aruncat. Lai furat cumva înapoi?

Urmă un moment de tăcere, timp în care Kreacher se îndreptă, pentru al privi pe Harry în ochi. Apoi zise:

— Da.

— Şi unde este acum? întrebă Harry jubilând, în timp ce Ron şi Hermione păreau şi ei din ce în ce mai bucuroşi.

Kreacher închise ochii, de parcă nu ar fi putut îndura să le vadă reacţiile la ce avea să spună.

— Nu mai e.

— Nu mai e? repetă Harry, lipsit dintrodată de entuziasm.

— Cum adică, nu mai e?

Spiriduşul începu să tremure, clătinânduse pe loc.

— Kreacher, spuse Harry cu fermitate, îţi ordon…

— Mundungus Fletcher, răspunse spiriduşul, ţinânduşi ochii strâns închişi. Mundungus Fletcher lea furat pe toate: portretele domnişoarelor Bella şi Cissy, mănuşile stăpânei mele, Ordinul lui Merlin, Clasa I, pocalele cu blazonul familiei şi… şi…

Kreacher inspira adânc, ca şi cum nu mai avea aer, pieptul scobit umflânduise şi dezumflânduise sacadat, apoi deschise ochii brusc şi scoase un zbieret înfiorător:

— … şi medalionul, medalionul stăpânului Regulus! Kreacher a greşit, Kreacher nu ia ascultat ordinele!

Harry reacţionă instinctiv: când Kreacher se întinse după vătraiul de lângă şemineu, se aruncă asupra spiriduşului, trântindul pe podea. Ţipătul Hermionei se amestecă nedesluşit cu cel al lui Kreacher, dar Harry strigă mai tare decât amândoi:

— Kreacher, îţi ordon să stai nemişcat!

Simţi cum spiriduşul încremeni şi îi dădu drumul. Kreacher zăcea întins pe podeaua rece de piatră, iar din ochii cu pleoape căzute i se revărsau lacrimi.

— Harry, lasăl să se ridice! şopti Hermione.

— Ca să se bată cu vătraiul? se răţoi Harry, îngenunchind lângă spiriduş.

Mai bine nu. Deci, Kreacher, vreau sămi spui adevărul: de unde ştii că

Mundungus Fletcher a furat medalionul?

— Kreacher la văzut! spuse spiriduşul cu respiraţia tăiată, în timp ce lacrimile îi şiroiau peste rât, în gura plină cu dinţi cenuşii. Kreacher la văzut ieşind din dulăpiorul lui Kreacher cu braţele pline de comorile lui Kreacher.

Kreacher ia spus tâlharului să se oprească, dar Mundungus Fletcher a râs şi a ffugit…

— Ai spus că medalionul era al stăpânului Regulus, continuă Harry. De ce? De unde era? Ce legătură avea Regulus cu el? Kreacher, ridicăte şi spunemi tot ce ştii despre acel medalion şi totul despre legătura dintre el şi Regulus!

Spiriduşul se ridică în capul oaselor, se ghemui, îşi cufundă chipul ud de lacrimi între genunchi şi începu să se legene înainte şi înapoi. Când vorbi, în cele din urmă, vocea lui răsună înăbuşit, dar destul de limpede în bucătăria tăcută şi goală.

— Stăpânul Sirius a fugit, bine cam scăpat de el, pentru că a fost un băiat rău şi ia frânt inima stăpânei mele, cu firea sa nelegiuită. Dar stăpânul Regulus ştia ce înseamnă mândria, ştia ce înseamnă numele Black şi demnitatea sângelui său pur. Ani la rând, a vorbit despre Lordul întunecat, care avea săi scoată pe vrăjitori din ascunzătoare, pentru a stăpâni asupra Încuiaţilor şi a celor cu părinţi Încuiaţi… şi, la şaisprezece ani, stăpânul Regulus i sa alăturat Lordului întunecat. Era atât de mândru, atât de mândru să îl servească… Şi întro zi, la un an de când i se alăturase, stăpânul Regulus a coborât în bucătărie să îl vadă pe Kreacher. Stăpânul Regulus la plăcut dintotdeauna pe Kreacher. Şi stăpânul Regulus a spus… a spus…

Spiriduşul se legăna mai repede ca niciodată.

— A spus că Lordul întunecat ceruse un spiriduş.

— CapdeMort avea nevoie de un spiriduş! repetă Harry, uitânduse la Ron şi la Hermione, care păreau la fel de miraţi ca şi el.

— O, da, gemu Kreacher. Şi stăpânul Regulus se oferise voluntar săl dea pe Kreacher. Era o onoare, a spus stăpânul Regulus, o onoare pentru el şi pentru Kreacher, care trebuia să aibă grijă să facă orice avea să îi ordone Lordul întunecat… şi apoi să se îîntoarcă acasă. Kreacher se legăna tot mai repede, plângând în hohote.

— Şi Kreacher sa dus la Lordul întunecat. Lordul întunecat nu ia spus lui Kreacher ce aveau să facă, la luat cu el pe Kreacher întro peşteră de lângă

mare. Şi dincolo de peşteră era o grotă, şi în grotă era un lac mare şi negru…

Lui Harry i se zbârli părul de pe ceafă. I se părea că vocea răguşită a lui Kreacher venea de peste apa aceea întunecată. Vedea ce se întâmplase la fel de clar ca şi când ar fi fost acolo.

— Era o barcă…

Bineînţeles că fusese o barcă; Harry ştia barca aceea, verzuie şi micuţă, vrăjită astfel încât să nu poată duce decât un singur vrăjitor şi o singură

victimă spre insula din mijloc. Deci aşa testase CapdeMort vrăjile de apărare din jurul Horcruxului: împrumutând o fiinţă dispensabilă, un spiriduş de casă…

— Pe iinsulă era un lighean plin cu poţiune. LLordul întunecat la făcut pe Kreacher să o bea…

Spiriduşul tremura din cap până în picioare.

— Kreacher a băut şi, în timp ce bea, a văzut lucruri îngrozitoare…

Simţea cum îi ardeau măruntaiele… Kreacher a strigat după stăpânul Regulus să vină să îl salveze, a strigat după stăpâna Black, dar Lordul întunecat doar a

râs… la pus pe Kreacher să bea toată poţiunea… a dat drumul medalionului în ligheanul gol… şi la umplut la loc cu poţiune. Şi apoi, Lordul întunecat a plecat cu barca, lăsândul pe Kreacher pe insulă…

Harry vedea totul derulânduse. Vedea chipul palid ca de reptilă al lui CapdeMort dispărând în întuneric, cu ochii roşii fixaţi necruţător asupra spiriduşului disperat, care urma să moară peste câteva minute, în clipa în care avea să cedeze setei copleşitoare pe care poţiunea fierbinte o provoca victimei sale…

Dar aici, Harry nu reuşi să meargă mai departe cu imaginaţia, pentru că

nu înţelegea cum scăpase Kreacher.

— Kreacher avea nevoie de apă, sa târât până la marginea insulei şi a băut din lacul întunecat… şi mâini, mâini moarte, au ieşit din apă şi lau tras pe Kreacher în adâncuri…

— Cum ai scăpat? întrebă Harry şi nu fu surprins când se auzi vorbind în şoaptă.

Kreacher îşi înălţă capul urât şi se uită la Harry cu ochii lui mari şi injectaţi.

— Stăpânul Regulus ia spus lui Kreacher să se întoarcă, spuse el.

— Ştiu… dar cum ai scăpat de Inferi?

Kreacher nu părea să înţeleagă.

— Stăpânul Regulus ia spus lui Kreacher să se întoarcă, repetă el.

— Ştiu, dar…

— Păi, e evident, Harry, nui aşa? spuse Ron. A Dispărut!

— Dar… nu puteai să Apari sau să Dispari în peştera aceea, spuse Harry, pentru că altfel, Dumbledore…

— Păi, magia spiriduşilor nu este ca cea a vrăjitorilor, nu? continuă Ron.

Adică, pot să Apară şi să Dispară din Hogwarts, în timp ce noi nu putem.

Urmă un moment de tăcere, timp în care Harry digeră ce aflase. Cum ar fi putut CapdeMort să facă o asemenea greşeală? Dar tocmai când se gândea la acestea, Hermione vorbi, cu o voce glacială:

— Bineînţeles, CapdeMort trebuie să fi considerat puterile spiriduşilor de casă mult sub demnitatea sa, întocmai ca şi toţi cei cu sânge pur, care îi tratează ca pe nişte animale… Nu iar fi trecut niciodată prin cap că ar putea avea unele puteri pe care el nu le are.

— Cel mai important pentru un spiriduş de casă este să îndeplinească

ordinele stăpânului său, recită Kreacher. Lui Kreacher i sa spus să vină acasă, aşa că sa întors…

— Păi… Înseamnă că ai făcut ce ţi sa cerut, nui aşa? Spuse Hermione cu bunăvoinţă. Ai îndeplinit ordinele întocmai!

Kreacher clătină din cap, legănânduse foarte repede.

— Şi ce sa întâmplat când teai întors? întrebă Harry. Ce a spus Regulus când iai povestit ce sa întâmplat?

— Stăpânul Regulus a fost foarte îngrijorat, foarte îngrijorat, spuse Kreacher răguşit. Stăpânul Regulus ia spus lui Kreacher să se ascundă şi să

nu iasă din casă. Şi apoi… la puţină vreme după aceea… stăpânul Regulus a venit la Kreacher, la dulăpiorul său, întro noapte, şi stăpânul Regulus se purta ciudat, nu era în apele lui, Kreacher şia dat seama că era măcinat… şi la rugat pe Kreacher să îl ducă la peşteră, peştera unde Kreacher se dusese cu Lordul întunecat… Şi au pornit la drum. Harry îi vedea clar pe amândoi, spiriduşul bătrân şi speriat şi căutătorul slab şi cu părul negru, care semăna atât de bine cu Sirius… Kreacher ştia cum să deschidă intrarea ascunsă în peştera subterană, ştia cum să ridice bărcuţa; de data aceasta, dragul său Regulus navigase cu el până la insula unde era ligheanul cu otravă.

— Şi tea pus să bei poţiunea? spuse Harry scârbit.

Dar Kreacher clătină din cap că nu şi continuă să plângă. Hermione îşi duse mâinile la gură – părea să fi înţeles ceva.

— SStăpânul Regulus a scos din buzunar un medalion ca acela pe care îl avea Lordul întunecat, spuse Kreacher, cu lacrimile şiroindui deo parte şi de alta a nasului său ca un rât. Şi ia spus lui Kreacher să îl ia şi să

înlocuiască medalioanele când avea să fie gol ligheanul…

Kreacher plângea acum în hohote. Harry trebuia să se concentreze foarte tare pentru a înţelege ce spunea.

— Şi ia ordonat lui Kreacher să plece fără el. Şi ia spus lui Kreacher să

se ducă acasă şi să nui povestească niciodată stăpânei ce făcuse, ci să

distrugă primul medalion. Şi a băut toată poţiunea şi Kreacher a înlocuit medalioanele şi a privit… cum stăpânul Regulus… a fost tras sub apă… şi…

— Vai, Kreacher! se vaită Hermione, izbucnind în lacrimi.

Căzu în genunchi lângă spiriduş şi încercă să îl îmbrăţişeze. Acesta se ridică numaidecât în picioare, îndepărtânduse de ea, în mod evident scârbit.

— SângeMâlul la atins pe Kreacher, Kreacher nu permite aşa ceva, ce ar spune stăpâna sa?

— Ţiam zis să nu îi spui „SângeMâl”! se răsti Harry, dar spiriduşul se pedepsea deja. Se aruncase la pământ şi se lovea cu fruntea de podea.

— Făl să se oprească, făl să se oprească! strigă Hermione. Ah, vezi, vezi cât e de oribil felul în care trebuie să se supună?

— Kreacher, opreştete, opreştete! strigă Harry.

Spiriduşul zăcea pe podea, gâfâind şi tremurând, cu râtul plin de o mâzgă verzuie, cu o vânătaie care i se vedea deja bine pe fruntea palidă, acolo unde se lovise, cu ochii umflaţi şi injectaţi şi plini de lacrimi. Harry nu mai văzuse în viaţa lui ceva atât de jalnic.

— Deci ai adus medalionul acasă, insistă el, pentru că era hotărât să afle toată povestea. Şi ai încercat să îl distrugi?

— Nimic din ce a făcut Kreacher nu la atins, gemu spiriduşul. Kreacher a încercat totul, tot ce ştia, dar nimic, nimic nu funcţiona… erau atât de multe vrăji puternice asupra lui, încât Kreacher era sigur că singurul mod în care putea fi distrus era să îl deschidă, dar nu putea… Kreacher sa pedepsit, a încercat din nou, sa pedepsit, a încercat din nou. Kreacher nu a reuşit să

îndeplinească ordinul, Kreacher nu a putut să distrugă medalionul! Şi stăpâna

înnebunise de durere, pentru că stăpânul Regulus dispăruse, şi Kreacher nu putea să îi spună ce se întâmplase, nu, pentru că stăpânul Regulus îiîi interzisese să spună cuiva din fffamilie ce se întâmplase în ppeşteră…

Kreacher începu să plângă atât de tare, încât nu mai spunea nici un cuvânt coerent. Privindul, Hermionei îi şiroiau lacrimile pe obraji, dar nu mai îndrăzni să îl atingă din nou. Până şi Ron, care nu îl avea deloc la suflet pe Kreacher, părea tulburat. Harry se aşeză pe călcâie şi clătină din cap, încercând să îşi limpezească gândurile.

— Kreacher, nu te înţeleg, spuse el până la urmă. CapdeMort a încercat să te omoare, Regulus a murit pentru al distruge pe CapdeMort şi, cu toate astea, tu ai acceptat bucuros să îl trădezi pe Sirius lui CapdeMort? Teai dus frumos la Narcissa şi Bellatrix şi iai transmis informaţii lui CapdeMort prin intermediul lor…

— Harry, Kreacher nu gândeşte aşa, spuse Hermione, ştergânduse cu mâna la ochi. Este un sclav, spiriduşii de casă sunt obişnuiţi să fie trataţi urât, chiar brutal, iar ce ia făcut CapdeMort lui Kreacher nu a fost atât de ieşit din comun. Ce înseamnă războaiele vrăjitorilor pentru un spiriduş precum Kreacher? Le este credincios celor care se poartă frumos cu el, şi doamna Black trebuie să se fi purtat frumos cu el; de asemenea, este evident că Regulus a făcuto, aşa că ia servit de bunăvoie şi lea imitat convingerile. Ştiu ce o să

spui, continuă ea, când Harry începu să protesteze, că Regulus sa răzgândit…

Dar nu pare să îi fi explicat asta lui Kreacher, nui aşa? Şi cred că ştiu şi de ce.

Kreacher şi familia lui Regulus aveau să fie cu toţii mai în siguranţă

continuând tradiţia spiţei cu sânge pur. Regulus a încercat să îi protejeze pe toţi. — Sirius…

— Sirius sa purtat oribil cu Kreacher, Harry, şi nu te mai uita aşa la mine, ştii că este adevărat. Kreacher fusese singur mult timp când a venit Sirius să locuiască aici şi probabil că îşi dorea cu disperare puţină afecţiune.

Sunt convinsă că „domnişoara Cissy” şi „domnişoara Bella” au fost extrem de drăguţe cu Kreacher când sa dus la ele, aşa că lea făcut o favoare şi lea spus tot ce voiau să ştie. Am spus de la bun început că vrăjitorii aveau să plătească

întrun fel sau altul pentru modul în care se poartă cu spiriduşii de casă. Ei bine, CapdeMort a plătit… la fel ca şi Sirius.

Harry nu putu să răspundă nimic. Privindul pe Kreacher cum plângea în hohote pe podea, îşi aduse aminte cum Dumbledore îi spusese la doar câteva ore după ce murise Sirius: „Nu cred că Sirius la privit vreodată pe Kreacher ca pe o fiinţă cu sentimente măcar apropiate de cele omeneşti…”

— Kreacher, spuse Harry, după un timp, când o să te simţi în stare…

ăă… te rog să te ridici.

Trecură câteva minute înainte ca acesta să se liniştească, înecânduse în sughiţuri. Apoi se ridică iar în capul oaselor, frecânduse la ochi cu pumnii, ca un copilaş.

— Kreacher, o să te rog să faci ceva, spuse Harry.

Se uită la Hermione, cerândui ajutorul. Voia să îi dea ordinul cu bunătate, dar, în acelaşi timp, nu putea să pretindă că nu era un ordin. Cu toate acestea, schimbarea din tonul vocii sale părea să fi câştigat aprobarea Hermionei, care îi zâmbi încurajator.

— Kreacher, te rog, vreau să te duci şi să îl găseşti pe Mundungus Fletcher. Trebuie să aflăm unde este medalionul, unde este medalionul stăpânului Regulus. Este foarte important. Vrem să terminăm ce a început stăpânul Regulus, vrem să… ăă… să ne asigurăm că nu a murit degeaba.

Kreacher îşi coborî pumnii şi se uită în sus la Harry.

— Să îl găsesc pe Mundungus Fletcher? murmură el.

— Şi să îl aduci aici, la Casa Cumplită, zise Harry. Crezi că poţi să faci asta pentru noi?

În timp ce Kreacher încuviinţă şi se ridică în picioare, lui Harry îi veni brusc o idee. Scoase punguţa de la Hagrid şi apoi Horcruxul copiat, medalionul fals în care Regulus pusese biletul adresat lui CapdeMort.

— Kreacher… ăă… aş vrea să îţi dau asta, spuse el, punând medalionul în mâna spiriduşului. A aparţinut stăpânului Regulus şi sunt sigur că ar fi vrut să îl ai tu drept răsplată pentru ce ai…

— Ai cam întrecut măsura, prietene, spuse Ron, în timp ce spiriduşul aruncă o privire spre medalion, scoase un urlet de şoc şi amărăciune şi se aruncă iar pe podea.

Le luă aproape jumătate de oră să îl liniştească pe Kreacher, care fu atât de copleşit să primească un obiect care aparţinuse familiei Black din generaţie în generaţie, încât îi tremurau prea tare genunchii pentru a sta în picioare.

Când reuşi, în sfârşit, să se deplaseze câţiva paşi, îl însoţiră cu toţii la dulăpior, îl priviră învelind medalionul cu grijă în păturile sale murdare şi îl asigurară că

aveau să aibă grijă de medalion ca de ochii din cap, cât timp avea să fie plecat.

Apoi făcu două plecăciuni adânci în faţa lui Harry şi a lui Ron şi chiar o mişcare ciudată în direcţia Hermionei, care ar fi putut fi o tentativă de salut respectuos, înainte de a Dispărea ca de obicei, cu un poc.

Capitolul XI.

Mita.

Dacă Kreacher reuşise să scape dintrun lac plin de Inferi, Harry era convins că prinderea lui Mundungus avea să îi ia cel mult câteva ore, şi toată

dimineaţa se plimbă prin casă deosebit de încordat, aşteptândul. Cu toate acestea, Kreacher nu se întoarse în acea dimineaţă şi nici măcar dupăamiază.

La căderea nopţii, Harry se simţea descurajat şi neliniştit, iar cina formată în cea mai mare parte din pâine mucegăită, asupra căreia Hermione încercase mai multe Transfigurări nereuşite, nu îl făcu să se simtă cu nimic mai bine.

Kreacher nu se întoarse în ziua următoare şi nici în ziua de după aceea. Însă

doi bărbaţi îmbrăcaţi cu pelerine apăruseră în piaţa din faţa numărului doisprezece şi rămăseseră acolo şi în timpul nopţii, privind în direcţia casei pe care nu o puteau vedea.

— Sigur sunt Devoratori ai Morţii, spuse Ron, în timp ce el, Harry şi Hermione se uitau pe ferestrele de la sufragerie. Credeţi că ştiu că suntem aici?

— Nu cred, răspunse Hermione, cu toate că părea speriată. Altfel, lar fi trimis pe Plesneală după noi, nu?

— Crezi că a intrat şi ia legat limba blestemul lui Moody? întrebă Ron.

— Da, răspunse Hermione, altfel ar fi fost capabil să le spună cum să

intre, nui aşa? Dar probabil că aşteaptă să vadă dacă nu Apărem. Ştiu că

Harry este proprietarul casei, până la urmă.

— De unde…? începu Harry.

— Testamentele vrăjitoreşti sunt examinate de minister, ai uitat? Trebuie să ştie că Sirius ţia lăsat ţie casa.

Prezenţa Devoratorilor Morţii agrava starea de nelinişte din casa de la numărul doisprezece. De la Patronusul domnului Weasley încoace, nu mai primiseră nici o veste despre ce se întâmpla în afara Casei Cumplite şi începea să se simtă o anumită tensiune. Agitat şi iritabil, Ron adoptase obiceiul enervant de a se juca cu Deluminatorul în buzunar, ceea ce o supăra foarte tare pe Hermione, care, în aşteptarea lui Kreacher, îşi petrecea timpul studiind Poveştile bardului Beedle şi nu îi plăcea absolut deloc modul în care se tot stingeau şi se aprindeau luminile.

— Vrei să încetezi?! strigă ea în a treia seară după plecarea lui Kreacher, când lumina fu absorbită din nou din sufragerie.

— Scuze, scuze! spuse Ron, aprinzând Deluminatorul pentru a reda lumina. O fac fără sămi dau seama!

— Nai putea săţi găseşti ceva mai folositor de făcut?

— Adică să citesc şi eu poveşti pentru copii?

— Dumbledore mia lăsat cartea asta, Ron…

— Şi mie mia lăsat Deluminatorul – se presupune că ar trebui săl folosesc!

Harry nu mai suporta săi audă ciondăninduse şi se strecură din cameră, fără a fi observat de niciunul dintre ei. Coborî spre bucătărie, pe care o vizita foarte des, fiind convins că acolo erau cele mai multe şanse să apară

Kreacher. Însă când ajunse la jumătatea scării, auzi pe cineva ciocănind la uşa de la intrare, apoi nişte zgomote metalice şi zăngănitul lanţului.

Fiecare nerv din corp păru să i se încordeze. Îşi scoase bagheta, intră în conul de umbră de lângă capetele de spiriduşi şi se puse pe aşteptat. Se deschise uşa; zări în treacăt piaţa luminată de felinare şi o siluetă îmbrăcată cu pelerină se furişă în hol şi închise uşa. Intrusul făcu un pas înainte şi vocea lui Moody întrebă: „Severus Plesneală?” Apoi, silueta din praf de la capătul holului se înălţă şi zbură direct spre el, cu mâna moartă ridicată.

— Nu eu team omorât, Albus, spuse o voce calmă.

Blestemul se rupse: silueta din praf explodă din nou şi lui Harry îi fu imposibil să distingă prin norul cenuşiu dens pe care îl lăsă în urmă cine era noul venit.

Harry îşi îndreptă bagheta spre mijlocul norului.

— Nu te mişca!

Uitase de portretul doamnei Black: la auzul strigătului său, draperiile se dădură la o parte şi aceasta începu să urle:

— SângeMâli şi gunoaie care îmi întinează casa…

Ron şi Hermione coborâră scările în fugă în spatele lui Harry, cu baghetele îndreptate, ca şi a lui, spre necunoscutul care stătea acum pe hol, cu mâinile ridicate.

— Nu trageţi, sunt eu, Remus!

— Ah, Slavă Domnului, spuse Hermione încet, aţintinduşi imediat bagheta spre doamna Black; draperiile se închiseră din nou cu o bufnitură şi se lăsă tăcerea.

Ron îşi coborî şi el bagheta, dar Harry o ţinu în continuare ridicată.

— Aratăte! strigă el.

Lupin făcu un pas spre lumină, cu mâinile ridicate, în semn de predare.

— Mă numesc Remus John Lupin, sunt omlup, cunoscut uneori sub numele de Lunaticul, unul dintre cei patru inventatori ai Hărţii Ştrengarilor, căsătorit cu Nymphadora, cunoscută de obicei sub numele de Tonks, şi team învăţat cum să creezi un Patronus, Harry. Al tău are forma unui cerb.

— În ordine, spuse Harry, coborând bagheta, dar trebuia să verific, nui aşa?

— Da, în calitate de fost profesor al tău de Apărare contra Magiei Negre, sunt de acord că trebuia să verifici. Ron, Hermione, nu ar trebui să lăsaţi garda jos atât de repede.

Coborâră treptele în fugă spre el. Lupin era înfăşurat întro pelerină

neagră, groasă, de drum, părând la capătul puterilor, dar bucuros săi vadă.

— Deci, nici urmă de Severus, nu? întrebă el.

— Nu, spuse Harry. Ce se întâmplă? Toată lumea e bine?

— Da, spuse Lupin, dar suntem cu toţii supravegheaţi. Sunt câţiva Devoratori ai Morţii afară, în piaţă…

— Ştim…

— A trebuit să Apar exact pe treapta din faţa uşii, pentru a mă asigura că

nu mă vor observa. Nu au cum să ştie că sunteţi aici, pentru că, altfel, sunt sigur că ar fi mai mulţi oameni afară; păzesc toate locurile care au legătură cu tine, Harry. Hai să coborâm, am multe să vă spun şi vreau să ştiu ce sa întâmplat după ce aţi plecat din Vizuină.

Se duseră în bucătărie, unde Hermione îşi îndreptă bagheta spre şemineu. Focul se aprinse imediat, făcu pereţii reci din piatră să pară mai primitori şi lumina se reflectă pe masa lungă de lemn. Lupin scoase câteva beri zero din interiorul pelerinei sale şi luară loc.

— Aş fi venit de acum trei zile, dar a trebuit să scap de Devoratorul Morţii care mă urmărea, spuse Lupin. Deci aţi venit direct aici, după nuntă?

— Nu, spuse Harry, am venit aici abia după ce am dat peste doi Devoratori ai Morţii întro cafenea de pe Tottenham Court Road.

Lupin îşi vărsă aproape toată berea zero pe piept.

— Poftim?!

Îi explicară ce se întâmplase; când terminară, Lupin părea îngrozit.

— Dar cum au putut să vă găsească atât de repede? Este imposibil să

urmăreşti pe cineva care Apare, în afara cazului în care te agăţi de ei exact atunci când Dispar!

— Şi pare greu de crezut că sau nimerit pur şi simplu să se plimbe pe Tottenham Court Road chiar atunci, nui aşa? spuse Harry.

— Neam întrebat, zise Hermione nesigură, dacă nu sar putea ca Harry să mai aibă încă Identificatorul asupra lui.

— E imposibil, spuse Lupin, iar Ron păru plin de el şi Harry nespus de uşurat. Lăsând totul la o parte, ar şti sigur că Harry este aici, dacă ar mai avea Identificatorul asupra lui, nui aşa? Dar nu înţeleg cum au putut să vă

găsească pe Tottenham Court Road… asta este îngrijorător, foarte îngrijorător.

Părea tulburat, dar, din punctul de vedere al lui Harry, această întrebare putea să mai aştepte.

— Spunene ce sa întâmplat după ce am plecat. Nu mai ştim nimic de când nea spus tatăl lui Ron că familia este în siguranţă.

— Păi, nea salvat Kingsley, răspunse Lupin. Datorită avertismentului lui, majoritatea invitaţilor de la nuntă au putut să Dispară înainte să sosească

ei.

— Erau Devoratori ai Morţii sau oameni din minister? interveni Hermione.

— Şi, şi, dar acum sau unit şi au aceleaşi scopuri şi convingeri, spuse Lupin. Erau vreo doisprezece, dar nu ştiau că erai acolo, Harry. Arthur a auzit un zvon cum că lau torturat pe Scrimgeour înainte de al omorî, încercând să

afle de la el unde erai. Dacă a fost aşa, înseamnă că nu tea dat pe mâna lor.

Harry se uită la Ron şi la Hermione – expresiile de pe chipurile lor reflectau amestecul de uimire şi recunoştinţă pe care îl simţea şi el. Nu prea îl simpatizase niciodată pe Scrimgeour, dar, dacă ce spunea Lupin era adevărat, ultimul lucru pe care îl făcuse omul acela fusese să încerce să îl apere pe Harry.— Devoratorii Morţii au percheziţionat Vizuina de sus până jos, continuă

Lupin. Au găsit vârcolacul – dar nu au vrut să se apropie prea mult de el – şi apoi iau interogat ore întregi pe aceia dintre noi care au mai rămas. Încercau să obţină informaţii despre tine, Harry, dar evident că nimeni nu ştia că

fuseseşi acolo, în afară de cei din Ordin.

— În acelaşi timp în care ei au întrerupt nunta, alţi Devoratori ai Morţii au năvălit în toate casele din ţară care aveau vreo legătură cu Ordinul. Nu a murit nimeni, adăugă el repede, anticipând întrebarea, dar au fost duri. Au ars casa lui Dedalus Diggle din temelii, dar el nu era acolo, aşa cum ştiţi, şi au folosit blestemul Cruciatus asupra părinţilor lui Tonks, tot pentru a afla unde teai dus după ce ai plecat de la ei. Sunt bine – puţin tulburaţi, bineînţeles, dar în mare sunt bine.

— Devoratorii Morţii au trecut de vrăjile acelea protectoare? întrebă

Harry, amintinduşi cât de eficiente fuseseră în noaptea când se prăbuşise în grădina părinţilor lui Tonks.

— Harry, ce trebuie să înţelegi tu este că, acum, Devoratorii Morţii au de partea lor întreaga putere a ministerului, spuse Lupin. Îşi permit să facă vrăji violente fără să se teamă că ar putea fi identificaţi sau arestaţi. Au reuşit să

treacă de toate vrăjile defensive pe care le aruncaserăm împotriva lor şi, odată

ajunşi dincolo de ele, nu au încercat să ascundă nici o clipă motivul pentru care veniseră.

— Şi se mai obosesc să găsească o scuză pentru torturarea oamenilor, ca să afle unde este Harry? întrebă Hermione pe un ton puţin iritat.

— Ei bine, ezită, spuse Lupin, apoi scoase un exemplar împăturit al Profetului zilei. Uite, continuă el, împingândul peste masă spre Harry. Oricum o să afli mai devreme sau mai târziu – acesta este pretextul căutării tale.

Harry netezi ziarul. Prima pagină era acoperită aproape în întregime de o fotografie uriaşă cu chipul său, deasupra căreia citi titlul: CĂUTAT PENTRU INTEROGATORIU ÎN LEGĂTURĂ CU MOARTEA LUI ALBUS DUMBLEDORE.

Ron şi Hermione pufniră înfuriaţi, dar Harry tăcu. Dădu ziarul la o parte, nu voia să mai citească, intuia ce scrie. Nimeni dintre cei care fuseseră în vârful turnului când murise Dumbledore nu ştiau cine îl omorâse de fapt şi, aşa cum Rita Skeeter spusese deja lumii vrăjitoreşti, Harry fusese văzut fugind de acolo la câteva clipe după ce căzuse Dumbledore.

— Îmi pare rău, Harry, spuse Lupin.

— Deci Devoratorii Morţii au pus stăpânire şi pe Profetul zilei? întrebă

Hermione mânioasă.

Lupin încuviinţă din cap.

— Dar oamenii trebuie să îşi dea seama ce se întâmplă, nui aşa?

— Lovitura a fost bine gândită şi aproape fără să se facă vâlvă deloc, spuse Lupin. Versiunea oficială a morţii lui Scrimgeour este că şia dat demisia, iar locul ia fost luat de către Pius Thicknesse, care se află sub puterea blestemului Imperius.

— De ce nu sa autodeclarat CapdeMort ministrul Magiei? întrebă Ron.

Lupin râse.

— Nu are de ce să o facă, Ron. În mod efectiv, el este ministru, dar de ce ar vrea să stea la un birou la minister? Marioneta lui, Thicknesse, are grijă de treburile de zi cu zi, lăsândui cale liberă lui CapdeMort să îşi extindă

stăpânirea dincolo de minister. Fireşte, mulţi au dedus ce sa întâmplat – în ultimele câteva zile au avut loc schimbări radicale în politica ministerului şi mulţi şuşotesc că cel care trebuie să se afle în spatele lor este CapdeMort.

Totuşi, asta este problema: şuşotesc pe la colţuri. Nu îndrăznesc să aibă

încredere unii în alţii, neştiind cui să se destăinuie şi cui nu, le este teamă să

vorbească răspicat, ca nu cumva bănuielile lor să se adeverească şi să le fie puse în pericol familiile. Da, CapdeMort e un jucător foarte abil. Dacă ar fi

făcut totul public, ar fi generat o revoluţie deschisă; rămânând în umbră, a creat o stare de confuzie, nesiguranţă şi frică.

— Şi schimbarea aceasta dramatică a politicii ministerului, spuse Harry, implică avertizarea lumii vrăjitoreşti în privinţa mea, dar nu şi împotriva lui CapdeMort?

— În mod sigur este vorba şi de asta, spuse Lupin, şi este o mişcare genială. Acum, că Dumbledore a murit, tu – băiatul care a supravieţuit – erai un simbol garantat şi un punct de reper pentru orice fel de rezistenţă împotriva lui CapdeMort. Dar prin faptul că sugerează că ai avut un rol în moartea bătrânului erou, CapdeMort nu numai că a pus un preţ pe capul tău, dar a sădit îndoiala şi teama în sufletele multora dintre cei care ţiar fi luat apărarea.

— Între timp, ministerul a început să ia măsuri împotriva celor cu părinţi Încuiaţi.

Lupin arătă spre Profetul zilei.

— Uitaţivă la pagina doi.

Hermione dădu paginile cu aceeaşi expresie dezgustată pe care o avusese când umblase cu Secretele magiei celei mai întunecate.

— Evidenţa celor cu părinţi încuiaţi”, citi ea cu voce tare. „Ministerul Magiei conduce o anchetă asupra aşazişilor vrăjitori cu părinţi Încuiaţi, pentru a înţelege mai bine cum au ajuns să deţină secrete magice. Studiile recente făcute de Departamentul Misterelor dezvăluie că magia nu poate fi transmisă

decât de la persoană la persoană, când se reproduc vrăjitorii. Aşadar, acolo unde nu există o descendenţă vrăjitorească, este probabil ca aşazisul vrăjitor cu părinţi Încuiaţi să fi obţinut puteri magice prin furt sau cu forţa. Ministerul este hotărât săi îndepărteze pe aceşti uzurpatori ai puterii magice şi, în scopul acesta, lea lansat o invitaţie tuturor aşazişilor vrăjitori cu părinţi Încuiaţi de a se prezenta la un interviu condus de Comisia Evidenţei celor cu părinţi Încuiaţi, instituit de curând.”

— Oamenii nu vor accepta să se întâmple aşa ceva, spuse Ron.

— Dar se întâmplă deja, Ron, spuse Lupin. Cei cu părinţi Încuiaţi sunt adunaţi chiar în clipa asta.

— Dar cum ar fi putut să fure magia? spuse Ron. E o nebunie, dacă ar putea fi furată, nu ar mai exista Noni, nui aşa?

— Ştiu, zise Lupin. Cu toate acestea, acum, dacă nu poţi dovedi că ai măcar o rudă vrăjitorească apropiată, se consideră că ai obţinut puterile magice în mod ilegal şi trebuie să fii pedepsit pentru asta.

Ron aruncă o privire spre Hermione şi apoi spuse:

— Dar dacă cei cu sânge pur şi semipur jură că cineva cu părinţi Încuiaţi face parte din familia lor? O să le spun tuturor că Hermione este verişoara mea…

Hermione puse mâna pe a lui Ron şi îl strânse.

— Mulţumesc, Ron, dar nu aş putea să te las să…

— Nu se pune problema să ai de ales, spuse Ron cu fermitate, strângândo şi el de mână. O să te învăţ arborele genealogic al familiei mele, ca să poţi să

răspunzi la orice întrebare.

Hermione râse încetişor.

— Ron, nu cred că mai contează, având în vedere că suntem fugari împreună cu Harry Potter, cea mai căutată persoană din ţară. Dacă maş fi întors la şcoală, ar fi fost altceva. Ce are de gând CapdeMort în legătură cu Hogwarts? îl întrebă ea pe Lupin.

— Înscrierea este acum obligatorie pentru toţi tinerii vrăjitori şi vrăjitoare, răspunse el. Au anunţat ieri. Este o schimbare pentru că, mai înainte, nu a mai fost niciodată obligatorie. Bineînţeles, aproape toţi vrăjitorii şi vrăjitoarele din Marea Britanie au fost educaţi la Hogwarts, dar părinţii lor au avut dreptul de ai educa acasă sau de ai trimite la studii în străinătate, dacă

doreau. În felul acesta, CapdeMort va avea sub ochi întreaga populaţie vrăjitorească de la o vârstă fragedă. Şi este o metodă în plus de ai îndepărta pe cei cu părinţi Încuiaţi, pentru că elevii trebuie să aibă Statutul de Sânge înainte de a li se permite să se înscrie – adică să fi dovedit ministerului că au o descendenţă vrăjitorească.

Harry era scârbit şi furios: în clipa aceea, copii entuziasmaţi de unsprezece ani îşi examinau teancurile de manuale de vrăji tocmai cumpărate, fără să îşi dea seama că nu aveau să ajungă niciodată la Hogwarts şi poate chiar să îşi revadă familiile.

— Este… este… bolborosi el, chinuinduse să găsească nişte cuvinte care să poată reflecta groaza din mintea sa, dar Lupin spuse încet:

— Ştiu.

Lupin ezita.

— Harry, o să înţeleg dacă nu vei putea să confirmi acest lucru, dar Ordinul are impresia că Dumbledore ţia lăsat o misiune.

— Aşa este, răspunse Harry, iar Ron şi Hermione ştiu şi ei despre ea şi vin cu mine.

— Poţi să ai încredere în mine sămi spui despre ce misiune este vorba?

Harry privi chipul ridat prematur, încadrat de păr des, dar încărunţit, şi îşi dori săi fi putut da un răspuns diferit.

— Nu pot, Remus, îmi pare rău. Dacă nu ţia spus Dumbledore, nu cred că o pot face nici eu.

— Bănuiam că o să spui asta, răspunse Lupin dezamăgit. Dar aş putea totuşi săţi fiu de folos. Ştii ce sunt şi de ce sunt în stare. Aş putea veni cu voi, ca să vă apăr. Nu ar fi nevoie să îmi spuneţi exact ce puneţi la cale.

Harry ezită. Era o propunere foarte tentantă, deşi nu îşi imagina cum ar fi fost posibil ca Lupin să nu afle de misiune dacă avea să fie tot timpul cu ei.

Hermione însă părea nedumerită.

— Dar cum rămâne cu Tonks? întrebă ea.

— Cei cu ea? spuse Lupin.

— Păi, spuse Hermione încruntânduse, sunteţi căsătoriţi! Ea ce ar zice dacă ai pleca împreună cu noi?

— Tonks va fi în deplină siguranţă, spuse Lupin. Va locui cu părinţii ei.

În vocea lui Lupin era o notă ciudată, aproape glacială. Ideea ca Tonks să

rămână ascunsă în casa părinţilor ei era oarecum stranie, până la urmă, făcea parte din Ordin şi, după cum o ştia Harry, mai mult ca sigur că ar fi vrut să se afle în mijlocul acţiunii.

— Remus, spuse Hermione întro doară, totul este în ordine… ştii tu…

între tine şi…

— Totul este bine, mulţumesc, io întoarse Lupin ostentativ.

Hermione roşi. Urmă încă o pauză, ciudată şi apăsătoare, şi apoi Lupin adăugă, cu aerul cuiva care se chinuia să accepte ceva neplăcut:

— Tonks este însărcinată.

— Vai, ce frumos! chiţăi Hermione.

— Grozav! spuse Ron entuziasmat.

— Felicitări, se auzi şi Harry.

Lupin zâmbi forţat, întrun fel care semăna mai mult cu o grimasă, şi apoi spuse:

— Deci… acceptaţi propunerea mea? Să fie patru în loc de trei? Nu cred că Dumbledore ar fi fost împotrivă, să nu uităm că ma numit profesorul vostru de Apărare contra Magiei Negre. Şi trebuie să vă spun că, din câte îmi dau seama, avem dea face cu vrăji pe care mulţi dintre noi nu leam mai întâlnit şi nu neam imaginat că ar exista.

Ron şi Hermione se uitară amândoi la Harry.

— Doar… doar ca să clarificăm lucrurile, spuse el, vrei să o laşi pe Tonks acasă la părinţii ei şi tu să vii cu noi?

— Va fi în deplină siguranţă acolo, vor avea grijă de ea, spuse Lupin.

Vorbea cu o hotărâre soră cu indiferenţa.

— Harry, sunt sigur că James ar fi vrut să rămân alături de tine.

— Ei bine, spuse Harry rar, eu nu. Sincer să fiu, sunt destul de sigur că

tata ar fi vrut să ştie de ce nu rămâi alături de propriul tău copil.

Lui Lupin îi pieri culoarea din obraji. Temperatura din bucătărie păru să

scadă cu zece grade. Ron se uită în jur prin cameră, de parcă ar fi fost obligat să o memoreze, în timp ce privirea Hermionei se oprea când la Harry, când la Lupin.— Nu înţelegi, spuse Lupin întrun sfârşit.

— Atunci, explicămi, îl contracara Harry.

Lupin înghiţi în sec.

— Amam făcut o mare greşeală căsătorindumă cu Tonks. Am făcuto contrar judecăţii mele şi am regretato nespus, încă din acel moment.

— Înţeleg, făcu Harry, aşa că vrei săi abandonezi, pur şi simplu, pe ea şi pe copil şi să pleci cu noi?

Lupin sări în picioare. Scaunul i se răsturnă pe spate şi se uită la ei atât de feroce, încât Harry zări pentru prima dată trăsăturile lupului acoperindule pe cele de om.

— Nu înţelegi ce iam făcut soţiei mele şi copilului meu nenăscut? Nu ar fi trebuit să mă căsătoresc niciodată cu ea, a devenit paria din cauza mea!

Lupin dădu la o parte cu piciorul scaunul pe care îl răsturnase.

— Nu maţi văzut decât printre membrii Ordinului sau sub protecţia lui Dumbledore, la Hogwarts! Nu ştiţi ce părere are majoritatea lumii vrăjitoreşti despre fiinţele ca mine! Când află de situaţia mea, abia dacă mai pot sămi vorbească! Nu vă daţi seama ce am făcut? Până şi familia ei este dezgustată de căsătoria noastră, ce părinţi şiar dori ca singura lor fiică să se mărite cu un omlup? Şi copilul – copilul…

Lupin se prinse cu mâinile de cap, smulgânduşi smocuri de păr. Părea complet răvăşit.

— De obicei, cei ca mine nu au copii! Va fi la fel, sunt sigur – cum aş

putea să mio iert, când am riscat în mod conştient ca un copil nevinovat să

moştenească ce am eu? Şi, dacă printrun miracol, nu va fi ca mine, atunci îi va fi de o mie de ori mai bine fără un tată de care să îi fie mereu ruşine!

— Remus! şopti Hermione, cu lacrimi în ochi. Nu spune asta – cum ar putea săi fie ruşine cu tine?

— A, păi, nu ştiu, Hermione, spuse Harry. Mie miar cam fi ruşine cu el.

Harry nu ştia de unde venea furia pe care o simţea, dar îl făcuse şi pe el să se ridice în picioare. Lupin arăta de parcă Harry tocmai lar fi lovit.

— Dacă noul regim crede că cei cu părinţi încuiaţi sunt răi, spuse Harry, oare cei vor face unuia pe jumătate omlup, al cărui tată mai este şi în Ordin?

Tatăl meu a murit încercând să ne apere pe mine şi pe mama şi tu crezi că ţiar spune să îţi abandonezi copilul şi să pleci cu noi în căutarea aventurii?

— Cum… cum îndrăzneşti? spuse Lupin. Nu este vorba de sete de pericole sau glorie personală – cum îndrăzneşti să sugerezi aşa o…

— Cred că te simţi cam ca un erou, continuă Harry. Vrei să iei locul lăsat liber de Sirius…

— Harry, nu! îl rugă Hermione, dar Harry se uită în continuare la chipul palid al lui Lupin.

— Naş fi crezuto în viaţa mea, spuse Harry. Cel care ma învăţat să mă

lupt cu Dementorii… să fie un laş!

Lupin îşi scoase bagheta atât de repede, încât Harry abia dacă apucă să

ducă mâna spre a lui. Se auzi o bufnitură puternică şi simţi cum zbura în spate, de parcă ar fi primit un pumn. În momentul în care se lovi de perete şi alunecă pe podea, zări marginea pelerinei lui Lupin dispărând pe uşă.

— Remus, Remus, vino înapoi! strigă Hermione, dar Lupin nu răspunse.

O clipă mai târziu, auziră uşa de la intrare trântinduse.

— Harry! se vaită Hermione. Cum ai putut?

— Na fost greu, spuse Harry.

Se ridică, simţind cum îi ieşea un cucui în locul în care se lovise cu capul de perete. Era încă atât de mânios, încât tremura.

— Nu te uita la mine aşa! se răsti la Hermione.

— Nu te lua de ea! mormăi nemulţumit Ron.

— Nu, nu trebuie să ne certăm! spuse Hermione, băgânduse repede între ei.

— Nar fi trebuit săi spui chestiile alea lui Lupin, i se adresă Ron lui Harry.

— A meritato, răspunse Harry. Avea mintea plină de tot felul de imagini: Sirius căzând prin Văl, Dumbledore suspendat, frânt, în aer, o străfulgerare verde şi vocea mamei sale, cerând milă…

— Părinţii, spuse Harry, nu ar trebui să îşi lase în urmă copiii decât…

decât dacă nu au de ales.

— Harry… spuse Hermione, întinzând o mână în semn de consolare, dar Harry o dădu la o parte şi se îndepărtă, cu ochii aţintiţi asupra focului pe care îl crease Hermione.

Cândva vorbise cu Lupin din şemineul acela, căutând răspunsuri despre James, şi Lupin îl încurajase. Chipul chinuit şi palid al lui Lupin părea să

plutească acum în faţa lui. Simţi un val copleşitor de regret. Nici Ron şi nici Hermione nu spuseră nimic, dar Harry era sigur că se uitau unul la altul pe la spatele lui, vorbinduşi în şoaptă. Se întoarse şi îi surprinse mutânduşi imediat capetele în altă direcţie.

— Ştiu că nu ar fi trebuit să îl fac laş.

— Nu, nu ar fi trebuit, întări Ron numaidecât.

— Dar se comportă ca şi când ar fi.

— Chiar şi aşa… spuse Hermione.

— Ştiu, recunoscu Harry. Dar dacă asta îl va face să se întoarcă la Tonks, înseamnă că a meritat, nu?

Nu putea să îşi reprime tonul rugător al vocii. Hermione părea înţelegătoare, dar Ron, nehotărât. Harry îşi coborî privirea, gândinduse la tatăl său. Oare James lar fi susţinut pe Harry în legătură cu ce îi spusese lui Lupin sau ar fi fost supărat pentru modul în care fiul său se purtase cu vechiul lui prieten?

Bucătăria cufundată în linişte părea să reverbereze de pe urma şocului acelei scene şi a reproşurilor nerostite ale lui Ron şi Hermione. Profetul zilei pe care îl adusese Lupin era încă pe masă, iar de pe prima pagină, chipul lui Harry se uita înspre tavan. El făcu un pas spre ziar şi se aşeză, îl deschise la nimereală şi se prefăcu a citi. Nu putea să asimileze cuvintele, mintea îi era încă prea plină de ce discutase cu Lupin. Era sigur că Ron şi Hermione îşi reluaseră mica discuţie de partea cealaltă a Profetului. Dădu o pagină zgomotos şi atenţia îi fu atrasă de numele lui Dumbledore. Trecură câteva clipe înainte săşi dea seama ce reprezenta fotografia în care era înfăţişată o familie.

Sub fotografie scria: Familia Dumbledore (de la stânga la dreapta): Albus, Percival ţinândo în braţe pe Ariana, nou născută, Kendra şi Aberforth.

Interesat, Harry cercetă poza cu mai mare atenţie. Tatăl lui Dumbledore, Percival, era un bărbat chipeş, ai cărui ochi păreau să scânteieze chiar şi în poza aceea veche şi ştearsă. Bebeluşul, Ariana, era puţin mai mare decât o pâine şi la fel de nedesluşită. Mama, Kendra, avea părul negru ca tăciunele, strâns sus în coc. Chipul ei amintea puţin de trăsăturile unei sculpturi. În timp cei studia ochii negri, pomeţii înalţi şi nasul drept, orânduiţi perfect deasupra rochiei de mătase pe gât pe care o purta, lui Harry îi veniră în minte fotografiile de amerindieni. Albus şi Aberforth purtau jachete asortate, cu gulere din dantelă, şi aveau părul de aceeaşi lungime, până la umăr. Albus părea să fie cu câţiva ani mai mare, dar, în afară de aceasta, cei doi băieţi semănau foarte bine, pentru că poza fusese făcută înainte ca Albus săşi fi spart nasul şi înainte să fi început să poarte ochelari.

Familia părea destul de fericită şi normală, aşa cum zâmbea senin, din ziar. Braţul micuţei Ariana ieşea uşor din şalul în care era înfăşurată. Harry se uită deasupra fotografiei şi citi titlul:

Fragment exclusiv din BIOGRAFIA LUI ALBUS DUMBLEDORE de Rita Skeeter.

Gândinduse că nu avea cum să îl facă să se simtă mai rău decât se simţea acum, Harry începu să citească:

Mândră şi îngâmfată, Kendra Dumbledore nu a putut suporta să rămână

în MauldontheWold după scandalul arestării şi închiderii soţului ei în Azkaban. Drept urmare, a decis să îşi mute familia în Peştera lui Godric, satul care avea să devină celebru mai târziu drept locul unde Harry Potter a reuşit să

scape miraculos de ŞtimNoiCine.

La fel ca şi în MauldontheWold, în Peştera lui Godric locuiau multe familii vrăjitoreşti, dar, dat fiind că nu cunoştea pe nimeni, avea să evite curiozitatea celor din satul unde locuiseră înainte, în privinţa crimelor soţului ei. Refuzând în mod repetat încercările prietenoase ale noilor vecini magici, se asigură cât de curând că ea şi familia ei aveau să fie lăsaţi în pace.

„Mia trântit uşa în faţă când mam dus săi urez bun venit şi săi ofer nişte prăjituri de casă”, povesteşte Bathilda Bagshot. „În primul an de când au venit, nu iam văzut decât pe cei doi băieţi. Nici nu aş fi ştiut că avea şi o fiică, dacă nu aş fi cules plangentine la lumina lunii, în iarna după ce sau mutat, şi naş fi văzuto pe Kendra în timp ceo scotea pe Ariana în grădina din spate. A plimbato o dată pe peluză, ţinândo strâns, şi apoi a duso înapoi în casă. Nam ştiut ce să cred.”

Se pare că ea sa gândit că mutarea în Peştera lui Godric era ocazia perfectă pentru a o ascunde pe Ariana o dată pentru totdeauna, ceva ce plănuise probabil de ani întregi. Sincronizarea era importantă. Ariana abia dacă

împlinise şapte ani când a dispărut complet şi şapte este vârsta la care majoritatea experţilor consideră că trebuie să se fi manifestat talentul magic, în cazul în care aşa ceva exista. Nimeni dintre cei care mai sunt încă în viaţă nu îşi aminteşte ca Ariana să fi dat vreodată dovadă de cea mai mică aptitudine magică. Aşadar, pare evident că, astfel, Kendra a decis să ascundă existenţa

fiicei ei mai degrabă decât să suporte ruşinea de a fi dat naştere unei Non.

Mutânduse departe de prietenii şi vecinii care o cunoscuseră pe Ariana, a facilitat, bineînţeles, închiderea acesteia. Puţinii oameni care au ştiut în acel moment de existenţa ei nu aveau să divulge în mod sigur secretul, printre aceştia fiind şi cei doi fraţi ai ei, care evitau întrebările ciudate, răspunzând aşa cum îi învăţase mama lor: „Sora mea are sănătatea prea şubredă pentru a merge la şcoală”.

Săptămâna viitoare: Albus Dumbledore la Hogwarts – Premiile şi înşelăciunile.

Harry se înşelase: ce citise chiar îl făcuse să se simtă mai rău decât înainte. Se uită din nou la fotografia familiei aparent fericite. Oare era adevărat? Cum ar fi putut să afle? Voia să se ducă la Peştera lui Godric, chiar dacă Bathilda nu era în stare săi vorbească, voia să viziteze locul unde el şi Dumbledore pierduseră amândoi oameni dragi. Era pe cale să lase jos ziarul, pentru a le cere părerea lui Ron şi Hermione, când o pocnitură asurzitoare răsună în toată bucătăria.

Pentru prima dată în ultimele trei zile, Harry uitase complet de Kreacher.

Primul lucru care îi trecu prin minte fu că Lupin dăduse din nou buzna în cameră şi, pentru o fracţiune de secundă, nu luă în seamă grămada de membre care se zbăteau, apărută ca din senin lângă scaunul lui. Se ridică repede în picioare, în vreme ce Kreacher se descâlci de unul singur, făcu o plecăciune adâncă în faţa lui Harry şi spuse răguşit:

— Stăpâne, Kreacher sa întors cu tâlharul Mundungus Fletcher.

Mundungus se culese de pe jos şi îşi scoase bagheta, însă Hermione fu mult mai rapidă decât el.

— Expelliarmus!

Bagheta lui Mundungus îi zbură din mână şi Hermione o prinse. Cu o privire sălbatică, Mundungus dădu să fugă pe scări: Ron îl placă şi Mundungus se prăbuşi pe podeaua de piatră, cu o bufnitură seacă.

— Ce e? răcni el, zvârcolinduse şi încercând să se elibereze din strânsoarea lui Ron. Ceam făcut? Aţi asmuţit un afurisit de spiriduş pe mine, ceam făcut, dămi drumu’, dămi drumu’ sau…

— Nu prea eşti în poziţia de a profera ameninţări, spuse Harry.

Aruncă deo parte ziarul, traversă bucătăria din câţiva paşi şi căzu în genunchi lângă Mundungus, care încetă să se mai zvârcolească, părând în schimb îngrozit. Ron se ridică, gâfâind, şi îl privi pe Harry cum îşi îndrepta bagheta direct spre nasul lui Mundungus. Acesta duhnea a transpiraţie stătută

şi a fum de ţigară, avea părul murdar şi roba pătată.

— Stăpâne, Kreacher îşi cere scuze că a adus hoţul cu întârziere, spuse spiriduşul. Fletcher ştie cum să nu se lase prins, are multe ascunzători şi complici. Cu toate acestea, Kreacher a reuşit să îl încolţească până la urmă.

— Teai descurcat foarte bine, Kreacher, spuse Harry şi spiriduşul făcu iarăşi o plecăciune adâncă.

— Bun, îţi voi pune nişte întrebări, îi spuse Harry lui Mundungus, care strigă imediat:

— Am intrat în panică, da?! Nam vrut niciodată să vin, fără supărare, amice, da’ eu nu mam oferit niciodată voluntar să mor pentru tine şi nenorocitu’ de ŞtimNoiCine a venit direct spre mine şi oricine altcineva şiar fi luat tălpăşiţa, de la început am zis că nu voiam să vin…

— Pentru informaţia ta, să ştii că nimeni altcineva dintre noi nu a mai Dispărut, spuse Hermione.

— Ei, bravo, bine că sunteţi voi toţi eroi, dar eu nam pretins nici o clipă

că aş fi vrut să mă sinucid…

— Nu ne interesează de ce lai lăsat baltă pe OchiNebun, spuse Harry, apropiinduşi bagheta de ochii injectaţi, cu pleoape căzute, ai lui Mundungus.

Ştiam deja că erai un laş de doi bani.

— Păi atunci, de ce naiba sunt vânat de spiriduşi de casă? Sau iar e vorba de pocalele alea? Nu mai am nici unu’, că altfel ţi leaş fi dat…

— Nu este vorba nici despre pocale, deşi te apropii, spuse Harry. Taci din gură şi ascultă.

Era minunat să aibă ceva de făcut, cineva de la care să pretindă măcar o fărâmă de adevăr. Bagheta lui Harry era acum atât de aproape de nasul lui Mundungus, încât acesta se uita cruciş, încercând să no piardă din ochi.

— Când ai furat din casa asta absolut tot ce era de valoare… începu Harry, dar Mundungus îl întrerupse din nou.

— Lu’ Sirius nu ia păsat niciodată de toate gunoaiele alea…

Se auziră paşi repezi, o străfulgerare de cupru strălucitor, o bufnitură şi un strigăt de durere: Kreacher sărise asupra lui Mundungus şi îl lovise cu o tigaie în cap.

— Dăl jos, dăl jos de pe mine, bagăl în cuşcă! strigă Mundungus, ghemuinduse, în timp ce Kreacher ridica din nou tigaia cea grea.

— Kreacher, nu! strigă Harry.

Braţele subţiri ale lui Kreacher tremurau din cauza greutăţii tigăii, pe care o ţinea în continuare deasupra capului.

— Poate încă o dată, stăpâne Harry, ca să fie cu noroc?

Ron râse.

— Avem nevoie de el conştient, Kreacher, dar dacă va fi nevoie de convingere, tu vei face onorurile, zise Harry.

— Mulţumesc frumos, stăpâne, spuse Kreacher, făcând o plecăciune şi dânduse puţin înapoi, fără aşi dezlipi ochii mari şi spălăciţi de pe Mundungus, pe care îl privea cu ură.

— Când ai luat din casă toate obiectele de valoare pe care ai reuşit să pui mâna, începu Harry pentru a doua oară, ai luat şi nişte lucruri din dulăpiorul din bucătărie. Printre ele era şi un medalion.

Lui Harry i se uscă dintrodată gura: simţea că şi Ron, şi Hermione erau încordaţi şi emoţionaţi.

— Ce ai făcut cu el?

— De ce? întrebă Mundungus. E valoros?

— Încă îl mai ai! strigă Hermione.

— Ba nu, nul mai are, spuse Ron cu viclenie. Se întreabă doar dacă ar fi trebuit să ceară mai mulţi bani pe el.

— Mai mulţi? făcu Mundungus. Păi nar fi fost deloc greu să fi luat mai mult… lam dat pe degeaba, firar să fie, nu? Nam avut de ales.

— Cum adică?

— Vindeam lucruri pe Aleea Diagon şi vine una la mine şi mă întreabă

dacă am autorizaţie să vând obiecte magice. Băgăcioasa naibii! Voia sămi dea amendă, da’ ia plăcut medalionu’ şi mia zis căl ia şi să mă consider norocos că numi mai dă amendă de data asta.

— Cine era femeia aceea? întrebă Harry.

— Nu ştiu, o cotoroanţă de la minister.

Mundungus se gândi o clipă şi fruntea i se încreţi.

— Scundă. Cu o fundă pe cap. Se încruntă şi apoi adăugă:

— Arăta ca o broască râioasă.

Lui Harry îi scăpă din mână bagheta – ea îl lovi pe Mundungus peste nas şi aruncă scântei roşii spre sprâncene, care îi luară foc.

— Aquamenti! strigă Hermione şi un jet de apă ţâşni din bagheta ei, stropindul şi aproape înecândul pe Mundungus.

Harry se uită în sus şi îşi văzu propriul şoc reflectat în ochii lui Ron şi ai Hermionei. Cicatricele de pe podul palmei drepte păreau să îl usture din nou.

Capitolul XII.

Magia înseamnă putere.

Cu cât se apropia de sfârşit luna august, cu atât pătratul acoperit cu iarbă neîngrijită din piaţa unde era Casa Cumplită se usca mai tare, până când ajunse aspru şi maroniu. Locatarii de la numărul doisprezece nu erau văzuţi niciodată de vecini, la fel ca şi casa de la numărul doisprezece. Încuiaţii care locuiau în piaţa aceea acceptaseră de mult greşeala amuzantă în numerotarea caselor, care făcuse ca numărul unsprezece să fie urmat de treisprezece.

Şi totuşi, piaţa atrăgea acum câţiva vizitatori, care păreau foarte intrigaţi de această anomalie. Abia dacă trecea o zi fără ca unul sau doi oameni să nu vină în scuar fără alt scop – sau cel puţin aşa părea – decât acela de a se sprijini de gardul din faţa numerelor unsprezece şi treisprezece şi de a privi linia subţire unde se întâlneau cele două case. Vizitatorii nu erau niciodată

aceiaşi două zile la rând, deşi toţi păreau să aibă o aversiune faţă de hainele obişnuite. Majoritatea londonezilor care treceau pe lângă ei erau obişnuiţi cu oamenii excentrici şi nu prea îi băgau în seamă, deşi unii mai aruncau câteodată o privire peste umăr, întrebânduse de ce ar purta cineva pelerine pe căldura aceea.

Privitorii aceştia nu prea păreau să aibă satisfacţii de pe urma străjii lor.

Din când în când, unul dintre ei făcea un pas înainte entuziasmat, ca şi când ar fi văzut în sfârşit ceva interesant, doar pentru a se întoarce dezamăgit.

În prima zi din septembrie, în piaţă erau mai mulţi oameni care pierdeau vremea decât în orice altă zi de până atunci. Şase bărbaţi cu pelerine lungi stăteau de pază tăcuţi şi atenţi, urmărind cu atenţie, ca de obicei, linia dintre casele unsprezece şi treisprezece, dar motivul pentru care aşteptau părea la fel de neclar ca şi înainte. Când seara veni, aducând cu ea o ploaie răcoroasă

pentru prima dată după săptămâni la rând, avu loc unul dintre momentele acelea inexplicabile, când li se păru că tocmai erau pe punctul de a observa ceva interesant. Bărbatul cu chipul schimonosit îi arătă ceva tovarăşului care era cel mai aproape, un bărbat palid, scund şi îndesat, dădu să înainteze, dar în clipa următoare, se relaxară în poziţia pasivă de mai înainte, cu o umbră de frustrare şi dezamăgire pe chip.

Între timp, Harry tocmai intrase pe uşă în casa de la numărul doisprezece. Fusese cât pe ce să îşi piardă echilibrul când Apăruse pe prima treaptă în faţa uşii de la intrare şi crezuse că Devoratorii Morţii ar fi putut să îi observe cotul rămas neacoperit preţ de o secundă. După ce închise uşa cu grijă

în urma lui, îşi dădu jos Pelerina Invizibilă, o puse pe braţ şi merse cu paşi repezi pe holul întunecat, spre o uşă care ducea la subsol, ţinând strâns un exemplar furat din Profetul zilei.

Fu întâmpinat de obişnuita şoaptă „Severus Plesneală!”, apoi învăluit de vântul rece, iar limba i se rulă pentru o clipă.

— Nu eu team omorât, spuse el, imediat ce limba îi reveni la poziţia normală, iar apoi îşi ţinu respiraţia cât timp silueta din praf explodă.

Aşteptă până ajunse la jumătatea scării spre bucătărie, de unde nu îl mai putea auzi doamna Black, şi se scutură de norul de praf al blestemului, înainte de a striga:

— Am veşti şi no să vă placă.

Bucătăria era aproape de nerecunoscut. Acum, toate suprafeţele luceau: oalele şi tigăile de cupru fuseseră lustruite până prinseseră o strălucire rozalie, blatul mesei din lemn sclipea, pocalele şi farfuriile aranjate deja pentru cină

scânteiau şi ele la lumina unui foc mare şi vesel, deasupra căruia fierbea un ceaun. Cu toate acestea, nimic din cameră nu se schimbase radical, cu excepţia spiriduşului de casă care fugea acum spre Harry, îmbrăcat cu un prosop alb imaculat, cu părul din urechi curat şi pufos ca vata şi cu medalionul lui Regulus atârnândui pe pieptul scobit.

— Descalţăte, te rog, stăpâne Harry, şi să te speli pe mâini înainte de masă, spuse Kreacher cu o voce răguşită, înşfăcând Pelerina Invizibilă şi ducânduse să o atârne de un cârlig pe perete, lângă mai multe robe care tocmai fuseseră spălate.

— Ce sa întâmplat? întrebă Ron neliniştit.

El şi Hermione examinaseră până atunci un teanc de notiţe scrise de mână şi hărţi schiţate, care acopereau capătul mesei lungi de bucătărie, dar acum îl priveau pe Harry cum venea spre ei, aruncând ziarul peste pergamentele împrăştiate.

O fotografie mare în care era un bărbat cu o figură familiară, cu nasul acvilin şi părul negru, se uita în sus la ei toţi, iar deasupra acesteia stătea scris: SEVERUS PLESNEALĂ ESTE NUMIT ÎN MOD OFICIAL DIRECTOR AL

ŞCOLII HOGWARTS

— Nu! spuseră Ron şi Hermione răspicat.

Hermione fu mai rapidă, înşfacă ziarul şi începu să citească tare articolul care însoţea poza.

— Severus Plesneală, vechi profesor de Poţiuni la Şcoală Hogwarts de Magie, Farmece şi Vrăjitorii, a fost numit astăzi director, cu ocazia celei mai importante dintro serie de înlocuiri de cadre didactice din cadrul vechii şcoli.

După demisia fostei profesoare de Studii despre Încuiaţi, postul ei îi va reveni lui Alecto Carrow, în timp ce fratele ei, Amycus, va fi noul profesor de Apărare contra Magiei Negre. Primesc cu braţele deschise ocazia de a menţine cele mai importante tradiţii şi valori vrăjitoreşti…” Cum ar fi omorâtul şi tăiatul urechilor oamenilor, bănuiesc! Plesneală, director! Plesneală, în biroul lui Dumbledore – pe pantalonii lui Merlin! strigă ea, făcândui să tresară pe Harry şi pe Ron.

Se ridică brusc şi ieşi ca o furtună din cameră, strigând:

— Mă întorc imediat!

— Pe pantalonii lui Merlin”? repetă Ron, părând amuzat. Cred că este foarte supărată.

Trase ziarul spre el şi se uită pe articolul despre Plesneală.

— Ceilalţi profesori nu vor accepta aşa ceva. McGonagall, şi Flitwick, şi Lăstar ştiu cu toţii adevărul, ştiu cum a murit Dumbledore. Nul vor accepta pe Plesneală ca director. Şi cine sunt fraţii Carrow?

— Devoratori ai Morţii, spuse Harry. Sunt poze cu ei în ziar. Erau în vârful turnului când Plesneală la omorât pe Dumbledore, aşa că se pare că şiau făcut un fel de bisericuţă. Şi, continuă Harry cu amărăciune, trăgânduşi un scaun, cred că ceilalţi profesori nu au de ales şi trebuie să rămână. Dacă

ministerul şi CapdeMort îl sprijină pe Plesneală, înseamnă că vor avea de ales între a rămâne şi a preda şi un sejur de câţiva anişori în Azkaban – şi asta dacă

au noroc. Cred că vor rămâne, ca să încerce săi apere pe elevi.

Kreacher aduse în grabă o supieră mare la masă şi turnă supa în bolurile imaculate, fluierând în acest timp printre dinţi.

— Mulţumesc, Kreacher, spuse Harry, întorcând Profetul zilei, ca să nu mai fie nevoit să îi vadă faţa lui Plesneală. Ei bine, măcar acum ştim exact unde este Plesneală.

Începu să soarbă supa cu poftă. Calitatea mâncării gătite de Kreacher se îmbunătăţise simţitor de când primise medalionul lui Regulus; supa de ceapă

de azi era la fel de bună ca oricare alta pe care o mâncase Harry până atunci.

— Mai sunt încă o grămadă de Devoratori ai Morţii de pază, îi spuse lui Ron în timp ce mânca, mai mulţi decât de obicei. Este ca şi când ar spera că

vom ieşi pe uşă cu cuferele de şcoală, îndreptândune spre Expresul de Hogwarts.

Ron aruncă o privire la ceas.

— Mam gândit la asta toată ziua. A plecat acum aproape şase ore.

Ciudat că nu suntem şi noi în el, nui aşa?

Harry părea că vede cu ochii minţii locomotiva roşie, aşa cum o urmăriseră odată el şi Ron din zbor, vălurind printre câmpuri şi dealuri, ca o omidă roşie, sclipitoare. Era convins că Ginny, Neville şi Luna erau împreună în acel moment, întrebânduse poate unde se aflau el, Ron şi Hermione sau discutând despre cum să submineze mai bine noul regim al lui Plesneală.

— Aproape că mau văzut când am intrat acum, spuse Harry. Am aterizat greşit pe treaptă şi mia alunecat pelerina.

— Eu păţesc asta de fiecare dată. Ah, uiteo, adăugă Ron, întinzânduse ca să o vadă pe Hermione, care se întorcea în bucătărie. Pe pantalonii lui Merlin, vrei să ne spui şi nouă ce a fost asta?

— Miam adus aminte de ceva, gâfâi Hermione.

Căra un tablou mare, înrămat, pe care acum îl lăsă pe jos, înainte de aşi înşfăca gentuţa cu perluţe de pe bufetul din bucătărie. O deschise şi îndesă

tabloul înăuntru şi, în ciuda faptului că era în mod evident prea mare pentru a încăpea, dispăru câteva secunde mai târziu, la fel ca multe altele, în interiorul spaţios.

— Phineas Nigellus, explică Hermione, azvârlind gentuţa pe masa din bucătărie, cu aceeaşi bufnitură specifică.

— Poftim? spuse Ron, dar Harry înţelese.

Imaginea pictată a lui Phineas Nigellus Black putea să se deplaseze între portretul său din Casa Cumplită şi cel din biroul directorului de la Hogwarts –

camera circulară din vârful turnului unde fără îndoială că stătea acum Plesneală, mândrul proprietar al delicatei colecţii de instrumente magice de argint a lui Dumbledore, al Pensivului de piatră, al Jobenului Magic şi, dacă nu fusese mutată în altă parte, al sabiei lui Cercetaş.

— Plesneală ar putea să îl trimită pe Phineas Nigellus să se uite prin casă

în locul lui, îi explică Hermione lui Ron, aşezânduse la loc. Acum, nare decât să încerce, Phineas Nigellus no să mai vadă decât interiorul genţii mele.

— Bine gândit! spuse Ron, care părea impresionat.

— Mulţumesc, zâmbi Hermione, aducânduşi farfuria cu supă mai aproape. Deci, Harry, ce sa mai întâmplat azi?

— Nimic, spuse Harry. Am stat şapte ore în faţa intrării de la minister.

Nici urmă de ea. Dar lam văzut pe tatăl tău, Ron. Părea bine.

Ron dădu din cap aprobator la auzul acestei veşti. Căzuseră de acord că

era mult prea periculos să încerce să comunice cu domnul Weasley când ieşea sau intra în minister, pentru că era înconjurat întotdeauna şi de alţi angajaţi.

Era totuşi reconfortant să îl zărească, deşi părea foarte încordat şi neliniştit.

— Tata nea zis mereu că majoritatea celor de la minister folosesc Reţeaua Zvrr pentru a ajunge la serviciu, spuse Ron.

Deasta nu am văzuto pe Umbridge – nar merge pe jos nici în ruptul capului, la cât se crede ea de importantă.

— Dar cum rămâne cu vrăjitoarea aceea bătrână şi ciudată şi vrăjitorul scund, îmbrăcaţi în robe bleumarin? întrebă Hermione.

— A, da, tipul de la Întreţinere Magică, spuse Ron.

— De unde ştii că lucrează pentru Întreţinerea Magică? întrebă

Hermione, rămânând cu lingura de supă suspendată în aer.

— Tata zice că toţi angajaţii de la Întreţinere Magică poartă robe bleumarin.

— Dar e prima dată când ne spui asta!

Hermione puse lingura jos şi trase spre ea teancul de notiţe şi hărţi pe care ea şi Ron le examinau când Harry intrase în bucătărie.

— Aici nu scrie nimic de robe bleumarin, nimic! spuse ea, frunzărind disperată paginile.

— Păi, şi chiar contează?

— Ron, totul contează! Vrem să intrăm în minister fără să fim descoperiţi. Când sunt mai atenţi ca niciodată să nu intre intruşi, fiecare detaliu contează! Am mai vorbit de o mie de ori despre asta: la ce bun toate excursiile de recunoaştere, dacă nici măcar nu teai obosit să ne spui…

— Firaş al naibii, Hermione, uit şi eu un lucru mic şi…

— Eşti conştient, nui aşa, de faptul că nu există vreun loc mai periculos unde neam putea afla în clipa de faţă decât Ministerul M…?

— Cred că ar trebui so facem mâine, spuse Harry.

Hermione se întrerupse brusc, rămânând cu gura căscată, iar Ron aproape că se înecă în timp ce înghiţea supa.

— Mâine? repetă Hermione. Harry, doar nu vorbeşti serios…

— Ba da, spuse Harry. Nu cred că o să fim mai bine pregătiţi decât suntem acum dacă mai pierdem timpul încă o lună pe la uşile ministerului. Cu cât amânăm mai mult, cu atât mai departe ar putea fi medalionul. Şi aşa e foarte posibil ca Umbridge săl fi aruncat – să nu uităm că nu se deschide.

— Cu excepţia cazului în care a găsit un mod de al deschide şi acum e posedată, spuse Ron.

— La ea oricum nu sar cunoaşte, atât a fost de rea de la început, ridică

Harry din umeri.

Hermione îşi muşcă buza, cufundată în gânduri.

— Ştim tot ce este important, continuă Harry, adresânduise Hermionei.

Ştim că au interzis Apariţia şi Dispariţia în minister. Ştim că, acum, doar cei mai de seamă membri ai ministerului îşi pot lega casele la Reţeaua Zvrr, pentru că Ron ia auzit pe Nevorbitorii aceia plângânduse de asta. Şi ştim în mare unde este biroul lui Umbridge, judecând după ce ai auzit că îi spunea tipul acela cu barbă prietenului lui…

— Mă duc la etajul unu, ma chemat Dolores”, repetă Hermione imediat.

— Exact, spuse Harry. Şi ştim că se intră folosind monedele acelea ciudate, amulete mici sau cum sor numi, pentru că am văzuto pe vrăjitoarea aceea împrumutând una de la prietena ei…

— Dar nu avem niciuna!

— Conform planului, vom avea, continuă Harry calm.

— Nu ştiu, Harry, nu ştiu… sunt o mulţime de lucruri care ar putea merge prost, atât de multe care depind de noroc…

— Exact aşa va fi şi dacă mai petrecem următoarele trei luni făcând planuri, spuse Harry. E momentul să trecem la fapte.

Citi pe chipurile lui Ron şi Hermione că le era teamă; nu era perfect încrezător nici el, dar ştia sigur că era timpul să pună planul în acţiune.

Îşi petrecuseră ultimele patru săptămâni purtând pe rând Pelerina Invizibilă şi spionând intrarea oficială în minister, pe care Ron o ştia de mic copil, datorită domnului Weasley. Îi urmăriseră pe angajaţii ministerului când intrau, trăseseră cu urechea la ce vorbeau şi aflaseră, studiindui cu atenţie, care dintre ei apăreau singuri în fiecare zi, la aceeaşi oră. Din când în când, reuşiseră să sustragă câte un Profetul zilei din servieta cuiva. Încetîncet, îşi făcuseră propriile hărţi şi notiţe, aşezate acum în teancuri în faţa Hermionei.

— De acord, spuse Ron încet, să zicem că o facem mâine… Cred că ar trebui să mergem doar eu şi cu Harry.

— Ah, nu începe iar cu asta! oftă Hermione. Credeam că ne lămuriserăm deja.

— Una este să stai în faţa intrării purtând pelerina şi cu totul altceva ce vrem să facem acum, Hermione, spuse Ron, punând degetul peste un Profetul zilei, datat cu vreo zece zile în urmă. Eşti pe lista celor cu părinţi Încuiaţi, care nu sau prezentat la interviu!

— Şi tu se presupune că eşti pe moarte, bolnav de vintre pătată, la Vizuină! Dacă cineva nu trebuie să se ducă, Harry este acela, el are un preţ de zece mii de galioni pus pe capul lui…

— Foarte bine, rămân aici, spuse Harry. Anunţaţimă când îl învingeţi pe CapdeMort, da?

În timp ce Ron şi Hermione începură să râdă, pe Harry îl săgetă o durere puternică în jurul cicatricei. Îşi duse mâna repede la frunte, dar o văzu pe Hermione mijinduşi ochii şi încercă să lase impresia că îşi dădea părul din ochi. — Ei bine, dacă mergem toţi trei, va trebui să Dispărem separat, spuse Ron. Nu mai încăpem toţi trei sub pelerină.

Pe Harry îl durea cicatricea din ce în ce mai tare. Se ridică. Kreacher veni repede spre el.

— Stăpânul nu şia terminat supa, oare stăpânul ar dori o friptură

suculentă sau poate nişte prăjitură cu melasă, care îi place atât de mult?

— Mulţumesc, Kreacher, vin imediat… ăă… mă duc până la baie.

Conştient că Hermione îl urmărea suspicioasă, Harry urcă repede scările până

în hol şi apoi spre primul etaj, unde fugi la baie şi încuie uşa. Gemând de

durere, se aplecă peste lavoarul negru, cu robinete ca nişte şerpi cu gurile deschise, şi închise ochii…

Plutea dea lungul unei străzi, la asfinţit. Clădirile deo parte şi de alta aveau acoperişuri mansardate înalte, din lemn, arătând ca nişte căsuţe din turtă dulce.

Se apropie de una dintre ele, apoi îşi văzu mâna albă, cu degete lungi, atingând uşa. Ciocăni. Era din ce în ce mai emoţionat…

Uşa se deschise: în prag apăru o femeie zâmbitoare. Zâmbetul îi pieri când văzu chipul lui Harry, groaza luând locul veseliei…

— Gregorovitch? spuse o voce stridentă şi rece.

Femeia clătină din cap – încerca să închidă uşa. Dar mâna albă o ţinea nemişcată, împiedicândo săl dea afară.

— Îl caut pe Gregorovitch.

— Er wohnt hier nicht mehr! strigă ea, clătinând din cap. Nu locuieşte aici! Nu locuieşte aici! Nu îl cunosc!

Renunţând să mai încerce să închidă uşa, începu să se dea înapoi dea lungul holului întunecat şi Harry o urmă, plutind spre ea, degetele lui lungi scoţând bagheta.

— Unde este?

— Das weiss ich nicht! Sa mutat! Nu ştiu, nu ştiu!

Harry ridică mâna. Femeia ţipă. Doi copii mici veniră în fugă pe hol.

Femeia încercă săi protejeze cu braţele. Avu loc o străfulgerare de lumină

verde…

— Harry! Harry!

Deschise ochii – era prăbuşit pe podea. Hermione bătea iar cu putere în uşă.

— Harry, deschide!

Strigase cu voce tare, era sigur de asta. Se ridică şi descuie uşa.

Hermione se prăbuşi înăuntru, îşi recapătă echilibrul şi se uită în jur suspicioasă. Ron era chiar în spatele ei, părând oarecum speriat în timp ce îşi îndrepta bagheta spre toate colţurile băii răcoroase.

— Ce făceai? întrebă Hermione pe un ton sever.

— Tu ce crezi că făceam? întrebă Harry, încercând să braveze.

— Urlai cât te ţinea gura! spuse Ron.

— A da… probabil că am aţipit sau…

— Harry, te rog, nu ne insulta inteligenţa, spuse Hermione, inspirând adânc. Ştim că tea durut cicatricea în bucătărie. Eşti alb ca hârtia.

Harry se aşeză pe marginea căzii.

— Bine. Tocmai lam văzut pe CapdeMort omorând o femeie. Probabil că între timp ia omorât toată familia. Şi nu avea de ce. A fost la fel ca şi cu Cedric, pur şi simplu erau acolo…

— Harry, nu ar trebui să mai laşi să se întâmple aşa ceva! strigă

Hermione, iar vocea ei reverberă în toată baia. Dumbledore a vrut să foloseşti Occlumanţia! Credea că legătura aceasta este periculoasă – CapdeMort se

poate folosi de ea, Harry! La ce bun să îl priveşti cum omoară şi torturează

oameni, la ce poate să te ajute?

— Pentru că înseamnă că ştiu ce face, spuse Harry.

— Deci nici măcar nu vrei să încerci să nul laşi să intre în mintea ta?

— Hermione, nu pot. Ştii că nu sunt bun de nimic la Occlumanţie, nu am înţeles niciodată cum se face.

— Nu ai încercat niciodată cum trebuie! spuse ea cu patimă. Harry, nu înţeleg – ţie chiar îţi place să ai legătura sau relaţia sau ce o fi…

Încremeni văzând privirea pe care io aruncă Harry în timp ce se ridica.

— Dacă îmi place? spuse el încet. Ţie ţiar plăcea?

— Eu… nu… iartămă, Harry, nam vrut să spun…

— O detest, detest faptul că poate intra în mintea mea, că trebuie săl văd atunci când este cel mai periculos. Dar mă voi folosi de acest fapt.

— Dumbledore…

— Lasăl pe Dumbledore. Este alegerea mea şi doar a mea. Vreau să ştiu de ce îl caută pe Gregorovitch.

— Pe cine?

— Este un creator de baghete din străinătate, spuse Harry. El ia făcut bagheta lui Krum, şi Krum crede că este strălucit.

— Dar parcă ziceai, spuse Ron, că la închis undeva pe Ollivander. Dacă

are deja un creator de baghete, de ce mai are nevoie de încă unul?

— Poate că este de acord cu Krum, poate că socoteşte că Ollivander este mai bun… sau poate crede că Gregorovitch va putea săi explice ce a făcut bagheta mea, când ma urmărit, pentru că Ollivander nu a ştiut.

Harry se uită în oglinda prăfuită şi ciobită şi îi văzu pe Ron şi pe Hermione schimbând priviri sceptice în spatele lui.

— Harry, tu tot vorbeşti de ce a făcut bagheta ta, spuse Hermione, dar tu ai fost cel care a făcuto! De ce eşti atât de hotărât să nu îţi asumi responsabilitatea puterilor tale?

— Pentru că ştiu că nu am fost eu! Şi o ştie şi CapdeMort, Hermione!

Amândoi ştim ce sa întâmplat cu adevărat.

Se uitară urât unul la celălalt: Harry ştia că nu o convinsese pe Hermione şi că aceasta aduna contraargumente, împotriva teoriei lui despre baghetă şi despre faptul că accepta să privească prin ochii lui CapdeMort. Spre uşurarea lui, interveni Ron.

— Laso baltă, o sfătui el. Depinde de el. Şi dacă tot mergem mâine la Minister, nu credeţi că ar trebui să repetăm planul?

Fără prea multă tragere de inimă, după părerea celor doi, Hermione lăsă

chestiunea baltă, dar Harry era destul de sigur că avea să atace din nou cu prima ocazie. Între timp, se întoarseră la bucătăria de la subsol, unde Kreacher le servi friptură şi prăjitură cu melasă.

În noaptea aceea se culcaseră foarte târziu, petrecând ore întregi asupra planului, iar şi iar, până când ajunseră să îl ştie pe de rost, cuvânt cu cuvânt.

Harry, care acum dormea în camera lui Sirius, stătea în pat cu lumina de la

baghetă aţintită asupra vechii fotografii în care erau tatăl său, Sirius, Lupin şi Pettigrew şi repetă planul în şoaptă, timp de încă zece minute. Însă când îşi stinse bagheta, nu se gândea la Polipoţiune, la Pastile de Vărsare sau la robele bleumarin pe care le purtau cei de la Întreţinere Magică, ci la creatorul de baghete Gregorovitch şi la cât putea să mai rămână ascuns atâta timp cât CapdeMort îl căuta atât de asiduu.

Zorii părură să vină îngrozitor de repede după miezul nopţii.

— Arăţi groaznic, îl întâmpină Ron, când intră în cameră ca să îl trezească pe Harry.

— Nu pentru mult timp, spuse Harry, căscând.

O găsiră pe Hermione în bucătărie, Kreacher îi servea cafea şi chifle calde, iar ea avea o expresie încordată, pe care Harry o asocia cu cea din momentele în care învăţa pentru examene.

— Robe, spuse ea încet, dândule de înţeles că îi văzuse printro scurtă

încuviinţare din cap şi scotocind în continuare în gentuţa ei cu perluţe.

Polipoţiune… Pelerina Invizibilă… Detonatoare False… ar trebui să luaţi fiecare câteva, pentru orice eventualitate…

Îşi înghiţiră micul dejun cât putură de repede şi apoi urcară la parter.

Kreacher îşi luă rămasbun cu plecăciuni, promiţândule să le pregătească o plăcintă din carne şi rinichi pentru când aveau să se întoarcă.

— Drăguţul de el, spuse Ron cu afecţiune, şi când te gândeşti că visam săi tai capul şi săl agăţ pe perete.

Ajunseră cu mare băgare de seamă pe treapta de la intrare şi văzură

câţiva Devoratori ai Morţii cu ochii umflaţi, care supravegheau casa din partea cealaltă a pieţei înceţoşate. Hermione Dispăru mai întâi cu Ron şi apoi se întoarse săl ia şi pe Harry.

După intervalul obişnuit de întuneric şi sufocare, Harry se trezi pe străduţa unde era programată să aibă loc prima etapă a planului lor. Pentru moment, era pustie, cu excepţia unor tomberoane; de obicei, primii angajaţi ai ministerului apăreau acolo cel mai devreme pe la ora opt.

— În ordine, spuse Hermione, uitânduse la ceas. Ar trebui să fie aici peste aproximativ cinci minute. După ce o voi Împietri…

— Ştim, Hermione, spuse Ron cu fermitate. Nu trebuia să deschidem uşa înainte să ajungă ea?

— Era să uit, chiţăi Hermione. Daţivă la o parte…

Îşi îndreptă bagheta către uşa de incendiu închisă cu un lacăt şi plină de grafiti de lângă ei, care se deschise de perete cu o bufnitură. Culoarul întunecat de dincolo de ea ducea la un teatru gol, aşa cum aflaseră în urma cercetărilor atente. Hermione trase uşa înapoi spre ea, făcândo să pară că e închisă.

— Şi acum, spuse ea, întorcânduse cu faţa spre ceilalţi doi, pe străduţă, ne punem din nou pelerina…

— … şi aşteptăm, încheie Ron aruncândo peste capul Hermionei şi dânduşi ochii peste cap înspre Harry.

Nu trecu un minut şi se auzi un poc slab, şi o vrăjitoare scundă de la minister, cu părul cărunt şi dezordonat, Apăru la câţiva metri de ei, clipind puţin din cauza luminii puternice; soarele ieşise tocmai din spatele unui nor.

Însă abia avu timp să se bucure de căldura neaşteptată înainte ca Vraja de Împietrire a Hermionei să o nimerească în piept, făcândo să cadă.

— Frumos, Hermione, o lăudă Ron, ieşind de după un tomberon de lângă

uşa teatrului, în timp ce Harry dădu la o parte pelerina.

O cărară pe micuţa vrăjitoare pe culoarul întunecat care ducea în spatele scenei. Hermione smulse câteva fire de păr ale acesteia şi le puse întrun termos cu Polipoţiune de culoarea noroiului, pe care îl scoase din gentuţa cu perluţe. Ron scotocea prin poşeta vrăjitoarei.

— O cheamă Mafalda Hopkirk, spuse el, citind de pe o legitimaţie mică, în care victima lor era identificată drept asistentă în Oficiul de Folosire Nepermisă a Magiei. Hermione, ar fi bine să o iei la tine şi uite şi însemnele.

Îi dădu mai multe monede mici aurii, gravate toate cu literele M. H., pe care le scoase din poşeta vrăjitoarei. Hermione bău Polipoţiunea, care avea acum o culoare plăcută lila, şi, câteva secunde mai târziu, stătea înaintea lor ca o dublură a Mafaldei Hopkirk. În timp ce ea luă ochelarii Mafaldei şi şii punea la ochi, Harry se uită la ceas.

— Suntem în întârziere, domnul Întreţinere Magică trebuie să sosească

dintro clipă în alta. Închiseră repede uşa, ascunzândo pe adevărata Mafalda.

Harry şi Ron aruncaseră Pelerina Invizibilă peste ei, dar Hermione rămase la vedere, în aşteptare. Câteva secunde mai târziu, se auzi un alt poc şi un vrăjitor scund, care semăna cu un dihor, apăru în faţa lor.

— A, bună, Mafalda!

— Bună, zise Hermione, cu vocea tremurândă. Ce mai faci?

— Nu foarte bine, sincer să fiu, care părea să fie pur şi simplu la pământ.

În timp ce Hermione şi vrăjitorul se îndreptau spre strada principală, Harry şi Ron se strecurară în spatele lor.

— Îmi pare rău că nu eşti în apele tale, spuse Hermione, acoperind cuvintele vrăjitorului micuţ, pe când el încerca săi vorbească despre problemele sale.

Era esenţial să îl împiedice să ajungă la stradă.

— Uite, ia ceva dulce.

— Cum? A, nu, mulţumesc…

— Insist! spuse Hermione pe un ton agresiv, scuturândui gentuţa cu pastile de nas.

Destul de speriat, micuţul vrăjitor luă una, iar efectul fu instantaneu. În clipa în care pastila îi atinse limba, acesta începu să vomite atât de tare, încât nici nu îşi dădu seama când Hermione îi smulse un smoc de păr din vârful capului.

— Vai de mine! spuse ea, în timp ce el voma în mijlocul aleii. Poate că ar fi mai bine să îţi iei o zi liberă!

— Nu, nu!

Se înecă şi vomită iarăşi, încercând să înainteze, cu toate că nu era în stare să meargă drept.

— Trebuie… azi… să mă duc…

— Dar este o prostie, spuse Hermione alarmată. Nu poţi să te duci la serviciu în halul ăsta – cred că ar trebui să te duci la Sf. Mungo şi să te pui pe picioare!

Vrăjitorul căzuse; gâfâia din greu şi se târa în patru labe, dar încă mai încerca să ajungă la stradă.

— Pur şi simplu, nu te poţi duce la serviciu în halul ăsta! strigă

Hermione.

Până la urmă, păru să accepte că Hermione avea dreptate. Reuşi să se ridice în picioare, agăţânduse de Hermione, care era foarte scârbită, se învârti pe loc şi Dispăru, lăsând în urma sa doar geanta pe care io luase Ron între timp şi o mulţime de stropi de vomă în aer.

— Bleah, spuse Hermione, ridicânduşi poalele robei, pentru a evita bălţile de vomă. Dacă lam fi împietrit şi pe el, nam mai fi făcut atâta mizerie.

— Da, spuse Ron, ieşind de sub pelerină şi ţinând geanta vrăjitorului, dar tot cred că un morman de corpuri inerte ar fi sărit mai tare în ochi.

Muncitor omul, nui aşa? Hai, dămi firele de păr şi poţiunea.

Două minute mai târziu, Ron stătea în faţa lor, la fel de mic şi asemănător unui dihor ca şi vrăjitorul bolnav, îmbrăcat în roba bleumarin pe care acesta o avea în geantă.

— Ciudat că nu o purta azi, nui aşa, având în vedere cât de mult voia să

se ducă la lucru? Mă rog, conform etichetei de pe spate, sunt Reg Cattermole.

— Acum aşteaptă aici, îi spuse Hermione lui Harry, care era încă sub Pelerina Invizibilă, până îţi aducem nişte fire de păr.

Harry a trebuit să aştepte zece minute, dar i se păru că a stat mult mai mult de unul singur pe străduţa plină de vomă, lângă uşa dincolo de care se afla trupul împietrit al Mafaldei. În sfârşit, Ron şi Hermione se întoarseră.

— Nu ştim cine este, spuse Hermione, dândui lui Harry nişte fire negre, cârlionţate, dar sa dus acasă din cauză căi curgea încontinuu sânge din nas!

Uite, este destul de înalt, o să ai nevoie de o robă mai mare…

Scoase o robă veche pe care o spălase Kreacher pentru ei şi Harry se retrase să bea Poţiunea şi să se schimbe. Odată ce dureroasa transformare fu completă, avea peste un metru optzeci înălţime şi, judecând după braţele musculoase, era şi foarte bine clădit. De asemenea, avea barbă. După ceşi vârî Pelerina Invizibilă şi ochelarii în interiorul noii robe, li se alătură celorlalţi doi.

— Ei, drăcia dracului, da’ înspăimântător mai eşti, spuse Ron, uitânduse la Harry în sus, căci era acum mult mai înalt decât el.

— Ia unul dintre însemnele Mafaldei, îi spuse Hermione lui Harry, şi hai să mergem, este aproape ora nouă.

Ieşiră împreună de pe străduţă. Pe o porţiune de cincizeci de metri dea lungul trotuarului aglomerat era un gard negru de fier, cu ţepi, care încadra două scări: una pe care scria „Bărbaţi” şi alta pe care scria „Femei”.

— Ne vedem imediat, spuse Hermione neliniştită şi coborî treptele destinate femeilor.

Harry şi Ron li se alăturară unor bărbaţi îmbrăcaţi bizar, coborând în ceea ce părea să fie o toaletă publică subterană obişnuită, cu faianţă murdară, negru cu alb.

— ‘neaţa, Reg! strigă un alt vrăjitor îmbrăcat cu o robă bleumarin, în vreme ce intra întro cabină, introducânduşi moneda sa aurie întro crăpătură

din uşă. Mare bătaie de cap toată treaba asta, nu? Că ne obligă pe toţi să

mergem aşa la serviciu! Cine sor aştepta să apară, Harry Potter?

Vrăjitorul râse în hohote la propria glumă. Ron se forţă să râdă şi el.

— Da, spuse el, ce prostie, nu?

Şi el, şi Harry intrară în cabinele alăturate.

Din stânga şi dreapta lui Harry se auzi apa trasă la closet. Se ghemui şi se uită prin spaţiul gol din partea de jos a cabinei, exact la timp cât să vadă

nişte cizme păşind în W. C.ul de lângă el. Se uită la stânga şi îl văzu pe Ron clipind.

— Trebuie să tragem apa odată cu noi? şopti el.

— Se pare că da, îi răspunse Harry în şoaptă, cu o voce joasă şi gravă.

Se ridicară amândoi în picioare. Simţinduse mai prost ca niciodată, Harry se caţără pe W. C. Îşi dădu seama imediat că făcuse ce trebuia; deşi părea să stea în apă, pantofii, picioarele şi roba îi rămăseseră uscate. Întinse mâna, trase de lanţ şi, în secunda următoare, zbură pe un tobogan scurt, ieşind dintrun şemineu din Ministerul Magiei. Se ridică cu stângăcie; nu era obişnuit să fie atât de masiv. Atriumul mare părea mai întunecat decât şil amintea Harry. Înainte, în centru era o fântână aurie, care arunca pete de lumină scânteietoare pe podeaua şi pereţii lustruiţi din lemn. Acum, locul era dominat de o statuie uriaşă din piatră neagră. Era destul de înspăimântătoare, o sculptură imensă reprezentând un vrăjitor şi o vrăjitoare care stăteau pe nişte tronuri bogat decorate, privindui de sus pe angajaţii ministerului, cum se rostogoleau din şemineuri. Pe soclul statuii erau gravate următoarele cuvinte, cu litere înalte cam de treizeci de centimetri: MAGIA ÎNSEAMNĂ PUTERE.

Harry primi o lovitură puternică în picioare – un alt vrăjitor tocmai ţâşnise din şemineu în spatele său.

— Dăte la o parte, ce, eşti chior? Ah, scuzămă, Runcorn!

În mod evident speriat, vrăjitorul cu început de chelie se îndepărtă

repede. Se părea că omul a cărui înfăţişare o împrumutase Harry, Runcorn, era o persoană intimidantă.

— Psst! se auzi o voce şi, când se uită împrejur, o văzu pe vrăjitoarea micuţă şi pe vrăjitorul cu faţă de dihor de la întreţinere Magică făcândui semn să vină lângă statuie. Harry se grăbi să li se alăture.

— Deci, ai intrat cu bine? îi şopti Hermione lui Harry.

— Nu, a rămas blocat în mlaştină, spuse Ron.

— Mda, foarte amuzant… E oribilă, nui aşa? îi spuse ea lui Harry, care se uita în sus, la statuie. Ai văzut pe ce stau?

Harry se uită cu mai mare atenţie şi îşi dădu seama că ceea ce crezuse el a fi tronuri bogat decorate erau de fapt mormane de oameni sculptaţi: sute şi sute de trupuri goale, bărbaţi, femei şi copii, toţi cu feţe urâte şi expresii stupide, răsuciţi şi înghesuiţi pentru a susţine greutatea vrăjitorilor îmbrăcaţi elegant.

— Încuiaţi, şopti Hermione. Acolo unde le este locul. Hai, să mergem.

Să alăturară şuvoiului de vrăjitoare şi vrăjitori care se îndreptau spre poarta aurie de la capătul îndepărtat al holului, uitânduse în jur cât putură de discret, însă fără să vadă nici urmă de silueta uşor de recunoscut a lui Dolores Umbridge. Trecură de porţi şi intrară întrun hol mai mic, unde se formau cozi în faţa a douăzeci de grilaje aurii, dincolo de care erau la fel de multe lifturi.

Abia ajunseră în faţa celui mai apropiat, când auziră o voce: „Cattermole!”

Se uitară în jur, iar lui Harry i se întoarse stomacul pe dos. Unul dintre Devoratorii Morţii care fusese de faţă la moartea lui Dumbledore se apropia de ei cu paşi mari. Angajaţii ministerului din apropierea lor tăcură, lăsânduşi privirile în pământ; Harry simţea că le era teamă. Chipul încruntat, oarecum primitiv al bărbatului era destul de discordant cu roba sa superbă, lungă, brodată din abundenţă cu fir de aur. Cineva din mulţimea din jurul lifturilor strigă mieros:

— Bună dimineaţa, Yaxley!

Dar Yaxley îl ignoră.

— Am cerut ca cineva de la Întreţinere Magică să vină să îmi rezolve biroul, Cattermole. Încă mai plouă în el.

Ron se uită în jur, sperând parcă să intervină altcineva, dar nu vorbi nimeni.

— Plouă… în biroul dumneavoastră? Păi… nu e bine, nu?

Ron râse forţat, iar Yaxley făcu ochii mari.

— Ia zi, Cattermole, ţi se pare amuzant?

Două vrăjitoare se desprinseră din coada din faţa liftului şi plecară

repede de acolo.

— Nu, spuse Ron, sigur că nu…

— Cattermole, eşti conştient de faptul că mă duc jos, să o interoghez pe soţia ta? De fapt, mă mir că nu eşti acolo cu ea, să o ţii de mână cât aşteaptă.

Ai renunţat deja la ea ca la un măr stricat, nui aşa? Probabil că este o mişcare înţeleaptă. Ai grijă ca data viitoare săţi iei una cu sânge pur.

Lui Hermione îi scăpă un ţipăt de groază. Yaxley se uită la ea. Aceasta tuşi uşor şi se întoarse cu spatele.

— EEu… se bâlbâi Ron.

— Dar dacă soţia mea ar fi fost acuzată că ar fi SângeMâl, spuse Yaxley

– nu că maş fi putut căsători cu o femeie în privinţa căreia să existe astfel de îndoieli mizerabile , şi Şeful Departamentului de Punere în Vigoare a Legilor Magice ar avea nevoie de ceva, cred că maş ocupa imediat de asta, Cattermole.

Înţelegi ce zic?

— Da, şopti Ron.

— Atunci, ocupăte, Cattermole, şi dacă biroul meu nu este perfect uscat peste o oră, Statutul Sângelui soţiei tale va fi şi mai dubios decât este acum.

Grilajul auriu din faţa lor se deschise cu un zăngănit. Încuviinţând din cap şi zâmbindui maliţios lui Harry, care era evident că ar fi trebuit să fie plăcut impresionat de cum se purtase cu Cattermole, Yaxley se îndreptă grăbit spre alt lift. Harry, Ron şi Hermione se urcară în al lor, însă nu mai veni nimeni altcineva cu ei, ca şi când ar fi avut o boală contagioasă. Grilajul se închise cu un zgomot metalic şi liftul începu să urce.

— Ce mă fac? îi întrebă Ron numaidecât pe ceilalţi doi. Părea îngrozit.

Dacă nu mă duc, soţia mea – adică soţia lui Cattermole…

— Venim cu tine, ar trebui să rămânem împreună… începu Harry, dar Ron clătină din cap hotărât.

— Ar fi o nebunie, nu avem prea mult timp la dispoziţie. Voi doi găsiţio pe Umbridge, eu mă duc să rezolv cu biroul lui Yaxley – dar cum să opresc ploaia?— Încearcă Finite Incantatem, spuse Hermione imediat, asta ar trebui să

facă ploaia să înceteze, dacă este un blestem; dacă nu merge, înseamnă că a fost o problemă cu o Vrajă Atmosferică şi va fi mai greu de reparat, aşa că, între timp, ia măsuri şi încearcă vraja Impervius, ca săi protejezi obiectele…

— Mai zi o dată, mai rar… spuse Ron, căutând disperat o pană prin buzunare, dar, chiar în clipa aceea, liftul se clătină din rărunchi şi se opri. O

voce de femeie spuse: „Etajul patru, Departamentul de Control şi Reglementare a Creaturilor Magice, care include Diviziile de Fiare, Fiinţe şi Spirite, Oficiul de Legătură al Goblinilor şi Biroul Consultativ de Paraziţi”. Uşile se deschiseră din nou şi intrară câţiva vrăjitori şi câteva avioane mov de hârtie, care zburau în jurul lămpii de pe tavanul liftului.

— ‘neaţa, Albert, spuse un bărbat cu mustaţa stufoasă, care îi zâmbi lui Harry.

Acesta le aruncă o privire lui Ron şi Hermione, în timp ce liftul îşi continuă ascensiunea. Hermione îi şoptea acum disperată instrucţiuni lui Ron.

Vrăjitorul se aplecă spre Harry, zâmbind batjocoritor, şi şopti:

— Dirk Cresswell, hm? De la Oficiul de Legătură al Goblinilor? Felicitări, Albert. Acum sunt destul de sigur că o să primesc postul lui!

Îi făcu un semn complice cu ochiul. Harry îi zâmbi şi el, sperând că

aceasta avea să fie de ajuns. Liftul se opri şi uşile din grilaj se deschiseră din nou.

— Etajul doi, Departamentul de Punere în Vigoare a Legilor Magice, care include Oficiul de Folosire Nepermisă a Magiei, Sediul Aurorilor şi Serviciile Administrative ale Vrăjustiţiei, spuse vocea feminină.

Harry o văzu pe Hermione împingândul uşor pe Ron, care ieşi repede din lift, urmat de ceilalţi vrăjitori. Harry şi Hermione rămaseră singuri. În clipa în care uşile aurii se închiseră, Hermione spuse foarte repede:

— Harry, de fapt, cred că ar fi mai bine să mă duc după el, nu sunt convinsă că ştie ce face şi, dacă va fi prins, tot planul…

— Etajul Unu, ministrul Magiei şi consilierii săi.

Grilajul auriu se deschise din nou şi Hermione rămase cu respiraţia întretăiată. În faţa lor stăteau patru oameni, dintre care doi discutau absorbiţi: un vrăjitor cu părul lung, purtând o robă splendidă negru cu auriu, şi o vrăjitoare îndesată, ca o broască râioasă, cu o fundă de catifea prinsă în părul scurt şi ţinând strânsă la piept o planşetă.

Capitolul XIII.

Comisia Evidenţei celor cu părinţi Încuiaţi

— A, Mafalda! spuse Umbridge, uitânduse la Hermione. Tea trimis Travers, nu?

— Dda, chiţăi Hermione.

— Bun, te vei descurca perfect.

Umbridge începu săi vorbească vrăjitorului îmbrăcat în roba neagră cu auriu.

— Aşa sa rezolvat problema, domnule ministru, dacă o luăm pe Mafalda să facă însemnările, putem începe imediat.

Se uită pe tăblie.

— Zece oameni azi, printre care şi soţia unui angajat al ministerului! Ţţţ, ţţţ, ţţţ… până şi aici, în inima ministerului!

Intră în lift lângă Hermione, la fel ca şi cei doi vrăjitori care ascultaseră

discuţia dintre Umbridge şi ministru.

— Coborâm direct, Mafalda, o să găseşti tot ce îţi trebuie în sala de judecată. Bună dimineaţa, Albert, tu nu coborî aici?

— Ba da, desigur, spuse Harry cu vocea joasă a lui Runcorn.

Harry coborî din lift. Grilajul auriu se închise în urma lui cu un zgomot metalic. Uitânduse peste umăr, Harry văzu chipul speriat al Hermionei dispărând pe măsură ce liftul cobora; de fiecare parte avea câte un vrăjitor înalt, iar funda de catifea de pe capul lui Umbridge îi ajungea până la umăr.

— Ce te aduce aici, Runcorn? întrebă noul ministru al Magiei. Părul şi barba sa negre şi lungi erau înspicate cu argintiu şi fruntea proeminentă îi umbrea ochii scânteietori, făcândul pe Harry să se gândească la un crab care privea de sub o piatră.

— Voiam să vorbesc ceva cu – şi Harry ezită o fracţiune de secundă –

Arthur Weasley. Mia zis cineva că este la etajul unu.

— A, spuse Pius Thicknesse. A fost surprins luând legătura cu vreun Indezirabil?

— Nu, spuse Harry, simţinduşi gâtul uscat. Nimic de genul acesta.

— A, bine. E doar o chestiune de timp, zise Thicknesse. După părerea mea, trădătorii de sânge sunt deaceeaşi teapă cu SângeMâlii. O zi bună, Runcorn.

— O zi bună, domnule ministru.

Harry îl urmări pe Thicknesse mergând dea lungul coridorului acoperit cu covoare groase. În clipa în care ministrul dispăru din câmpul său vizual, Harry scoase Pelerina Invizibilă din interiorul pelerinei grele şi negre, o aruncă

peste el şi porni dea lungul coridorului, dar în direcţia opusă. Runcorn era atât de înalt, încât Harry fu nevoit să stea aplecat, pentru a fi sigur că nu îi rămâneau descoperite picioarele mari.

Din cauza panicii, îi zvâcnea stomacul. Pe măsură ce trecea pe lângă

uşile de lemn lustruite, una după alta, pe fiecare existând câte o plăcuţă cu numele şi funcţia ocupantului, puterea ministerului, complexitatea acestuia, faptul că era de nepătruns păreau să îl apese pe Harry, făcând ca planul pe care îl pusese la cale atât de amănunţit pe parcursul ultimelor patru săptămâni împreună cu Ron şi Hermione să pară ridicol de copilăresc. Îşi concentraseră

toate eforturile asupra găsirii unui mod de a intra fără a fi observaţi, nu se gândiseră nici o clipă la ce aveau să facă în cazul în care ar fi fost nevoiţi să se despartă. Acum, Hermione era blocată în procese, care mai mult ca sigur aveau să dureze ore întregi, Ron se chinuia să facă nişte vrăji despre care Harry era convins că îl depăşeau, iar el, Harry, hoinărea pe la ultimul etaj, când ştia foarte bine că cea pe care o căuta tocmai coborâse cu liftul.

Se opri din mers, se sprijini de perete şi încercă să decidă ce avea de făcut. Tăcerea era apăsătoare; acolo nu era deloc aglomeraţie, nici oameni care vorbeau, nici zgomote de paşi, coridoarele acoperite cu covoare mov fiind la fel de tăcute de parcă ar fi aruncat cineva o vrajă Muffliato asupra locului.

Biroul ei trebuie să fie aici, se gândi Harry.

Părea puţin probabil ca Umbridge să îşi ţină bijuteriile în birou, dar, pe de altă parte, ar fi fost o prostie să nu caute şi să se asigure că aşa era. Aşadar, porni din nou dea lungul coridorului, trecând doar pe lângă un vrăjitor încruntat, care bolborosea instrucţiuni unei pene de scris care plutea în faţa lui, plimbânduse de la un capăt la altul pe o fâşie lungă de pergament.

Fiind acum atent la numele de pe uşi, Harry o luă după colţ. La jumătatea coridorului următor, ieşi întrun spaţiu deschis, unde douăsprezece vrăjitoare şi vrăjitori stăteau aşezaţi în rânduri de băncuţe asemănătoare celor de şcoală, deşi acestea arătau mult mai lustruite şi fără mâzgălituri pe ele.

Harry se opri să se uite la ei, pentru că scena era foarte captivantă. Cu toţii îşi mişcau şi îşi fluturau baghetele la unison, iar hârtii colorate pătrate zburau în toate părţile, ca nişte zmeie mici şi roz. Câteva secunde mai târziu, Harry îşi dădu seama că procesul se desfăşura conform unui ritm, că hârtiile urmau toate aceeaşi traiectorie şi, după alte câteva clipe, realiză că privea alcătuirea unor broşuri, că hârtiile pătrate erau pagini, care, odată asamblate şi legate magic, se aşezau frumos în teancuri, lângă fiecare dintre vrăjitoare sau vrăjitori.

Harry se apropie tiptil, deşi angajaţii erau atât de concentraţi asupra muncii lor, încât se îndoia că ar fi sesizat nişte paşi amortizaţi de covor, şi şterpeli o broşură terminată din teancul de lângă o tânără vrăjitoare. Îl cercetă

sub Pelerina Invizibilă. Coperta roz purta un titlu auriu: SÂNGEMÂLII şi pericolele în care pun o societate cu sânge pur.

Sub titlu era desenat un trandafir roşu, cu o faţă tristă în mijlocul petalelor, care era sugrumat de o buruiană verde încruntată şi cu colţi. Nu era

nici un nume de autor pe broşură, dar cicatricea de pe mâna lui Harry păru săl usture din nou, în timp ce o examina. Atunci, vrăjitoarea tânără de lângă el îi confirmă bănuielile când spuse, în timp ce flutura şi şfichiuia în continuare bagheta:

— Cotoroanţa o să interogheze SângeMâli toată ziua, ştie cineva?

— Ai grijă, spuse vrăjitorul de lângă ea, uitânduse în jur neliniştit, în vreme ce una dintre paginile acestuia alunecă şi căzu pe podea.

— Să numi spui că, pe lângă ochiul magic, mai are şi urechi magice?

Vrăjitoarea se uită la uşa lustruită din lemn de mahon din faţa spaţiului unde stăteau creatorii de broşuri; Harry se uită şi el şi simţi o explozie de furie.

Acolo unde ar fi trebuit să fie vizorul, pe o uşă Încuiată, fusese încastrat în lemn un ochi mare, rotund, cu un iris albastru aprins, un ochi care era extrem de familiar pentru oricine îl cunoscuse pe Alastor Moody.

Pentru o fracţiune de secundă, Harry uită unde era şi ce făcea acolo: uită

chiar şi că era invizibil. Se duse cu paşi mari direct spre uşă, pentru a examina ochiul. Nu se mişca: se uita în sus, în gol, inert. Pe plăcuţa de sub el scria: Dolores Umbridge.

Subsecretar al ministrului.

Şi sub aceasta mai era o plăcuţă nouă, ceva mai strălucitoare: Şef al Comisiei Evidenţei celor cu Părinţi Încuiaţi.

Harry se uită înapoi la cei doisprezece creatori de broşuri – erau absorbiţi de ce făceau, dar nu putea să creadă că nu ar fi observat dacă sar fi deschis uşa de la un birou gol, chiar în faţa lor. Drept urmare, scoase dintrun buzunar interior un obiect ciudat cu picioruşe mişcătoare şi cu un claxon rotund din cauciuc pe post de corp. Ghemuinduse sub pelerină, puse Detonatorul Fals pe podea.

Acesta se strecură imediat printre picioarele vrăjitoarelor şi vrăjitorilor din faţa lui. Harry aşteptă cu mâna pe clanţă şi, câteva clipe mai târziu, se auzi o pocnitură puternică şi un şuvoi imens de fum negru şi înţepător se ridică

dintrun colţ. Vrăjitoarea tânără din rândul din faţă începu să ţipe: pagini roz zburau acum în toate părţile, în timp ce ea şi colegii ei săriră în sus, căutând sursa agitaţiei. Harry învârti clanţa, intră în biroul lui Umbridge şi închise uşa după el.

Se simţi de parcă sar fi întors în trecut. Camera arăta exact ca şi biroul lui Umbridge de la Hogwarts: orice suprafaţă posibilă era acoperită cu drapaje de dantelă, mileuri şi flori uscate. Pe pereţi erau agăţate aceleaşi farfurii decorative, care înfăţişau fiecare un pisoi viu colorat, cu fundă la gât, care se juca şi se zbenguia greţos de drăgălaş. Biroul era acoperit cu un material înflorat cu volane. În spatele ochiului lui OchiNebun era un dispozitiv telescopic, care îi permitea lui Umbridge să îi spioneze pe angajaţii de dincolo de uşă. Harry se uită prin el şi văzu că încă erau cu toţii adunaţi în jurul Detonatorului Fals. Smulse telescopul din uşă, lăsând o gaură, scoase ochiul magic din el şi îl puse în buzunar. Apoi se întoarse din nou cu faţa spre cameră, ridică bagheta şi şopti: „Accio Medalion”.

Nu se întâmplă nimic, dar se aşteptase să fie aşa – fără îndoială că

Umbridge ştia totul despre vrăji şi farmece protectoare. Drept urmare, se duse repede în spatele biroului ei şi începu să deschidă sertarele. Văzu pene, carnete de notiţe şi magicscotch, iar nişte agrafe de birou fermecate încercau să se târască afară din sertar, ca nişte şerpi, încât fu nevoie să le lovească pentru a le împiedica să iasă. Găsi şi o cutiuţă dichisită din dantelă, plină de funde şi agrafe de păr de rezervă, însă nici urmă de medalion.

În spatele biroului era un fişet şi Harry începu să caute prin el. La fel ca şi fişetele lui Filch de la Hogwarts, era plin de dosare, pe fiecare fiind lipită o etichetă cu un nume. Abia când ajunse la ultimul sertar, Harry observă ceva care îl făcu să se oprească din căutat: dosarul domnului Weasley. Îl scoase şi îl deschise.

ARTHUR WEASLEY.

Statut de Sânge: Sânge Pur, dar cu tendinţe proÎncuiaţi inadmisibile.

Cunoscut ca fiind membru al Ordinului Phoenix.

Familie:

Soţie (sânge pur), şapte copii, ultimii doi născuţi, elevi la Hogwarts. NB: Fiul cel mic se afla în prezent la domiciliu, grav bolnav, confirmat de inspectori ai ministerului.

Statut de securitate: URMĂRIT. Monitorizat la fiecare pas. Posibilitate mare de a fi contactat de Indezirabilul Numărul Unu (a locuit în trecut la familia Weasley).

„Indezirabilul Numărul Unu”, şopti Harry, punând la loc dosarul domnului Weasley şi închizând sertarul. Bănuia despre cine era vorba şi, întradevăr, când se ridică şi se uită în jur, căutând noi posibile ascunzători, văzu un afiş cu el pe perete, cu cuvintele „Indezirabilul Numărul Unu” scrise pe piept. Un bileţel roz era lipit alături, cu imaginea unui pisoi în colţ. Harry se apropie pentru al citi şi văzu că Umbridge scrisese: „Să fie pedepsit”.

Mai furios ca niciodată, căută mai departe în vaze şi coşuri cu flori uscate, dar nu se miră deloc că medalionul nu se afla acolo. Învălui biroul întro ultimă privire şi, pentru o clipă, inima i se opri în loc. Dumbledore se uita la el dintro oglinjoară dreptunghiulară, sprijinită pe un corp de bibliotecă de lângă birou. Harry traversă camera în fugă şi o înşfacă, dar, în clipa în care o atinse, îşi dădu seama că nu era nicidecum o oglindă.

Dumbledore îi zâmbea cu amărăciune de pe coperta lucioasă a unei cărţi.

Harry nu observase imediat scrisul verde, ondulat, de pe pălăria sa: Viaţa şi minciunile lui Albus Dumbledore, şi nici scrisul puţin mai mic de pe piept: de Rita Skeeter, autor al bestsellerului „Armando Dippet: maestru sau monstru?”

Harry deschise cartea la întâmplare şi văzu o fotografie pe o pagină

întreagă, cu doi băieţi adolescenţi, râzând amândoi, lipsiţi de griji şi ţinânduse pe după umeri. Dumbledore, care acum avea părul până la cot, îşi lăsase barbă, un fel de smoc micuţ, care semăna cu cel al lui Krum, care îl enervase atât de tare pe Ron. Băiatul care râdea lângă Dumbledore avea o expresie veselă şi uşor sălbatică. Avea bucle aurii, care îi ajungeau până la umeri. Harry

se întrebă dacă era Doge, în tinereţe, dar nu apucă să citească cine era, pentru că se deschise uşa de la birou. Dacă Thicknesse nu sar fi uitat peste umăr când intrase, Harry nu ar fi avut timp să îşi arunce Pelerina Invizibilă peste el.

Chiar şi aşa, se gândi că Thicknesse ar fi putut zări ceva în mişcare, pentru că

rămase pe loc pentru câteva clipe, holbânduse intrigat la locul în care tocmai dispăruse Harry. Hotărând probabil că nu îl văzuse decât pe Dumbledore scărpinânduse pe nas pe coperta cărţii pe care Harry o pusese repede înapoi pe raft, Thicknesse se duse până la urmă la birou şi îşi îndreptă bagheta către pana care stătea pregătită întro călimară. Aceasta sări în sus şi începu să scrie un bilet adresat lui Umbridge. Foarte încet, abia îndrăznind să respire, Harry ieşi cu spatele din birou, în spaţiul deschis din faţa acestuia.

Creatorii de broşuri erau încă strânşi în jurul rămăşiţelor din Detonatorul Fals, care continua să claxoneze uşor, fumegând. Harry merse repede dea lungul coridorului, în timp ce vrăjitoarea tânără spuse:

— Pun pariu că sa strecurat până aici de la Farmece Experimentale.

Sunt foarte neglijenţi, mai ţineţi minte cum a fost cu raţa otrăvitoare?

Grăbinduse spre lifturi, Harry îşi trecu în revistă opţiunile. Fusese întotdeauna puţin probabil ca medalionul să fie acolo, la minister, şi nu exista posibilitatea să o vrăjească pe Umbridge pentru a afla unde era, atâta timp cât aceasta se afla întro cameră plină de oameni. Acum, prioritatea lor era să plece din minister înainte de a fi daţi în vileag şi să mai încerce în altă zi. Primul lucru pe care trebuia să îl facă era să îl repereze pe Ron şi să găsească

împreună un mod de a o scoate pe Hermione din sala de judecată.

Când sosi, liftul era gol. Harry sări în el şi, în timp ce acesta începu să

coboare, el îşi scoase Pelerina Invizibilă. Spre marea lui uşurare, când se opri cu un zgomot metalic la etajul doi, cel care se urcă fu chiar Ron, ud leoarcă şi cu o expresie speriată.

— ‘nneaţa, se bâlbâi el spre Harry, în timp ce liftul se puse din nou în mişcare.

— Ron, sunt eu, Harry!

— Harry! Firaş să fiu, am uitat cum arăţi – Hermione de ce nu e cu tine?

— A trebuit să se ducă la sala de judecată cu Umbridge, na putut să

refuze şi…

Dar înainte ca Harry să termine ce avea de zis, liftul se opri din nou: uşile se deschiseră şi intră domnul Weasley, care vorbea cu o vrăjitoare în vârstă, cu părul blond tapat atât de sus, încât semăna cu un muşuroi.

— Înţeleg ce spui, Wakanda, dar mă tem că nu pot fi de acord cu…

Domnul Weasley se întrerupse, îl observase pe Harry. Era foarte ciudat ca domnul Weasley să se uite la el atât de dispreţuitor.

Uşile se închiseră şi liftul coborî mai departe, cu acelaşi zăngănit binecunoscut.

— A, bună, Reg, spuse domnul Weasley, întorcânduşi privirea în momentul în care auzi apa picurând din roba lui Ron. Astăzi este programată la interogatoriu soţia ta, nu? Ăă… ceai păţit? De ce eşti ud leoarcă?

— Plouă în biroul lui Yaxley, spuse Ron.

Vorbea şi se uita la umărul domnului Weasley. Harry era sigur că Ron se temea că tatăl său lar fi recunoscut dacă sar fi uitat unul direct în ochii celuilalt.

— Nam putut să o fac să înceteze, aşa că mau trimis după Bernie –

Pillsworth, parcă aşa au zis…

— Da, în ultima vreme plouă în multe birouri, întări domnul Weasley. Ai încercat cu Meteolojinx Recanto? A funcţionat în cazul lui Bletchley.

— Meteolojinx Recanto? şopti Ron. Nu, nam încercat. Mersi, ta… mersi, Arthur.

Uşile liftului se deschiseră, vrăjitoarea în vârstă cu părul muşuroi ieşi şi Ron ţâşni pe lângă ea, dispărând din câmpul lor vizual. Harry dădu săl urmeze, dar se trezi blocat de Percy Weasley, care se urcă în lift, cu nasul băgat în nişte hârtii pe care le citea. Percy îşi dădu seama că era şi tatăl lui în lift abia când se închiseră uşile. Ridică privirea spre domnul Weasley, se făcu roşu ca focul şi coborî imediat ce uşile se deschiseră la etajul următor. Harry încercă să

iasă pentru a doua oară, dar, de data aceasta, fu oprit de către domnul Weasley, care întinse un braţ în faţa lui.

— Stai puţin, Runcorn.

Uşile liftului se închiseră şi, în timp ce coborau încă un etaj, domnul Weasley spuse:

— Am auzit că ai dat informaţii împotriva lui Dirk Cresswell.

Harry avea impresia că furia domnului Weasley crescuse şi din cauza întâlnirii cu Percy. Hotărî că cea mai bună strategie era să facă pe prostul.

— Poftim? spuse el.

— Nu face pe prostul, Runcorn, spuse domnul Weasley mânios. Ai dat de urma vrăjitorului care ia falsificat arborele genealogic, nui aşa?

— Eu… Şi cei cu asta? bravă Harry.

— Cu asta… Dirk Cresswell este de zece ori mai vrăjitor ca tine, răspunse domnul Weasley încet, în timp ce liftul cobora în continuare. Dacă va scăpa cu viaţă din Azkaban, o săi dai socoteală, ca să nu mai vorbesc de soţia lui, de copii şi de prieteni…

— Arthur, îl întrerupse Harry, sper că ştii că eşti urmărit, nu?

— Mă ameninţi cumva, Runcorn? spuse domnul Weasley răspicat.

— Nu, spuse Harry, este o realitate! Îţi urmăresc fiecare mişcare…

Se deschiseră uşile. Ajunseseră la Atrium. Domnul Weasley îi aruncă lui Harry o privire fulgerătoare şi ieşi repede din lift. Harry rămase acolo, tulburat.

Şiar fi dorit să nu fi împrumutat înfăţişarea lui Runcorn… uşile se închiseră

din nou, cu un zgomot metalic.

Harry îşi scoase Pelerina Invizibilă şi o aruncă din nou peste el. Avea să

încerce să o scoată de unul singur pe Hermione de acolo, în timp ce Ron se ocupa de biroul în care ploua. Când se deschiseră uşile, ieşi pe un coridor cu pereţi din piatră, luminat de torţe, cât se poate de diferit de coridoarele cu lambriuri de lemn şi covoare groase. Când liftul se puse din nou în mişcare,

Harry tremura puţin, iar privirea îi rămase aţintită pe uşa neagră din depărtare, unde era intrarea în Departamentul Misterelor.

Porni, destinaţia sa nefiind uşa neagră, ci un spaţiu liber care îşi amintea că era pe partea stângă şi ducea către nişte trepte, spre sălile de judecată. În timp ce cobora, prin minte îi trecură tot felul de variante: mai avea două

Detonatoare False, dar oare ar fi fost mai simplu să bată la uşa sălii de judecată, să intre sub înfăţişarea lui Runcorn şi să o cheme puţin afară pe Mafalda? Bineînţeles, nu ştia dacă Runcorn era destul de important pentru a putea face aşa ceva şi, chiar dacă ar fi reuşit, faptul că Hermione nu avea să se mai întoarcă, ar fi putut da alarma înainte ca ei să apuce să plece din minister.

Cufundat în gânduri, nu simţi imediat răcoarea stranie care începu săl învăluie, de parcă ar fi coborât în ceaţă. Devenea din ce în ce mai rece, pe măsură ce înainta: frigul îi intră pe gât, sfâşiindui plămânii. Şi apoi, simţi cum îl cuprindea, cum creştea în el starea aceea de disperare, de deznădejde…

Dementori, îşi spuse el.

Când ajunse la capătul scărilor şi făcu la dreapta, văzu o scenă

înfiorătoare. Culoarul întunecat din faţa sălilor de judecată era plin cu siluete înalte, întunecate, care purtau glugi, cu feţele complet ascunse, singurul sunet care se auzea fiind respiraţia lor hârşâită. Vrăjitorii cu părinţi încuiaţi chemaţi la interogatoriu stăteau îngroziţi, adunaţi unii în alţii, tremurând pe băncile tari din lemn. Majoritatea îşi ascundeau feţele în mâini, încercând poate instinctiv să se apere de gurile lacome ale Dementorilor. Unii erau însoţiţi de familii, alţii stăteau singuri. Dementorii pluteau încolo şi încoace în faţa lor, iar frigul, deznădejdea şi disperarea locului se abătură asupra lui Harry ca un blestem.

Împotriveştete, îşi spuse el, dar ştia că nu putea să creeze un Patronus acolo fără să se dea imediat de gol. Aşadar înaintă, cât putu de încet, simţind cum o amorţeală părea săi pună stăpânire pe minte cu fiecare pas pe care îl făcea, dar se forţă să se gândească la Hermione şi la Ron, care aveau nevoie de el.

Era îngrozitor să treci printre siluetele înalte şi întunecate; chipurile fără

ochi ascunse în spatele glugilor se întorceau când trecea pe lângă ele şi era convins că îl simţeau, că simţeau probabil o prezenţă umană care încă mai spera, care încă mai lupta…

Imediat, una dintre uşile de la celulele din partea stângă a coridorului se deschise brusc la perete, în tăcerea glacială, iar din interior se auziră răsunând ţipete:

— Nu, nu, sunt semipur, sunt semipur, jur! Tatăl meu a fost vrăjitor, zău, verificaţi, Arkie Alderton, este un designer cunoscut de mături, verificaţi, credeţimă – ia mâna de pe mine, ia mâna de pe mine…

— Ţio spun pentru ultima dată, repeta vocea blândă a lui Umbridge, amplificată magic, pentru a se auzi limpede peste strigătele disperate ale bărbatului. Dacă opui rezistenţă, vei fi supus sărutului Dementorului.

Strigătele bărbatului se potoliră, dar hohotele de plâns înăbuşit se auzeau până pe coridor.

— Luaţil, spuse Umbridge.

Doi Dementori apărură în cadrul uşii care dădea în sala de judecată, ţinândul strâns de braţ, cu mâinile lor putrezite şi pline de cruste, pe un vrăjitor care părea pe cale să leşine.

Plutiră cu el dea lungul coridorului şi apoi, întunericul pe care îl lăsară

în urmă îl înghiţi cu totul.

— Următorul – Mary Cattermole! strigă Umbridge.

Se ridică o femeie micuţă, care tremura din cap până în picioare. Avea părul negru strâns în coc şi purta o robă lungă, simplă. Era albă la faţă ca hârtia. Când trecu pe lângă Dementori, Harry o văzu cum se cutremură.

O făcu instinctiv, fără să se gândească la nici un plan de dinainte, pentru că detesta să o vadă intrând singură în celulă: se strecură înăuntru după ea, exact când începu să se închidă uşa.

Nu era aceeaşi cameră unde fusese cândva interogat pentru folosirea nepermisă a magiei. Aceasta era mult mai mică; deşi avea tavanul destul de înalt, îţi dădea senzaţia de claustrofobie, ca şi când ai fi căzut pe fundul unei fântâni adânci.

Înăuntru erau şi mai mulţi Dementori, care îşi aruncau asupra camerei aura glacială. Stăteau ca nişte santinele în colţurile cele mai îndepărtate de platforma înaltă, ridicată. Aici, în spatele unei balustrade, stătea Umbridge, cu Yaxley deo parte şi cu Hermione, care era aproape la fel de palidă ca şi doamna Cattermole, de cealaltă. La picioarele platformei se plimba încolo şi încoace o pisică argintie, cu părul lung, şi Harry îşi dădu seama că era acolo pentru ai proteja pe anchetatori de disperarea pe care o emanau Dementorii, aceasta fiindule destinată numai acuzaţilor, nu şi acuzatorilor.

— Ia loc, spuse Umbridge cu vocea ei blândă şi dulce.

Doamna Cattermole se duse clătinânduse spre singurul scaun din mijlocul camerei, dedesubtul platformei ridicate. În clipa în care se aşeză, din braţele scaunului ieşiră nişte lanţuri zăngănitoare, care o legară de el.

— Te numeşti Mary Elizabeth Cattermole? întrebă Umbridge.

Doamna Cattermole încuviinţă o dată din cap, tremurând.

— Căsătorită cu Reginald Cattermole, de la Departamentul de Întreţinere Magică?

Doamna Cattermole izbucni în lacrimi.

— Nu ştiu unde este, ar fi trebuit să ne întâlnim aici!

Umbridge o ignoră.

— Mama lui Maisie, Ellie şi Alfred Cattermole?

Doamna Cattermole hohoti şi mai tare ca înainte.

— Sunt speriaţi, cred că nu o să mă mai întorc acasă…

— Scuteştene, se răsti Yaxley. Odraslele SângeMâlilor nu ne trezesc mila. Hohotele de plâns ale doamnei Cattermole acoperiră paşii lui Harry, în timp ce se îndrepta cu băgare de seamă spre treptele care duceau către platforma ridicată. În clipa în care trecu pe lângă locul unde patrula pisica

Patronus, simţi cum temperatura se schimbă – era cald şi plăcut. Era sigur că

Patronusul îi aparţinea lui Umbridge şi strălucea puternic pentru că era fericită

acolo, în elementul ei, aplicând legile sinistre la care îşi adusese contribuţia.

Încet şi cu foarte mare grijă, se strecură pe platformă pe lângă Umbridge, Yaxley şi Hermione, aşezânduse în spatele celei din urmă. Îi era teamă să nu o facă să tresară. Îi trecu prin minte să arunce vraja Muffliato asupra lui Umbridge şi Yaxley, dar chiar şi simpla şoptire a cuvântului ar fi putut so sperie pe Hermione. Apoi, Umbridge ridică vocea, adresânduse doamnei Cattermole, şi Harry profită de ocazie.

— Sunt în spatele tău, îi şopti el Hermionei la ureche.

Aşa cum se aşteptase, Hermione tresări atât de tare, încât aproape că

răsturnă călimara pe care ar fi trebuit să o folosească pentru transcrierea interogatoriului, dar Umbridge şi Yaxley erau concentraţi asupra doamnei Cattermole şi nu băgară nimic de seamă.

— Doamnă Cattermole, când aţi sosit astăzi la minister, vi sa confiscat o baghetă, spunea Umbridge. Douăzeci şi doi de centimetri lungime, din lemn de cireş, miez din fir de păr de unicorn. Recunoaşteţi această descriere?

Doamna Cattermole încuviinţă din cap, ştergânduse cu mâneca la ochi.

— Aţi putea să ne spuneţi, vă rog, de la ce vrăjitor sau vrăjitoare aţi luat bagheta cu pricina?

— Lluat? suspină doamna Cattermole. Nu am luato de la nimeni. Am ccumpărato la unsprezece ani. Ea ma… ma ales pe mine.

Plângea în hohote, mai tare ca niciodată. Umbridge râse dulceag, ca o fetiţă, făcândul pe Harry să vrea să o strângă de gât. Se aplecă înainte peste balustradă, pentru aşi observa cu mai mare atenţie victima, şi ceva auriu se aplecă odată cu ea, atârnând în gol: era medalionul.

Hermione îl văzuse şi ea; scoase un mic ţipăt, dar Umbridge şi Yaxley, preocupaţi în continuare de prada lor, nu auziră nimic.

— Nu, spuse Umbridge, nu cred că a fost aşa, doamnă Cattermole.

Baghetele nu aleg decât vrăjitori sau vrăjitoare. Dumneata nu eşti o vrăjitoare.

Am aici răspunsurile pe care leaţi dat în chestionarul care va fost trimis – dămile, Mafalda.

Umbridge întinse o mână mică: semăna atât de bine cu o broască

râioasă, încât Harry fu surprins când nu văzu pieliţe între degetele ei butucănoase. Din cauza şocului, lui Hermione începură săi tremure mâinile.

Căută în teancul de acte aflat întrun echilibru precar pe scaunul de lângă ea şi scoase până la urmă un vraf de pergamente cu numele doamnei Cattermole pe el.

— Ee foarte frumos, Dolores, spuse ea, indicând medalionul care sclipea printre volanele bluzei lui Umbridge.

— Ce să fie? se răsti Umbridge, uitânduse în jos. A, da – o moştenire de familie, spuse ea, atingând uşor medalionul aflat pe pieptul masiv. Litera „S”

vine de la „Selwyn”… sunt o urmaşă a familiei Selwyn… Adevărul este că sunt puţine familii cu sânge pur cu care să nu fiu înrudită. Ce păcat, continuă ea,

ridicând vocea, în timp ce frunzărea prin chestionarul doamnei Cattermole, că

acelaşi lucru nu se poate spune şi despre dumneata. Profesia părinţilor: zarzavagii.

Yaxley râse batjocoritor. Dedesubt, pisica pufoasă argintie patrula de colocolo şi Dementorii aşteptau în colţuri.

Minciuna lui Umbridge făcu să i se urce lui Harry sângele în cap, anulândui orice fel de precauţii – şi anume că medalionul pe care îl luase ca mită de la un hoţ de rând era folosit pentru a se mândri cu descendenţa ei din familii pursânge. Harry ridică bagheta, fără să se sinchisească să o ascundă

sub Pelerina Invizibilă, şi spuse: „Stupefy!”

Avu loc o străfulgerare de lumină roşie, iar Umbridge se prăbuşi, lovinduse cu fruntea de balustradă. Actele doamnei Cattermole îi alunecară din poală

pe podea şi pisica argintie care patrula dedesubt dispăru. Îi lovi un aer rece ca gheaţa, asemenea unei pale de vânt, şi Yaxley se uită în jur derutat, căutând sursa problemei. Văzu mâna suspendată a lui Harry cu bagheta îndreptată

spre el. Încercă să îşi scoată şi el bagheta, dar era prea târziu.

— Stupefy!

Yaxley se prelinse pe podea, unde rămase ghemuit.

— Harry!

— Hermione, doar nu crezi că puteam să stau cu mâinile în sân şi să o ascult cum…

— Harry, doamna Cattermole!

Harry se întoarse repede, dânduşi jos Pelerina Invizibilă.

Dedesubt, Dementorii îşi părăsiseră colţurile şi pluteau spre femeia legată de scaun; se părea că acum acţionau liber ori pentru că dispăruse Patronusul, ori pentru că simţiseră că stăpânii lor pierduseră controlul.

Doamna Cattermole scoase un strigăt îngrozit de teamă când o mână

scârboasă, cu cruste, o apucă de bărbie, trăgândui capul pe spate.

— Expecto Patronum!

Cerbul argintiu zbură din vârful baghetei lui Harry şi sări spre Dementori, care se dădură înapoi şi se făcură din nou una cu întunericul.

Lumina cerbului care mergea uşurel în galop, mai puternică şi mai caldă decât protecţia pisicii, umplu întreaga cameră.

— Ia Horcruxul, îi spuse Harry Hermionei.

Coborî în fugă treptele, vârânduşi Pelerina Invizibilă la loc în geantă, şi se apropie de doamna Cattermole.

— Tu? şopti ea, privindul în ochi. Dar… dar Reg a spus că tu eşti cel care a propus să fiu anchetată!

— Da? bolborosi Harry, trăgând de lanţurile cu care avea legate mâinile.

Ei bine, mam răzgândit. Diffindo! Nu se întâmplă nimic. Hermione, cum să

scap de lanţurile astea?

— Stai puţin, încerc să fac ceva…

— Hermione, suntem înconjuraţi de Dementori!

— Ştiu, Harry, dar dacă se trezeşte fără medalion – trebuie să fac o dublură… Geminio! Gata… ar trebui să nuşi dea seama…

Hermione coborî în fugă.

— Să vedem… Relashio!

Lanţurile zăngăniră şi se retraseră înapoi în braţele scaunului. Doamna Cattermole părea la fel de speriată ca şi până atunci.

— Nu înţeleg, şopti ea.

— O să plecaţi de aici cu noi, spuse Harry, ridicândo în picioare. Duceţivă acasă, luaţivă copiii şi fugiţi, fugiţi din ţară, dacă e nevoie. Deghizaţivă şi fugiţi. Aţi văzut cum e, nu o să aveţi niciodată parte de un proces corect.

— Harry, zise Hermione, cum o să ieşim de aici, cu toţi Dementorii aceia în faţa uşii?

— Cu Patronuşi, spuse Harry, îndreptânduşi bagheta către Patronusul său.

Învăluit încă de o strălucire puternică, cerbul încetini şi se îndreptă spre uşă.

— Cât mai mulţi. Creeazăl pe al tău, Hermione!

— Expecexpecto Patronum! spuse Hermione. Nu se întâmplă nimic.

— Este singura vrajă cu care are probleme, îi spuse Harry doamnei Cattermole, care era complet uluită. Din păcate… haide, Hermione…

— Expecto Patronum!

O vidră argintie ţâşni din vârful baghetei Hermionei şi înotă graţios prin aer, alăturânduse cerbului.

— Hai, spuse Harry, conducândule pe Hermione şi pe doamna Cattermole spre uşă.

În momentul în care Patronuşii ieşiră plutind din celulă, oamenii care aşteptau afară începură să strige şocaţi. Harry se uită în jur – Dementorii se dădeau la o parte în stânga şi în dreapta, dispărând în întuneric, împrăştiinduse din faţa fiinţelor argintii.

— Sa hotărât să vă duceţi toţi acasă şi să fugiţi cu familiile voastre, le spuse Harry celor cu părinţi încuiaţi care aşteptau, orbiţi de lumina Patronuşilor şi încă destul de speriaţi. Duceţivă în străinătate, dacă puteţi. Cât mai departe de minister. Aceasta este… ăă… noua politică oficială. Acum, urmaţii pe Patronuşi şi veţi putea pleca din Atrium.

Reuşiră să urce treptele de piatră fără a fi interceptaţi, dar când se apropiară de lifturi, Harry începu să aibă presimţiri rele. Nu îşi imagina cum ar fi putut să nu atragă atenţia asupra lor dacă ieşeau în Atrium cu un cerb argintiu şi o vidră zburând pe lângă ei şi cu douăzeci şi ceva de oameni, jumătate din ei fiind acuzaţi că aveau părinţi Încuiaţi.

— Reg! strigă doamna Cattermole, aruncânduse în braţele lui Ron.

Runcorn mia dat drumul, ia atacat pe Umbridge şi pe Yaxley şi nea spus tuturor să plecăm din ţară, cred că aşa ar trebui să facem, Reg, zău că da. Hai să ne ducem repede acasă, să luăm copiii şi… de ce eşti atât de ud?

— Apă, bolborosi Ron, eliberânduse din braţele ei. Harry, ştiu că sunt intruşi în minister, ceva în legătură cu o gaură din uşa de la biroul lui Umbridge, cred că avem cinci minute dacă…

Patronusul Hermionei făcu poc şi dispăru, în timp ce ea se întoarse îngrozită spre Harry.

— Harry, dacă am rămas blocaţi aici…

— Nu vom rămâne, dacă ne mişcăm repede, răspunse Harry.

Apoi se adresă grupului tăcut din spatele lor, unde toţi îl priveau cu gurile căscate.

— Cine are baghete?

Cam o jumătate dintre ei ridicară mâna.

— Bun, toţi cei care nu au baghete trebuie să stea lângă cei care au. Vom fi nevoiţi să ne grăbim – înainte să ne poată opri. Haideţi!

Reuşiră să se înghesuie în două lifturi. Patronusul lui Harry rămase de pază în faţa grilajelor aurii, în timp ce ei se închiseră şi lifturile începură să

urce.

— Etajul opt, spuse vocea neutră a vrăjitoarei, Atriumul.

Harry îşi dădu seama imediat că aveau probleme. Atriumul era plin de oameni care mergeau de la un şemineu la altul, sigilândule.

— Harry! strigă Hermione. Ce o să ne…?

— OPRIŢIVĂ! tună Harry şi vocea puternică a lui Runcorn răsună în Atrium.

Vrăjitorii care sigilau şemineurile înlemniră.

— Urmaţimă, şopti el către grupul de vrăjitori cu părinţi Încuiaţi, ai cărui membri înaintau înghesuinduse unii în alţii, însoţiţi de Ron şi Hermione.

— Ce sa întâmplat, Albert? spuse neliniştit acelaşi vrăjitor cu început de chelie, care ieşise mai devreme din şemineu după Harry.

— Ăştia trebuie să iasă înainte să sigilaţi ieşirile, spuse Harry, cât putu de autoritar.

Cei din grupul vrăjitorilor se uitară unii la alţii.

— Ni sa spus să sigilăm ieşirile şi să nu lăsăm pe nimeni să…

— Mă contrazici? – se răsti Harry. Vrei să pun săţi fie examinat arborele genealogic, aşa cum iam făcut lui Dirk Cresswell?

— Iartămă! spuse vrăjitorul cu început de chelie cu respiraţia întretăiată, dânduse un pas înapoi. Nam vrut să sugerez nimic, Albert, dar mă gândeam… mă gândeam că urmau să fie interogaţi şi…

— Au sânge pur, spuse Harry şi vocea sa joasă răsună impresionant în sală. Sunt sigur că au sângele mai pur decât al multora dintre voi. Duceţivă, strigă el către cei cu părinţi Încuiaţi, care fugiră în şemineuri şi începură să

dispară doi câte doi. Vrăjitorii ministerului rămaseră deo parte, unii părând derutaţi, alţii speriaţi şi ostili. Şi atunci…

— Mary!

Doamna Cattermole se uită peste umăr. Adevăratul Reg Cattermole, care nu mai vomita, ci era doar palid şi slăbit, tocmai ieşise în fugă dintrun lift.

— RReg?

Se uită când la soţul ei, când la Ron, care înjură răspicat.

Vrăjitorul cu început de chelie rămase cu gura căscată, întorcânduşi capul în mod ridicol între un Reg Cattermole şi altul.

— Hei! Ce se întâmplă aici? Cei asta?

— Sigilaţi ieşirile! Sigilaţile!

Yaxley ţâşnise dintrun alt lift şi fugea spre grupul de lângă şemineurile în care dispăruseră toţi cei cu părinţi Încuiaţi, cu excepţia doamnei Cattermole.

Când vrăjitorul cu început de chelie ridică bagheta, Harry îşi încleştă pumnul şi îl pocni, făcândul să zboare prin aer.

— Ia ajutat să scape pe cei cu părinţi Încuiaţi, Yaxley! strigă Harry.

Colegii vrăjitorului cu început de chelie se revoltară, dândui ocazia lui Ron să o prindă de mână pe doamna Cattermole, să o tragă în şemineul care era încă deschis şi să dispară. Confuz, Yaxley se uită la Harry, apoi la vrăjitorul căruia îi dăduse un pumn, în timp ce adevăratul Reg Cattermole strigă:

— Soţia mea! Cine a fugit cu soţia mea? Ce se întâmplă?

Harry îl văzu pe Yaxley întorcând capul şi citi o licărire de adevăr pe chipul său aspru.

— Hai! îi strigă Harry Hermionei, o apucă de mână şi săriră împreună în şemineu, în timp ce blestemul lui Yaxley zbură peste capul lui Harry.

Se învârtiră pentru câteva secunde înainte de a ţâşni întro cabină, dintrun WC. Harry deschise uşa la perete şi îl văzu pe Ron, care stătea lângă

chiuvete, luptânduse în continuare cu doamna Cattermole.

— Reg, nu înţeleg…

— Daţimi drumul, nu sunt soţul dumneavoastră, trebuie să vă duceţi acasă!

Se auzi un zgomot dintro cabină din spatele lor. Harry se uită în jur –

tocmai apăruse Yaxley.

— Să mergem! strigă Harry.

O apucă pe Hermione de o mână şi pe Ron de braţ şi se învârtiră pe loc.

Fură înghiţiţi de întuneric şi se simţiră striviţi, dar ceva nu era în ordine… mâna Hermionei părea să alunece din strânsoare.

Se întreba dacă avea să se sufoce; nu putea nici să respire şi nici să

vadă, iar singurele lucruri solide din lume erau braţul lui Ron şi degetele Hermionei, care alunecau încetîncet…

Şi atunci văzu uşa de la numărul doisprezece, Casa Cumplită, cu inelul în formă de şarpe, dar înainte să poată trage aer în piept, se auzi un strigăt şi o străfulgerare de lumină mov, mâna Hermionei îl strânse brusc şi totul fu înghiţit din nou de întuneric.

Capitolul XIV.

Hoţul.

Când deschise ochii, Harry fu orbit de lumini aurii şi verzui. Nu avea idee ce se întâmplase, tot ce ştia era că stătea întins pe frunze şi rămurele.

Chinuinduse să tragă aer în plămânii pe care îl simţea aplatizaţi, clipi şi îşi

dădu seama că lumina puternică era de la soarele care strălucea printre frunzele copacilor, foarte sus. Apoi, ceva se mişcă aproape de faţa lui. Se ridică

în mâini şi în genunchi, pregătit să se confrunte cu o fiinţă mică şi feroce, dar descoperi că era vorba despre piciorul lui Ron. Uitânduse în jur, Harry văzu că

el, Ron şi Hermione erau pe pământ întro pădure, în aparenţă singuri.

Primul lucru care îi trecu prin minte lui Harry fu Pădurea Interzisă şi, pentru o clipă, chiar dacă ştia cât de nesăbuit şi periculos ar fi fost să Apară pe domeniul de la Hogwarts, inima i se umplu la gândul că ar fi putut să se strecoare printre copaci, până la coliba lui Hagrid. Cu toate acestea, în puţinul timp cât îi luă lui Ron să scoată un mormăit răguşit şi lui Harry să înceapă să

se târască spre el, îşi dădu seama că nu erau în Pădurea Interzisă: copacii păreau mai tineri, erau la mai mare distanţă unii de alţii, iar pământul era mai liber. O găsi pe Hermione, stând şi ea tot în mâini şi în genunchi, lângă capul lui Ron. În clipa în care ochii i se opriră asupra lui Ron, Harry uită de orice alte griji. Acesta avea toată partea stângă a capului plină de sânge şi chipul albcenuşiu făcea un contrast puternic cu pământul acoperit de frunze. Efectele Polipoţiunii începeau să se risipească: înfăţişarea lui Ron era un amestec între el însuşi şi Cattermole, părul îi devenea din ce în ce mai roşu, pe măsură ce chipul îi devenea chiar şi mai palid.

— Cea păţit?

— Sa Secţionat, spuse Hermione, lucrând cu degetele în dreptul mânecii lui Ron, acolo unde sângele era cel mai abundent şi mai întunecat.

Harry privi, îngrozit, cum Hermione îi sfâşie cămaşa lui Ron. Întotdeauna i se păruse că Secţionarea era ceva amuzant, dar acum… stomacul i se strânse în mod neplăcut, în timp ce Hermione dezgoli antebraţul lui Ron, de unde lipsea o bucată mare de carne, în loc rămânând o gaură curată, care părea făcută cu cuţitul.

— Harry, repede, în geanta mea e o sticluţă cu o etichetă pe care scrie

„Esenţă de frăsinel”…

— În geantă… da…

Harry fugi unde aterizase Hermione, înşfacă gentuţa cu perluţe şi îşi vârî mâna înăuntru. Imediat, în dreptul mâinii lui începură să apară diverse obiecte

– simţi cotoare de cărţi îmbrăcate în piele, mâneci din pulovere de lână, tocuri de pantofi.

— Repede!

Înşfacă bagheta de pe jos şi o îndreptă spre interiorul genţii magice.

— Accio frăsinel!

O sticluţă maronie ţâşni din gentuţă – el o prinse şi se întoarse repede la Hermione şi la Ron, care avea ochii întredeschişi, printre gene văzânduise doar albul acestora.

— A leşinat, spuse Hermione, care era şi ea destul de palidă. Nu mai arăta ca Mafalda, deşi avea încă părul cărunt pe alocuri. Harry, deschideo tu, îmi tremură mâinile.

Harry smulse dopul sticluţei, iar Hermione o luă şi turnă trei picături de licoare peste rana sângerândă. Se ridică un fum verzui şi, după ce se risipi, Harry văzu că sângerarea încetase.

Rana arăta ca şi când ar fi fost făcută cu câteva zile în urmă – mai adineauri carne vie, locul fusese acoperit acum cu piele nouă.

— Oau! făcu Harry.

— Nu îndrăznesc să fac altceva, zise Hermione şovăitoare. Există vrăji care lar vindeca pe deplin, dar nu am curajul să le arunc asupra lui pentru că

aş putea greşi şi să îi înrăutăţesc situaţia… a pierdut deja foarte mult sânge.

— Cum sa rănit? Adică – Harry clătină din cap, încercând să îşi limpezească gândurile, pentru a înţelege ce se întâmplase – de ce suntem aici?

Nu era vorba să ne întoarcem la Casa Cumplită?

Hermione trase aer în piept. Părea să fie gata să izbucnească în plâns.

— Harry, nu cred că ne vom mai putea întoarce acolo vreodată.

— Cum ad…?

— Când am Dispărut, ma prins Yaxley şi nu am putut să scap de el. Era prea puternic şi încă mă mai ţinea când am ajuns la Casa Cumplită şi cred că

trebuie să fi văzut uşa şi să se fi gândit că ne opream acolo, aşa că mia dat un pic drumul şi am reuşit să scap de el şi vam adus aici!

— Dar atunci, unde e? Stai aşa… doar nu vrei să spui că este la Casa Cumplită… Doar nu poate să intre acolo…

Hermione încuviinţă din cap şi ochii îi sclipeau plini de lacrimi.

— Ba da, Harry, cred că poate. Lam obligat să îmi dea drumul cu un blestem de desprindere, dar îl adusesem deja în zona protejată de Vraja Fidelius. De vreme ce a murit Dumbledore, noi suntem Păstrători ai Secretului, aşa că iam divulgat secretul, nu?

Nu avea sens să se prefacă, Harry era convins că Hermione avea dreptate. Era o mare lovitură. Dacă Yaxley putea acum să intre în casă, nu mai aveau cum să se întoarcă acolo. Chiar atunci, putea să aducă acolo alţi Devoratori ai Morţii, prin Apariţie. Cu toate că era sumbră şi deprimantă, casa aceea fusese singurul lor refugiu, chiar un fel de cămin, de când Kreacher devenise mult mai fericit şi mai prietenos. Cu o urmă de regret care nu avea nici o legătură cu mâncarea, Harry şil imagină pe spiriduşul de casă pregătind plăcinta cu carne şi rinichi pe care Harry, Ron şi Hermione nu aveau să o mănânce niciodată.

— Harry, iartămă, îmi pare atât de rău!

— Fii serioasă, na fost vina ta! Dacă e cineva de vină, eu sunt acela…

Harry băgă mâna în buzunar şi scoase ochiul lui OchiNebun.

Hermione tresări, îngrozită.

— Umbridge îl pusese în uşa de la biroul ei, ca săşi spioneze angajaţii.

Nam putut săl las acolo… dar aşa şiau dat seama că erau intruşi.

Înainte ca Hermione să poată răspunde, Ron gemu şi deschise ochii. Era încă cenuşiu şi chipul îi lucea de transpiraţie.

— Cum te simţi? şopti Hermione.

— Groaznic, răspunse Ron răguşit, strâmbânduse în timp ce îşi pipăia braţul rănit. Unde suntem?

— În pădurea unde sa ţinut Cupa de Vâjthaţ, spuse Hermione. Am vrut să fim întrun spaţiu închis, la adăpost, şi acesta a fost…

— Primul loc care ţia trecut prin minte, încheie Harry în locul ei, uitânduse în jur, la poieniţa aparent pustie.

Nu putu să nu îşi aducă aminte de ce se întâmplase ultima dată când Apăruseră în primul loc la care se gândise Hermione, cum Devoratorii Morţii îi găsiseră cu doar câteva minute mai târziu. Oare fusese din cauza Legilimanţiei?

Oare CapdeMort şi călăii săi ştiau şi de data aceasta unde îi dusese Hermione?

— Nu credeţi că ar trebui să mergem în continuare? îl întrebă Ron pe Harry şi acesta îşi dădu seama, după expresia prietenului său, că şi el se gândea la acelaşi lucru.

— Nu ştiu.

Ron părea încă palid şi transpirat. Nu încercase deloc să se ridice, era prea slăbit pentru a o face. Ideea mutării lui Ron i se păru îngrijorătoare.

— Hai să rămânem aici pentru moment, zise Harry.

Simţinduse uşurată, Hermione sări în picioare.

— Unde te duci? întrebă Ron.

— Dacă rămânem, ar trebui să aruncăm nişte farmece în jurul locului, răspunse ea.

Îşi ridică bagheta şi începu să se plimbe, formând un cerc larg în jurul lui Harry şi Ron şi murmurând în acelaşi timp incantaţii. Harry văzu mici schimbări în văzduh: era ca şi când Hermione ar fi aruncat o masă de aer cald peste poieniţa lor.

— Salvio Hexia… Protego Totalum… Repello Incuiatum… Muffliato… Poţi să scoţi cortul, Harry…

— Cortul?

— Din geantă!

— Din… bineînţeles, se conformă Harry.

De data aceasta, nu se obosi să scotocească prin gentuţă, ci folosi din nou o Vrajă de Chemare. Cortul ieşi ca o masă neuniformă de pânză, sfori şi stâlpi.

Harry îl recunoscu – în parte din pricina mirosului de pisici – ca fiind acelaşi cort în care dormiseră în noaptea Cupei Mondiale de Vâjthaţ.

— Nu era al individului aceluia, Perkins, de la minister? întrebă el, începând să descurce piroanele.

— Se pare că nu la mai vrut înapoi, suferă de lumbago, spuse Hermione, care făcea acum nişte opturi complicate cu bagheta, aşa că tatăl lui Ron mia dat voie să îl împrumut. Erecto! adăugă ea, îndreptânduşi bagheta către mormanul de pânză, care se ridică printro mişcare fluidă şi acum stătea drept pe pământ în faţa lui Harry, din mâinile căruia sări dintrodată un ţăruş, care se înfipse cu o bufnitură finală în capătul unui ochi de frânghie. Cave

Inimicum, încheie Hermione, fluturând bagheta spre cer. E tot ce pot să fac. Cel puţin, vom şti dacă vin, nu pot garanta că nu va putea pătrunde Cap…

— Nu îi spune numele! o întrerupse Ron pe un ton aspru.

Harry şi Hermione se uitară unul la celălalt.

— Îmi pare rău, spuse Ron, gemând puţin în timp ce se ridică să se uite la ei, dar am senzaţia că e ca un… ca un blestem sau ceva de genul acesta. Nu putem săi spunem ŞtimNoiCine, vă rog?

— Dumbledore spunea că teama de a rosti un nume… începu Harry.

— Prietene, în caz că nu ai observat, faptul că ia spus pe nume Ştim

NoiCui nu la prea ajutat pe Dumbledore până la urmă! se răsti Ron. Hai… hai să fim un pic respectuoşi cu ŞtimNoiCine, bine?

— Respectuoşi? repetă Harry, dar Hermione îl avertiză din priviri. Se părea că nu avea voie să se certe cu Ron cât timp acesta era atât de slăbit.

Harry şi Hermione îl luară pe Ron, jumătate cărândul, jumătate târândul prin intrarea în cort. Interiorul era exact aşa cum şil amintea Harry: un mic apartament, echipat cu baie şi o bucătărie micuţă. Dădu la o parte un fotoliu vechi şi îl aşeză încet pe Ron pe partea de jos a unui pat suprapus. Deşi scurt, drumul până acolo îl făcuse pe Ron să fie şi mai palid şi, după ce îl întinseră pe saltea, acesta închise ochii din nou şi nu mai vorbi pentru o vreme.

— Fac nişte ceai, spuse Hermione pe nerăsuflate, scoţând un ceainic şi căni din fundul gentuţei ei şi îndreptânduse spre bucătărie.

Băutura caldă i se păru lui Harry la fel de binevenită cum fusese whiskyulfoc în seara morţii lui OchiNebun Moody – îi alunga cât de cât teama care i se înstăpânise în suflet. După câteva minute, Ron rupse tăcerea:

— Ce credeţi că sa întâmplat cu soţii Cattermole?

— Cu puţin noroc, trebuie să fi scăpat, spuse Hermione, ţinânduşi strâns cana cu ceai, pentru a se linişti. Atâta timp cât domnul Cattermole nu sa pierdut cu firea, probabil că a plecat cu doamna Cattermole prin Apariţie îngemănată şi chiar acum trebuie să fugă din ţară împreună cu copiii lor. Asta ia spus Harry să facă.

— Drăcia dracului… sper să fi scăpat, zise Ron, lăsânduse pe spate, pe perne.

Se părea că ceaiul îi făcea bine, nu mai arăta atât de palid.

— Însă am avut impresia că Reg Cattermole nu era tocmai isteţ, după

felul în care îmi vorbea lumea când mă dădeam drept el. Doamne, sper să fi reuşit să scape… dacă ajung amândoi în Azkaban din cauza noastră…

Harry se uită la Hermione şi întrebarea pe care voia să io pună – dacă

faptul că doamna Cattermole nu avea baghetă ar fi putut să o împiedice să

Apară odată cu soţul ei – rămase nerostită. Hermione îl privea pe Ron frământânduse pentru soarta familiei Cattermole, iar expresia ei era atât de tandră, încât Harry se simţi aproape ca şi când ar fi surprinso sărutândul.

— Deci îl ai? o întrebă Harry, pentru ai aduce cumva aminte că era şi el acolo. — Ce – ce să am? spuse ea, tresărind un pic.

— Oare pentru ce am trecut noi prin toate astea? Medalionul! Unde e medalionul?

— Laţi luat! strigă Ron, ridicânduse un pic mai sus pe perne. Nimeni numi spune nimic! Al naibii să fiu eu, puteaţi sămi spuneţi şi mie ceva!

— Păi… încercam să scăpăm cu viaţă de Devoratorii Morţii, nui aşa?

spuse Hermione. Poftim.

Scoase medalionul din buzunarul robei şi il dădu lui Ron. Era de mărimea unui ou de găină. Litera „S” era încrustată cu multe pietricele verzi, scânteind palid în lumina difuză care pătrundea prin acoperişul de pânză al cortului.

— Nu există posibilitatea săl fi distrus cineva de când la avut Kreacher, nu? întrebă Ron plin de speranţă. Adică, suntem siguri că este un Horcrux?

— Cred că da, spuse Hermione, luândul înapoi de la el şi cercetândul cu atenţie. Ar exista vreo urmă pe el dacă ar fi fost distrus prin magie.

Il dădu lui Harry, care îl întoarse peo parte şi pe alta. Obiectul arăta în stare perfectă, neatins. Îşi aduse aminte de rămăşiţele sfâşiate ale jurnalului şi cum crăpase în două piatra ineluluiHorcrux când o distrusese Dumbledore.

— Presupun că are dreptate Kreacher, spuse Harry. O să trebuiască să

găsim un mod să îl deschidem înainte de al putea distruge.