Romanul este mai mult unul „cu go” decât „despre go”. Meijin a fost citit de
obicei ca o elegie pentru lumea pierdută de japonezi pe măsură ce se
modernizau, sau ca expresia confruntării dintre sensibilitatea estetizantă
tradiţională şi raţionalismul ştiinţific occidental. Cele două lumi sunt
concentrate în exponenţii a două generaţii care, întâmplător, îşi dispută o
partidă de go. Iar cei doi protagonişti, deşi au elemente comune, sunt
prezentaţi de autor ca personalităţi total diferite.
