Honoré de BALZAC

Istoria celor treisprezece

Lui Jacques Strunz

Dragul meu Strunz, ar fi un semn de nerecunoştinţă din partea mea dacă nu ţi-aş adăuga numele la una dintre cele două opere, pe care nu le-aş fi putut scrie fără răbdătoarea dumitale îngăduinţă şi bunăvoinţă. Consideră aceasta ca o dovadă a îndatoratei mele prietenii pentru curajul de a fi încercat, poate fără succes, să mă iniţiezi în tainele ştiinţei muzicale. Mi-ai arătat necontenit câte piedici şi câtă trudă ascunde geniul în poemele acestea care pentru noi sunt izvorul unor plăceri divine. Şi tot dumneata mi-ai oferit, nu numai o dată, mărunta satisfacţie de a râde pe seama aşa-zişilor cunoscători. Unii mă acuză de ignoranţă, nebănuind nici sfaturile primite de la unul dintre cei mai buni critici muzicali, nici inimosul dumitale sprijin. Să fi fost eu cel mai necredincios secretar? Dacă ar fi aşa, aş fi cu siguranţă un netrebnic care te-a trădat fără să-şi dea seama, iar eu vreau să mă pot numi mereu printre prietenii dumitale.

DE BALZAC.