Cel mai îndepărtat țărm (1972) (titlu original The Farthest Shore) este a treia carte a seriei Terramare scrisă de Ursula K. Le Guin. Ea continuă aventurile din Mormintele din Atuan, care, la rândul său, este o urmare a celor din Un vrăjitor din Terramare. Romanele seriei Terramare au stat la baza filmului animat al studiourilor Ghibli Tales from Earthsea. Cartea a câștigat Premiul Național de Carte pentru "Cea mai bună carte de copii" în 1973.

Nu toţi sclavii sunt sortiţi unei vieţi de sclavie, iar Kaladin este cel mai bun exemplu. După recăpătarea libertăţii, el îşi dă seama că puterile îi sunt mai mari decât credea, dar la fel şi responsabilităţile primite odată cu titlul de căpitan al gărzii regale. Nu este simplu să aperi corona când capetele încoronate cad sub tăişul sabiei Asasinului Alb, care anunţă întoarcerea Pustiitorilor şi a Devastării. Shallan, singura care înţelege semnele acelea, îşi asumă misiunea de a străbate Câmpiile Sfărâmate în căutarea unei salvări.

Câmpiile Sfărâmate cunosc încă o bătălie, posibil confruntarea finală. Cu riscul unui nou legământ cu Pustiitorii, parshendii sunt hotărâți să-și învingă vechii dușmani. Descoperirea lui Shallan i-ar putea salva pe toți, însă eforturile ei par sortite eșecului.

Între timp, Kaladin trebuie să-și dea seama dacă datoria față de rege este și datoria față de el însuși. Pe fundalul unei lumi fără speranță și al unor revelații tulburătoare, singura cale de urmat e cea dreaptă.