Romanul este mai mult unul „cu go” decât „despre go”. Meijin a fost citit de

obicei ca o elegie pentru lumea pierdută de japonezi pe măsură ce se

modernizau, sau ca expresia confruntării dintre sensibilitatea estetizantă

tradiţională şi raţionalismul ştiinţific occidental. Cele două lumi sunt

concentrate în exponenţii a două generaţii care, întâmplător, îşi dispută o

partidă de go. Iar cei doi protagonişti, deşi au elemente comune, sunt

prezentaţi de autor ca personalităţi total diferite.